Braşoveanul care va dărui sînge întregii lumi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 21.02.2014

• Cercetătorul Radu Silaghi-Dumitrescu a descoperit formula unui substitut de sînge care va revoluţiona medicina
• Cu aşa-zisul sînge artificial inventat în România, spitalele din întreaga lume nu vor mai duce lipsă de sînge şi milioane de vieţi vor putea fi salvate

Radu Silaghi-Dumitrescu este un nume cunoscut în ştiinţele medicale încă de acum şase ani cînd s-a apucat să caute un substitut pentru sîngele uman. N-a trecut mult şi a găsit ceea ce căuta: un înlocuitor viabil pentru sînge, care rezistă mai mult decît orice alt substitut găsit pînă acum, poate fi păstrat pe perioade lungi, este compatibil cu toate grupele sanguine şi se obţine instant. Descoperirea lui este crucială şi e o premieră la nivel mondial, fiindcă, spre deosebire de încercările anterioare, noua substanţă nu are efecte secundare şi poate fi păstrată pe termen nelimitat. Dacă va trece şi de testele pe voluntari umani, sîngele artificial creat de cercetător va revoluţiona medicina. Va falimenta băncile de sînge, dar va salva milioane de vieţi care astăzi se pierd din cauza lipsei de sînge. Drumul în viaţă al acestui om de ştiinţă din Cluj a început la Braşov, oraşul în care s-a născut şi pe care îl consideră „oraşul cel mai interesant, cel mai frumos şi în care se poate trăi cel mai bine“.

O idee demnă de Premiul Nobel

Radu s-a născut pe 26 octombrie 1974, în Braşov. Deşi părinţii au decis să se mute la Cluj pe cînd Radu era încă de-o şchioapă, viitorul chimist a revenit în fiecare vacanţă în casa bunicilor din Dîrste, de unde pleca în drumeţie în Poiana Braşov sau la scăldat la lacul din Noua. Nici acum nu a uitat locurile copilăriei şi, ori de cîte ori are ocazia, revine în vizită la unchiul din Braşov. De Cluj însă, îl leagă aventura carierei în chimie. După terminarea facultăţii, a plecat în America, unde a mai făcut un masterat în chimie, la Athens, Georgia, a predat şi a intrat în fascinanta lume a cercetării de avangardă. S-a mutat apoi pe continentul european, la Universitatea Essex, unde a continuat să lucreze în cercetare, în cadrul reţelei „Euro Blood Substitutes“. În prezent, este conferenţiar la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică din Cluj. Are două doctorate, unul obţinut în România, în chimie anorganică, şi unul în SUA, în chimie bio-anorganică. Şi n-are decît 39 de ani. Pe unde l-au purtat paşii, a studiat tot posibilitatea obţinerii de sînge artificial. Cum nici cu colegii din America, nici cu cei din Marea Britanie n-a găsit o soluţie, a continuat să caute un substitut împreună cu românii din Cluj. În anul 2007, a făcut un proiect şi l-a trimis la Ministerul Educaţiei. A intrat în competiţie cu alte proiecte, dar al lui a fost cel mai promiţător, aşa că a primit fonduri. Rezultatele au apărut în numai doi ani. Radu chiar a reuşit să obţină un substitut pentru sînge şi, în prezent, ministerul a promis că va aloca şi restul de bani necesari finalizării testelor. În cel mult cinci ani, România va intra în istoria medicinei moderne cu un succes demn de Premiul Nobel: sîngele artificial.

Proteina lui Radu

În ce constă acest substitut pentru sînge made în Romania? „Ideea de principiu e foarte simplă: o proteină care să transporte oxigen“, explică Radu. Dar care proteină? Aceasta a fost întrebarea la care nu au putut răspunde cercetătorii pînă acum. Radu s-a gîndit la hemeritrină, extrem de rară în lumea animală, motiv pentru care nici n-a atras atenţia cercetătorilor. Hemeritrina e prezentă în viermii marini, iar echipa de la Cluj a extras-o din bacterii modificate genetic. Calităţile acestei proteine incolore sînt unice: „refuză să reacţioneze cu agenţii de stres căreia hemoglobina îi cade pradă în termeni de milisecunde, are mai mult fier decît hemoglobina, astfel încît transportă mai bine oxigenul şi prezintă stabilitate la oxidare“. Sîngele creat în laborator conţine apă, săruri şi hemeritrină. Nu este roşie ca sîngele, ci gălbuie. Partea bună a acestei soluţii este că, spre deosebire de substanţele create anterior, nu prezintă efecte adverse. Practic celelalte substitute dădeau reacţii agresive (hipertensiune arterială şi leziuni de organe) şi nu ajutau pacientul mai mult de cîteva minute. Însă preparatul pe bază de hemeritrină este util de la cîteva ore, la o zi, permiţînd inimii să bată pînă cînd organismul îşi regenerează propriul sînge. Desigur, transfuziile sînt o soluţie salvatoare, însă nu întotdeauna medicii au la îndemînă sîngele potrivit şi în cantităţile necesare. Deseori, atunci cînd e vorba de un accident cu multe victime, e nevoie de mult sînge, dar lichidul vital se degradează după o lună de zile. Cînd stocurile se epuizează, se caută donatori. Pînă se găsesc donatori, pacienţii mor.

Sînge instant, pentru toate grupele sanguine

Invenţia lui Radu mai are şi alte avantaje. Este un sînge instant, sub formă de praf, care nu trebuie depozitat în frigidere speciale, avînd termen de garanţie nelimitat. „Poţi să îl pui în raniţă, dacă eşti soldat în Afganistan şi îl ai la tine şi, în caz de nevoie, adaugi apă şi ai sîngele pregătit“, explică el. Pare de domeniul fantasticului, dar, la început, aşa arată orice idee care revoluţionează ştiinţa. Substitutul de sînge uman va salva vieţi şi eliminînd complet riscul incompatibilităţii între grupe de sînge. Practic, poate fi transfuzat oricui. Ca să nu mai vorbim de riscul transmiterii unor boli de la donatori, aşa cum se mai întîmplă azi, în ciuda tehnologiilor performante. Mai ales virusurile HIV şi ale hepatitei sînt cele care pot fi contractate prin transfuzii de sînge, dar Radu se teme mai tare de cele pe care nu le cunoaştem încă. „N-avem destul sînge? Să îl facem în laborator!“, şi-a spus braşoveanul, iar acum este bucuros că poate oferi oamenilor o soluţie salvatoare. Pînă cînd sîngele artificial va ajunge în toate spitalele din lume e, însă, cale lungă. Deocamdată, testele pe şoareci au dat rezultate promiţătoare, semn că invenţia este pe drumul spre certificare. „Dacă experimentele vor funcţiona aşa cum sperăm, în cel mult cinci ani, vom putea oferi sînge praf sau lichid. După testele pe culturi de celule umane, obligatoriu vom testa şi pe voluntari umani. Folosind tehnologia din laboratoarele româneşti, am ajuns departe. Cu protocoalele însă e mai dificil“, mărturiseşte cercetătorul.

De ce românii nu pot primi Premiul Nobel?

„Trebuie urmaţi foarte mulţi paşi. O parte înseamnă publicarea rezultatelor, dar numai după cererea patentului invenţiei într-o ţară dezvoltată tehnologic şi administrativ, se poate obţine asigurare de la o firmă privată, care să aibă şi bani să producă în orice cantitate, pe timp neli-mitat, substanţa omologată. Deja am primit oferte din străinătate, dar şi din România. Vor veni şi altele. Ceea ce nu avem noi este o organizare eficientă, cu care să putem duce singuri lucrurile mai departe“, spune Radu explicînd că Facultatea de Chimie din Cluj e norocoasă. Are la dispoziţie un laborator cu dotare exact ca cele din Germania şi Anglia, de sute şi milioane de euro. De mare ajutor sînt şi colaboratorii care pun la dispoziţie echipamente scumpe, astfel că „ai cu ce să lucrezi, întrebarea e dacă poţi să te ridici la înălţimea posibilităţilor oferite de această instituţie“. Mai rar întîlneşti o asemenea situaţie în centrele de cercetare din România. Pe deasupra, Radu a avut noroc şi la concursul de proiecte, pentru că al lui a primit un milion de lei. Mai e nevoie de încă pe atîta şi am putea să ne mîndrim că România a ajuns pe harta lumii cu o invenţie de răscruce. O invenţie care, însă, deşi are şanse de un Premiu Nobel, nu-l va primi niciodată. „Nu văd un astfel de premiu major în România în viitorul apropiat. Tot din cauza ineficienţei administrative“, crede el, amintind cazul biochimistului Gheorghe Benga care, în anii ’80, a detectat în celule o proteină-cărăuş al apei. „Americanii au avut logistică organizată, au confirmat că proteina există, au izolat-o ca substanţă pură, au făcut mutaţii pe ea, în România nu se putea realiza nimic din toate astea“, crede Radu. În 2003, Premiul Nobel pentru descoperire a revenit americanilor Peter Agre şi Roderick Mc Kinnon. Românul Gheorghe Benga a primit doar felicitări pentru idee.

Un „Dracula“ care dăruieşte sînge

De ce în România nu poate ajunge niciun Premiu Nobel, deşi avem şi noi geniile noastre? Este o întrebare la care Radu răspunde tot cu o întrebare: „Cum poţi să faci şi medicină, să şi predai şi să mai faci şi cercetare? E o cerinţă cruntă pentru medicii tineri!“. De aceea, el le recomandă să plece pentru cîteva luni în străinătate, „ca să experimenteze acea senzaţie ciudată de a apăsa un buton şi butonul să funcţioneze, pentru că el e buton şi e treaba lui să funcţioneze. În România, lucrurile nu merg deloc aşa. Te întorci de acolo schimbat, experienţa din străinătate e de neînlocuit“. Şi el s-a întors în România şi crede că aşa ar trebui să procedeze toţi medicii noştri. Ca să recompenseze societatea care a investit în pregătirea lor. „Nu este vorba aici de patriotism, ci de logică foarte simplă: să dai înapoi ce ai primit“. Cercetătorul braşovean spre care se îndreaptă toate speranţele medicinei moderne este căsătorit şi are doi băieţi. Puţini ştiu că este pasionat de şah, a fost chiar legitimat la un club cu care a participat la competiţii locale şi naţionale. Din păcate, prototipul sîngelui artificial îi ocupă tot timpul şi nu mai are cînd să joace şah. Îşi petrece întreaga zi în laborator, împreună cu echipa lui. „Sînt mai tineri decît mine, dar foarte valoroşi. Pentru succesul unei descoperiri, trebuie să lucrezi şi cu oameni din alte specialităţi: oncologi, fizicieni“, explică el.
Presa internaţională a ţinut să facă un comentariu ironic: inventatorul sîngelui artificial n-avea cum să fie de altundeva decît din ţara lui Dracula. Lui Radu îi place gluma, dar precizează că Dracula lucrează în domeniul sîngelui de 600 de ani. Iar dacă vampirul de la Hollywood consumă sînge, braşoveanul îl produce. Radu Silaghi-Dumitrescu va fi cel mai mare donator din lume.

„Ideea nu e aplicată niciunde şi ne defineşte“

• Invenţia lui Radu Silaghi-Dumitrescu e singura soluţie originală şi eficientă existentă la ora aceasta în lume. „Ideea nu e aplicată niciunde şi ne defineşte“, spune cercetătorul. Ideea sîngelui artificial este o preocupare constantă a oamenilor din ştiinţă. Toate încercările de pînă acum au eşuat. În anul 2001, Africa de Sud a lansat Hemopure, provenit din sînge de vacă şi produs de o firmă americană. Însă s-a renunţat la acest produs, la fel cum s-a renunţat şi la HemAssist, substanţă testată pe oameni în S.U.A. Şi ruşii au încercat o soluţie, dar niciodată n-a fost folosită efectiv. Pacienţii mureau sau prezentau efecte secundare grave. „Majoritatea ideilor au dat faliment, testele clinice nu au dat rezultatele dorite. Rezistenţa chimică mărită a proteinei noastre faţă de cea din sînge poate să asigure succesul alternativei pe care o propunem. Tot timpul se caută substitute pentru sînge, e de aşteptat ca, pînă la urmă, cineva să reuşească. Sperăm ca aceia să fim noi“, spune cercetătorul.

Preocupat de ştiinţa de avangardă

Radu Silaghi-Dumitrescu are peste o sută de articole publicate în zeci de reviste de specialitate. Pe lîngă sîngele artificial, face cercetare şi în alte domenii de pionierat:
• Metaloproteine implicate în stress oxidative şi nitrosativ
• Activarea moleculelor mici de către centrii metalici biologici
• Stări de oxidare neobişnuite în complecşii metalici biologici
• Biopolimeri-structură şi interacţiune cu nano-suprafeţe
• Materiale dentare
• Interacţiunea medicamentelor anticancer cu proteinele
• Extracte naturale cu activitate biologică (legată de cancer sau de stresul oxidativ)
• Chimie şi biochimie computaţională

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: