Bijuteriile pe patru roţi, hobby şi afacere

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Mihaela GRĂDINARU, 31.10.2011

• Maşinile de epocă fac cinste oraşului, dar mai ales celor care le conduc
• Proprietarii se fălesc cu ele, dar speră să-şi poată transforma pasiunea în afacere

Afacerile cu maşini de epocă sînt mai mult un hobby. Asta o spun chiar cei îndrăgostiţi de astfel de bijuteri pe patru roţi, colecţionari care admit că pasiunea lor mai mult le scoate bani din buzunar decît să le aducă profit. Maşinile de epocă sînt greu de întreţinut, mai ales cînd e vorba de schimbat vreo piesă rară, uneori imposibil de procurat. Chiar şi aşa însă, o dată atinşi de microb, mulţi dintre pasionaţi sînt gata să facă orice sacrificiu pentru a avea în garaj maşina perfectă.

Maşină unică în lume, la Braşov

Austin Ambassador Gordon are 75 de ani şi este o maşină unică în lume. Are doar 18 cai putere şi 2.500 cm cubi, dar pe vremea ei era considerată limuzină sport. Cristian Babare, un medic în vărstă de 29 de ani de la Spitalul Militar Braşov, a adus-o din Marea Britanie, pe o platformă, şi e mîndru foc de ea. Maşina, fabricată în 1936, este singura „supravieţuitoare“ din cele doar patru fabricate din acest model. Celelalte au căzut victime în al doilea Război Mondial. Unicatul aflat acum în proprietatea medicului braşovean a fost întreţinut exemplar. Cristian a văzut-o prima dată anul trecut, la o licitaţie pe internet. I s-a lipit de suflet, dar n-a reuşit s-o cumpere. Anul acesta, în iulie, şi-a revăzut prima dragoste pe internet. Trebuia să fie a lui, aşa că n-a mai stat pe gînduri. A cumpărat-o. Preţul rămîne secret. „Peste 15.000 de lire sterline“, e singurul indiciu. „Pe lîngă faptul că are un istoric foarte bun, este unică în lume şi mi-am dorit-o din prima. Eram oricum pasionat de maşinile de epocă şi voiam una. Cred că este o investiţie bună, pentru că, odată cu timpul, valoarea ei creşte“, a explicat Cristian.

Vedetă în filme şi la parade

Cristian o alintă „bunica“ sau „bătrîna“. Doar are 75 de ani. „Trebuie să o simţi. Maşinile vechi sînt pretenţioase, trebuie să le cunoşti mai întîi, ca să le poţi conduce. Există o conexiune între şofer şi maşină“, mai spune Cristian, care s-a obişnuit deja cu volanul pe partea dreaptă. „Bunica“ a jucat şi în filme, cum ar fi „Lessie“ din 2005. În 1967 a purtat-o pe prinţesa de Monaco în suita regală. De fapt, a participat mai mult la parade, pentru că n-a fost niciodată o maşină de familie. A cîştigat numeroase concursuri de frumuseţe printre maşinile de epocă şi a fost lăudată în multe reviste de specialitate din Anglia. Într-un document de la Muzeul de Automobile din Londra se menţionează că „nu este restaurată, ci bine întreţinută“.

Oferită braşovenilor cu dare de mînă

Cristian se gîndeşte să-şi facă o afacere din pasiunea sa. Ar închiria „Bunicuţa“ ca să se bucure şi alţii de ea. Nu pe gratis, desigur. Costurile pentru a te plimba într-o astfel de bijuterie unică în lume, vedetă şi ajunsă la venerabila vîrstă de 75 de ani, nu sînt tocmai mici. De exemplu, pentru nunţi, botezuri sau înmormîntări, chiria pentru şase ore ajunge la 300 de euro. Pentru alt gen de evenimente, plimbări prin oraş, de pildă, tariful este de 50-60 de euro/oră. Medicul Babare îşi mai doreşte o maşină retro, un Ford A Landau, tot din Marea Britanie. Se gîndeşte să-şi facă, împreună cu cumnatul său, o afacere din recondiţionarea maşinilor vechi, însă de Austin nu vrea să se despartă. „Asta o să rămînă a noastră“, spune Cristian.

Din pasiune pentru „broscuţe“

Nu doar maşinile britanice pot naşte pasiuni arzătoare. Iubitele „broscuţe“ cum le numim noi, sau Volkswagen Beatle, „gîndaci“ (engl. - beatle - gîndac) sînt la mare căutare printre colecţionari. Adrian Budac şi Bogdan Moarcăs sînt doar doi dintre braşovenii pasionaţi de aceste maşini. Pasiunea comună i-a unit şi le-a dat curajul să-şi înceapă o afacere în 1996, în garajul lui Bogdan. În 2005, aveau un service, în care au investit aproape un milion de euro. Atelierul actual este împărţit pe departamente bine structurate: mecanică, tinichigerie şi vopsitorie. Iar cei doi pasionaţi nu se ocupă doar de „broscuţe“ şi maşini recondiţionate. Adrian Budac spune că „cele mai bune afaceri sînt cele pornite dintr-o pasiune“. Aşa s-a întîmplat şi în cazul lui şi al lui Bogd Îşi aduce aminte că prima maşină de care a avut grijă nu a fost însă o „broscuţă“, ci Dacia tatălui său, care era, pe acea vreme, „cea mai cea“ din oraş. „Existau «broscuţe» pe atunci, dar nu prezentau aşa interes. Ce m-a determinat să văd altfel «broscuţele» a fost o călătorie în Nurnberg, în 1999, cînd am văzut o broscuţă customizată în care proprietarul băgase 22.000 de mărci. Arăta senzaţional!“, povesteşte Adi. Majoritatea „broscuţelor“ pe care le-a recondiţionat şi le-a făcut să arate ca noi le-a procurat din Braşov. „Poţi lua o «broscuţă» şi cu 100 de euro, dar, apoi, costurile să o aduci la o formă autentică pot ajunge la 5-6.000 de euro“, a spus Adi.

Nouă luni de muncă la o Corvette

Restaurarea unei maşini presupune „să o aduci exact cum a ieşit de pe poarta fabricii. Acest gen de maşini au valoare din punct de vedere al colecţionarilor. Pentru cei mai aprigi colecţionari, dacă faci orice mică modificare, acea maşină nu mai are valoare“, a mai spus Adi Budac. Cea mai dragă îi este o maşină Corvette din ‘59, roşie, pe care a adus-o din SUA. A lucrat nouă luni la ea şi a restaurat-o şurub cu şurub. Spune că e un vis împlinit şi, deocamdată, nu are de gînd s-o vîndă. Nici s-o închirieze nu e dispus, pentru că s-a ataşat de ea. „Maşini ca acestea fac oraşul mai frumos. Eu cînd văd o maşină frumoasă în Braşov, sînt mîndru că am văzut-o la noi în oraş. Maşina te caracterizează“, a mai spus Adi.

Fără taxe vamale pentru maşinile de epocă europene

• Începînd din august 2000 legislaţia română permite importarea şi înmatricularea vehiculelor istorice. La înmatriculare, aceste automobile sînt exceptate de la normele Euro. Condiţia ce trebuie îndeplinită: modelul să fi ieşit din fabricaţie de mai mult de 30 de ani. Taxele vamale se plătesc ca în cazul oricărui automobil importat, fiind nule în cazul automobilelor fabricate în Europa. În funcţie de capacitatea cilindrică, în vamă se stabileşte o valoare standard în euro, la care se adaugă accizele,în funcţie de capacitate.

Cel mai vechi automobil din lume

• Cel mai vechi automobil din lume, în stare de funcţionare, se numeşte „La Marquise“ şi are 127 de ani. Automobilul a fost cumpărat de un american, la preţul de 4,62 milioane de dolari, anul acesta, la o licitaţie din Pennsylvania. „La Marquise“ este echipat cu un motor cu aburi şi poate atinge o viteză maximă de 61 km/h. Maşina cu patru locuri şi roţi fine este o creaţie a firmei franceze De Dion-Bouton et Trepardoux. Nu a avut decît patru proprietari şi a participat la prima cursa automobilistică în 1887, între Paris şi Versailles. Are o lungime de 2,7 metri, greutate de 952 de kilograme şi este decorată cu piese aurite.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: