Bătrînii satelor povestesc legende cu eroi care au întemeiat așezările, dar și cu personaje fantastice
Cele mai multe și mai frumoase legende s-au născut la sat. Oamenii din județul Brașov au țesut și ei povești cu zmei și draci, cu sfinți și zîne bune, regi, balauri, țărani iscusiți și luptători neînfricați. Legendele s-au transmis din generație în generație și au ajuns și la noi. Deși nu sînt reunite într-o culegere de folclor, aceste istorisiri sînt vii și continuă să ne încînte atunci cînd le auzim de la bătrînii satului. Monitorul Expres vă invită să vă așezați și să ascultați cele mai frumoase legende din Țara Bîrsei și din Țara Făgărașului, cele două ținuturi de basm din inima României.
Moldoveanul, un munte cu patru nume
Munții Făgărașului, în care se află vîrful Moldoveanul, cel mai înalt din România, ascund multe legende. Unii istorici spun că Făgăraș vine de la cuvîntul fogor, care înseamnă potîrniche. În secolul XVIII circula o glumă cum că numele vine din expresia maghiară fa-garas care înseamnă ban din lemn. În acele vremuri, muncitorii primeau niște răvașe din lemn pentru munca prestată la Cetatea Făgărașului, pe care le schimbau apoi în bani. Numele este derivat din limba maghiară. Însă Nicolae Iorga susține că vine de la fagul ocrotitor din care s-a făcut Făgăraș. Despre originea numelui Moldoveanul există și acum dispute. Unii istorici spun că denumirea vine de la cățelușa Molda, după care a fost denumită și regiunea Moldovei. Mai mulți cercetători au respins însă această teorie și spun că numele vîrfurilor din Masivul Făgăraș au fost date după poreclele ciobanilor, singurii care urcau pe munte acum mai bine de 80 de ani. Așa se face că Vîrful Moldoveanu a fost botezat după ciobanul care umbla cu oile pe acea porțiune de munte. Însă, același munte se mai numește și Vîrful Viștea Mare, denumire dată de către localnicii de pe Valea Viștei, dar și Vîrful Galbena, dacă e privit dinspre muntele Galbena. Pe versantul lui estic, Moldoveanu poartă numele de Muntele Valea Rea, de la cursul de apă, braț al Rîului Doamnei. Această zonă e presărată cu stînci care par chipuri de femei. Legenda spune că nouă bătrîne au plecat cu caprele la munte, dar din cauza gerului s-au transformat în stane de piatră.
Drăguș, satul zmeilor
În Țara Făgărașului sînt multe sate și fiecare cu legenda lui. Viștea de Sus și-ar trage numele de la ciobănița Vișta, care s-a așezat cu familia în această zonă în care a descoperit pajiști bune pentru mioarele ei. Satul Bucium e așezat pe fosta moșie a baronului Urs de Marginea. Conform legendei, numele satului vine de la buciumele lîngă care s-a stabilit baronul. Buciume erau stivele înalte de lemne de mesteacăn. Bătrînii mai povestesc și că, în timpul primului război mondial, cînd satul era ocupat de armatele germane, o femeie care venea de la cîmp le-a spus unor oameni: Uite, măi, vine armata romînă!. Santinela germană s-a uitat într-acolo și văzînd buciumele a crezut că sînt ostași români, a fugit în sat, a anunțat comandamentul german și într-o oră au părăsit satul. Denumirea satului Comăna ar fi fost dată de Coman cel Bătrîn, descălecătorul. Acest întemeietor al așezării a bătut cu toiagul în pămînt și de acolo a izvorît apă. Apoi s-a așezat aici, împreună cu ai lui. În vatra satului Berivoi există un stejar vechi de 300 de ani pe care nici 10 feciori nu-l cuprind. Legenda acestui stejar, așa cum o povestesc bătrînii satului, spune că, demult, pe-aici trăia un colonel, care avea patru copii. Într-o dimineață a văzut că în grădina lui s-a prins un puiet de stejar. L-a îngrijit, iar urmașii lui au făcut la fel și astfel copacul a crescut mare și frumos supraviețuind pînă în zilele noastre. Satul Drăguș este supranumit Satul Zmeilor, pentru că localnicii erau mari povestitori. Imaginația lor crea noi și noi legende cu draci, zmei și balauri, așa că sașii i-au spus Drăgușului Drackendorf, adică satul zmeilor.
Un sat numit Tarla Lungă
Originea numelui Tărlungeni provine de la rîul Tărlung, care traversează comuna. Legenda spune că oamenii și-au făcut case răsfirate la distanțe mari unele de altele, pe o fîșie lungă de pămînt, de-a lungul apei. Astfel, i-au zis așezării Tarla Lungă, care cu timpul s-a transformat în Tărlungeni. Despre rîul cu același nume, se povestește că izvorăște din lacrimile unei femei care-și căuta bărbatul prin Valea Dracului. Fiind furtună, un fulger a lovit-o și a transformat-o în stană de piatră. Ciobanul, observînd că stînca seamănă cu nevasta lui, a început să cînte a jale din fluier. Imediat au început să curgă lacrimi din piatră și să se formeze un rîu care curge și astăzi fiindcă femeii și astăzi îi e dor de bărbatul ei. Hărman se numește în germană Honigberg (munte de miere). Dar nu s-au găsit dovezi că pe-aici s-a practicat albinăritul. Istoricii spun că Honigsberg era și numele unei localități lîngă Aachen, deci numele putea fi adus de coloniștii germani. Dar legenda românească spune că Petru Hărman, conducător de oști din Modova lui Ștefan Cel Mare, aflîndu-se cu armata sa în Țara Bîrsei, și-a așezat tabăra pe dealul Lempeș. Localnicii l-au stimat pe acest viteaz și în cinstea lui, au localizat zona în care se stabilise după numele acestuia. Legenda spune că Cetatea Rupea s-a ridicat în timp, din pietrele aduse de miri. Conform tradiției locale, tinerii trebuiau să pună o piatră la construirea cetății ca să aibă casă de piatră.
Uriașii din Sînpetru
Homorodul are și el o legendă întemeietoare. În secolul XII, în vremea regelui Geza al II-lea, au venit pe-aici niște germani din Flandra. Legenda spune că s-ar fi stabilit pe o colină din apropierea satului Homorod de astăzi, car care se numea pe atunci Petersdorf, după sfîntul care era patronul bisericii. Peste un secol, după invazia tătarilor, din motive de siguranță sau pentru că sursa de apă era prea departe, sătenii s-au mutat în josul dealului (ham) pe care l-au defrișat (roden), de unde și numele localității: Hamerodia. Unele legende românești localizează în Homorod una dintre cetățile Domnului de Rouă, un misterios voievod român despre care se spunea că ieșea din palatul lui de la munte numai noaptea. Într-o zi, însă, l-a prins dimineața pe afară, căutîndu-și aleasa inimii, și razele soarelui l-au atins. Domnul de Rouă s-a topit ca ceara. Numele satului Bod ar veni de la Satul de la pod, care cu timpul a ajuns, pe scurt, Bod. Legenda de la Crizbav spune că, pe vremea cînd în Țara Bîrsei trăiau uriași, aceștia au construit cetățile de la Crizbav și de la Bran, iar între ele, zînele se deplasau cu barca. Se spune că într-o vreme în cetăți s-au mutat tîlharii și ar fi ascuns aur acolo. Mulți au căutat comorile, dar nu le-au găsit. Sînpetrul istoric are legende cu uriași care și-ar fi uscat pantalonii pe muntele din apropiere, lăsînd urme ce se văd și azi dinspre Șapte Sate. Pe vremea luptelor cu turcii, localnicii au rămas fără muniție. O femeie însă și-a smuls acul de la maramă, a încărcat flinta cu el și l-a împușcat pe pașă. Rămași fără conducător, turcii bătut în retragere.
Zizin-Craiul, tatăl lui Buzău
A fost odată ca niciodată, în țara unde împărat era Zizin-Craiul, o femeie sărmană care însă născu un băiat frumos cu părul de aur. Vestea despre copil ajunse la Zizin-Craiul care porunci ca acest prunc să-i fie adus la curte. Femeia n-a vrut, dar copilul a vorbit: Ia-mă, Măria ta! Zizin-Craiul l-a luat împreună cu mama lui la palatul său, ce era înconjurat din toate părțile de munți înalți. Copilul creștea văzînd cu ochii, devenind și mai frumos, mai voinic și mai chipeș, însă, în același timp, firea copilului se schimbă, devenind mai gînditor și închis la suflet. De aceea, împăratul și împărăteasca i-au dat numele Buzău, adică cel de neînțeles și tulbure.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
