Strada Republicii (Porții, Cãldãrarilor) a fost dintotdeauna emblema Brașovului. Modaromul a înlocuit frumoasa Vilã Kertsch
Dimensiune font:
Autor: Camelia Onciu,
22.11.2013
Denumirile de odinioară ale străzilor din Cetate aminteau de meșteșuguri, comerț, nume de intelectuali brașoveni
Străzile Brașovului modern au conservat identitatea vechiului burg
Numele străzilor și piețelor din Brașov erau uneori interesante și vorbeau despre stări și oameni din veacurile trecute, scria cărturarul Sextil Pușcariu în Brașovul de altădată. Vechile denumiri ale străzilor au fost uitate, dar au rămas casele și pavajul să vorbească despre istoria orașului. Pentru un călător este de ajuns să străbată la pas aceste străzi pentru a înțelege ce însemna Brașovul medieval. Pentru un brașovean, însă, numele vechi contează, fiindcă amintesc de epoci, personalități și ocupații ale unui Brașov îndepărtat. Străzile Brașovului au primit nume acum mai bine de 100 de ani: în 1890, s-au montat tăblițele cu numirile străzilor în trei limbi: sus ungurește, la mijloc nemțește, iar jos românește. În același an, s-a introdus și numerotarea caselor. Străzile au primit alte nume după Primul Război Mondial, apoi după 30 decembrie 1947, la începutul anului 1960, în anii 80, și după 1989. La început, străzile erau botezate după breslele care își aveau atelierele pe acele artere. Apoi, au apărut numele edililor orașului și ale instituțiilor. Apoi, ni s-au impus numele unor eroi sovietici, iar astăzi, în sfîrșit, citind plăcuța unei străzi din orașul istoric, ne putem desluși trecutul.
Pe Promenadă, pe sub tei
Actualul Bulevard al Eroilor s-a numit Ferdinand pînă la venirea comuniștilor, care l-au botezat Carpați, apoi Gh. Gheorghiu-Dej. Artera începea în Livada Poștei, numită astfel pentru că aici mai de mult pășteau caii căruțelor ce făceau traficul poștal. Case nu erau, afară de vreo două vile așezate în grădini, nota Sextil Pușcariu. Acolo unde începe Strada Mureșenilor de azi era Poarta Vămii, iar în stînga ei, era locul de promenadă al brașovenilor și parcul cu castani. În parc ieșeau după amiaz cocoanele noastre la plimbare. Pe Promenadă se plimba în cursul săptămînii tineretul brașovean. Vara, trecătorii se opreau la cafeneaua Promenăzii, pe care o ținea Erdelyi. Era și o fîntînă săritoare (Springbrunnen). Duminica după prînz era rezervată lucrătoarelor și servimorimii. Orchestra orașului sau muzica militară cînta în pavilion. Promenada era străjuită de tei. Toamna, prin zonă făceau instrucție soldații. Iar în zile de tîrg, se adunau carele cu boi ale tîrgoveților. Tot aici poposeau caravanele circului și se instalau caruseluri, teatre de pureci și alte minunății. Pe drumul către cartierul Brașovechi, cam pe unde este acum AJOFM-ul, erau cîteva șatre în care se frigeau cîrnați, cartaboși, bucăți de carne grasă de porc, ficat, plămîni și alte măruntaie. Tot în Livadă, în 1895, un preot catolic cu puteri de vraci a deschis un fel de cabinet, în care recomanda aderenților, umblarea desculț. La 1911, lîngă Poarta Vămii erau mai multe instituții: Gimnaziul romano-catolic și Biroul de pașaporți. În clădirea biroului de informații pentru călătorii străini a funcționat mai apoi Cercul Militar.
Un zgîrie-nori între palate
Pe Bulevardul Ferdinand, singurul bulevard al Brașovului de acum un secol, impresionantă era clădirea actualului Hotel ARO Palace, cu opt sau zece etaje, o terasă în loc de acoperiș și cinematograf, ceea ce reprezenta în arhitectura orașului tipul local al zgîrie-norilor. Pe la 1891, a apărut Biserica Reformată, demolată în anii 60 de comuniști. În zona fostului Palat al Telefoanelor era școala reală, numită apoi Liceul Meșotă. Tot pe bulevard erau Academia Comercială și palatele zidite pe cealaltă parte a Promenăzii, al Finanțelor cu caraghioasele obeliscuri în colțurile acoperișului, al Poștelor și al Justiției, cu nelipsita cupolă, podoaba celor mai multe palate din Budapesta. Sextil Pușcariu nu uită să amintească și de o prăvălie de aparate de radio, gramofoane și instalațiuni electrice. La 1900, străzile erau iluminate cu gaz. Umblau pe atunci lampagii pe străzi, cu niște scări lungi ca de trei metri, pe care se urcau ziua să curețe geamurile felinarului și să umple rezervorul cu gaz, seara să aprindă lămpile, dimineața să le stingă, iar mai tîrziu cu prăjini, care la vîrf aveau un dispozitiv cu care puteau întoarce robinetul și să dea drumul gazului. Uzina de gaz aerian, introdusă de o firmă engleză, a început să lucreze prin anul 1865. La capătul bulevardului era renumita vilă a inginerului Kertsch, cel care a făcut apeductul Brașovului, un bărbat luminat, umblat prin lume și cu vederi mai largi și moderne. Și-a ridicat vila cu balcoane și turnuleț, în 1888. A vîndut-o apoi lui Ion Baiulescu. Bombele din Al Doilea Război Mondial au avariat serios clădirea. Regionala CFR a refăcut-o și și-a stabilit sediul în ea. Comuniștii au pus vila la pămînt în 1972, ca să ridice în locul ei Modarom-ul.
Republicii, strada breslei căldărarilor
De la Vila Kertsch, mașinile și carele trebuiau să urmeze sensul unic, prin Bulevardul Ferdinand, ca să ajungă în Piața Sfatului, actuala Stradă Republicii fiind și atunci doar pentru pietoni. Această stradă emblemă a Brașovului, s-a numit cîndva Strada Porții, de la poarta principală a orașului care se afla în capătul dinspre Prefectură. Sașii îi spuneau Purzengasse, iar ungurii Kaputca. Republicii s-a numit și Căldărarilor, de la breasla care avea aici ateliere. A purtat pentru o scurtă perioadă și numele Carol, iar acum e Republicii. Înainte să fie stradă, la capătul dinspre poartă, se îngropau cei secerați de ciuma din anii 1718 și 1719, în cimitire improvizate. Prin mijlocul străzii, trecea apa care venea din Șchei. După dărîmarea porții, cele mai frumoase clădiri erau, în afară de cea a lui Christian Kertsch, vecină cu Hotelul Continental (cu medalioane aurite și parchete comandate la Viena), vila luxoasă a directorului de bancă Maurer, casa cu două etaje a Societății Industriașilor (Gewerbeverein), casa magistratului orașului, casa lui Bachmeyer, cea a lui Gyerthanyfy, unde a funcționat oficiul telegrafic. Tot în zona porții au fost ridicate noua primărie a orașului (astăzi sediul unor magazine și agenții) și Școala de Meserii (azi Regionala CFR Brașov). Hotelul Coroana, cel mai bun din oraș, împreună cu ARO, funcționa în clădirea în care îl știm și astăzi.
Cel mai căutat vad comercial
Străzile laterale care porneau din Republicii de acum 100 de ani se numeau ca și astăzi Sfîntul Ioan și Michael Weiss. Pe strada Mihail Sadoveanu era intrarea la liceul real unguresc. Înainte de construcție, acolo fusese un lac pe care se patina. Strada Sfîntul Ioan a fost botezată Maiakovski de comuniști, iar Michael Weiss, unde era și Piața Sub Bucium, s-a numit Armata Roșie. După Revoluție, această arteră a fost împărțită în două: M. Weiss și Armata Română, pentru partea dinspre Bălcescu, denumirea de la începutul secolului XIX fiind Strada Aței. Strada Diaconu Coresi se numea Tîrgul Boilor. Sextil Pușcariu punctează și casa aflată la intersecția Republicii cu Michael Weiss, în care era, pe vremea lui, uzina electrică. În cealaltă casă de pe colț era farmacia Jekelius numită La Speranța. O alta era ceva mai sus, se numea La Leu și era a lui Stenner. Mai amintește și Hotelul Barosch, deschis în anul 1894, deși avea 48 de camere, baie și chiar telefon, s-a închis nu peste mult timp după ce s-a deschis. Pe Republicii se afla și prăvălia de ghete Peter, patiseria unui grec care făcea baclavale, dar și cofetăria Bodendorfer, cofetarul elevilor de liceu, cu prăjituri mari și ieftine. Colț cu Tîrgul Boilor era restaurantul Gabel. Pe Ulița Căldărarilor era în 1791 un spital al armatei. În Ulița Căldărarilor, azi cel mai căutat vad comercial, erau aproape numai meșteșugari în fundul curților pietruite. Faimoasele pietre cubice din zona Modaromului au fost puse la 1742. Pavajul a fost refăcut în 1977 și apoi în 2006.
Ulița pe care se dădeau baluri
Ateliere au fost și pe strada Hirscher, lîngă o tipografie, băcănia lui Barla, un brînzar, bodega lui Eremias, librăria românească a lui Nicolae Ciurcu, iar în colțul străzii, către Piața Sfatului, era locul în care hamalii așteptau să fie tocmiți. Strada lui Hirscher, aceeași cu cea de azi, făcea legătura între Castelului și Tîrgul Florilor, ulița care venea în continuarea Străzii Porții. Tot Pușcariu spune că s-a numit cîndva Tîrgul Peștelui, pentru că pe traseul ei se adunau comercianții de pește prins la Olt. Apoi i s-a spus Strada Teatrului, de la clădirea teatrului demolată în 1892. Pe locul ei s-a construit cinematograful Reduta, numit apoi de comuniști Casa de Cultură a Municipiului Brașov, azi Centrul Cultural Reduta. Numele vine de la o sală din Viena, Raduta, după cum notează cronicarul, și avea o fațadă împodobită cu zorzoanele stilului baroc tîrziu și rococo incipient. Una din cele două clădiri din care era compus teatrul, cea cu sala de teatru, avea spre stradă un rînd de ferestre rotunde. În sala ei spațioasă s-au dat multe baluri, la care mergeau bunicile noastre în crinoline de mătase scumpă. Pînă în 1985, strada a mai purtat și alte nume: Roza Luxemburg și Ciucaș. Pe această arteră era Podul Bătușilor, azi Cerbul Carpatin, iar pe vremea lui Pușcariu, policlinică. În podul uriaș al acestei clădiri aflai expuse spre vînzare mobile, lăzi, funii, cizme și alte obiecte. Tot în această clădire imensă, se găseau la 1911, Căpităneria orășenească și Pivnița Eszterhazy. Din Hirscher pornea Strada Orfanilor (de la azilul săsesc pentru copii orfani), azi Strada Poarta Șchei, fostă Maxim Gorki, iar pe colț era cea mai veche farmacie din Brașov, La Urs, a lui Roth. La intersecția cu strada Fînarilor, Castelului de azi, fostă Pavlov, a fost Tîrgul Straielor, apoi piață de zarzavaturi.
Cel mai vechi hotel din Brașov
Piața Sfatului era arondată mai multor străzi amenajate pentru comerț: Tîrgul Florilor, continuat cu Tîrgul Fructelor, Tîrgul Putinarilor, Tîrgul Grîului (în fața Bisericii) și Tîrgul Inului (în fața BNR). Tîrgul Grîului este atestată din 1520. Denumirea s-a schimbat în 1922 în Piața Sfatului, apoi a devenit Piața 23 August, iar acum e din nou a Sfatului. Șirul Inului, aflat în prelungirea Tîrgului Cailor, azi Barițiu, se continua cu Zollstrasse, numită apoi Strada Vămii, apoi Regele Mihai, apoi 7 Noiembrie, azi Mureșenilor. Pe această stradă, în stînga, cum urci, a funcționat cel mai vechi hotel din Brașov, La Coroană. La 1519, era mai degrabă un han cu două paturi. Ulterior a avut mai multe locuri de cazare, dar numai pentru oaspeții sași. Prin curtea Coroanei puteai ieși în Piața Sub Bucium, la cîrciuma La Cetatea Rîșnovului. Lîngă hotel era vama, iar peste drum, redacția gazetei Kronstadter Zeitung. În secolul XVIII, în locul Vămii fusese poștă, apoi restaurant. În 1912 clădirea a fost restaurată de arhitectul Albert Schulter. Pe această stradă, în casa de la numărul 11, Honterus a amenajat prima tipografie, în 1539. În 1833 a fost cumpărată de Iohan Gott care a tipărit aici primele ziare. Sextil Pușcariu amintește și alte case de pe această arteră: casa avocatului Garoiu, cu fațada ei pestriță ca a palatului Sturdza din București, casa Safrano în Șirul Inului. Casa Ghiță Pop are un aer distins, dar cea de peste drum, zidită pentru un armean, care ținea «trafică», adică debit de tutun, era atît de încărcată cu diferite amănunte de toate colorile încît semăna mai mult cu o pagodă chinezească decît cu o zidire potrivită într-o stradă brașoveană. Pe colțul cu Tîrgul Grîului era casa mare și domnească a bogătașului Trauschenfels, zidită în 1852. La parter era o cafenea modernă, a lui Drechsler. Mai era și Cafeneaua Belvedere.
Strada cu tramvai
În ceea ce știam noi că a fost pînă nu demult Cinematograful Popular, a funcționat Hotelul Europa, apoi Cinematograful Corso. Farmacia de lîngă se numea La Biserica Albă. În apropiere era și Muzeul Săsesc al Districtului Bârza. Mai erau și drogheriile lui Teutsch și Tardes, pînzării și Liceul Catolic, lîngă biserică. Ulița Vămii era o arteră comercială în plină expansiune, astfel că grădinile dinspre După Ziduri au dispărut în cea mai mare parte, căci negustorii din aceste părți folosesc orice metru pătrat pentru depozitele lor de mărfuri. Dacă ne-am întoarce în timp pe Ulița Vămii, am recunoaște mai toate clădirile, dar ne-am mira să vedem că pe-aici trece tramvaiul. Șinele tramvaiului erau mai înălțate decît caldarîmul, încît roțile trăsurilor se împiedecau de ele și lunecau o bucată bună de-a lungul lor înainte de a fi izbutit să le traverseze, spune Pușcariu. Poarta Vămii a fost dărîmată tocmai pentru a încăpea locomotiva cu aburi, care urca pînă în Piața Sfatului, cobora pe Strada Lungă (fostă Voroșilov), pînă în Bartolomeu, apoi, înapoi, pe Bulevardul Ferdinand, pînă în Noua și Satulung. Cam acestea erau străzile cele mai bătute din centrul Brașovului de acum 100 de ani: Strada Porții, a Vămii și Ferdinand. Însă importantă era și Strada Neagră, denumită apoi Regina Maria, azi Nicolae Bălcescu. S-a numit așa de la culoarea apei care curgea prin canalul ce aduna reziduurile de la cele 40 de tăbăcării din zonă. Este prima stradă a Brașovului, fiind menționată în documentele din 1464 cu numele Swarczgas. Strada Castelului (Burggasse) s-a numit Fînarilor, de la breslașii care fabricau funii, apoi strada Pavlov, iar acum a revenit la vechea denumire. Strada Postăvarului s-a mai numit și a Spitalului, apoi Molotov.
Indiferent cîte nume au purtat, vechile străzi au reușit să se schimbe doar atît cît să țină pasul cu vremurile, păstrînd însă identitatea vechiului burg.
,,Redescoperirea valorilor uitate în umbra timpului
Studiile de impact arată că turistul zilelor noastre, străin sau autohton, este dornic de noi cuceriri și intenționează să exploreze și să tezaurizeze spațiile pe care le descoperă. Tendința actuală constă într-o demasificare a publicului, care se specializează pe diferite nișe (spre exemplu turism montan, cinegetic, circuit cultural, istoric sau divertisment) pentru care turistul are nevoie de o infrastructură care să-i susțină ideea de tezaurizare. Proiectul ,,Redescoperirea valorilor uitate în umbra timpului derulat de Monitorul Expres în luna noiembrie are ca scop promovarea, valorizarea și valorificarea prin vectori specifici media - print și online - a unor obiective culturale și istorice mai puțin cunoscute din patrimoniul comunităților din județul Brașov, în scopul creșterii potențialului turistic. Proiectul are dublu scop: revalorifică obiective din județul Brașov și, implicit, îmbogățește informația pusă la dispoziția vizitatorilor prin noi obiective, reconfirmînd zona Brașovului ca destinație turistică polivalentă.
Stradelă pentru un singur trecător
Strada Sforii este o arteră pe care nu domiciliază niciun brașovean, pentru că nu are case, este doar un culoar de 83 de metri între Străzile Cerbului și Poarta Șchei. Strada este menționată documentar în secolul XVII, ca simplu coridor care facilita intervenția pompierilor. Lățimea Străzii Sforii variază între 111 și 135 cm, fiind cea mai îngustă stradă a orașului și a Europei de Est și a treia de pe continent, dupa Str. Spreuerhofstrase din Germania (50 cm) și Str. Parliament din Anglia, (64 cm). Trecînd prin Strada Sforii, ți se părea că ai făcut o faptă eroică. Stradela e atît de îngustă de nu încap doi inși deodată pe ea, o descrie Sextil Pușcariu. De mașini nici nu poate fi vorba. În anul 2003, străduța a fost reabilitată, punctul de atracție fiind felinarele care reproduc modelele autentice din secolele trecute, însă nu mai funcționează cu gaz. Celebrul ghid Micheline i-a acordat Străzii Sforii o stea.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
