Poarta şcheiană, tradiţie a vechiului burg

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Meşterul popular Nicolae Purcãrea şi-a fãcut singur o poartã şcheianã „cu capac“

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 08.11.2013

• Zeci de porţi ale caselor din Şchei, monumente ale meşteşugarilor braşoveni de acum două secole, aşteaptă să fie salvate de la uitare

Trecătorul care merge la pas pe străzile Şcheiului este impresionat de arhitectura deosebită a celui mai vechi cartier din Braşov. Însă ochiului atent nu-i va scăpa nici porţile care străjuiesc intrarea în casele şcheienilor. Adevărate bariere între „înăuntru“ şi „afară“, între casă şi stradă, porţile de lemn vorbesc şi ele despre istoria oraşului. Lemnul lor are o sută sau chiar două sute de ani. Unele porţi s-au lăsat sub povara timpului, altele au fost restaurate, altele au fost pur şi simplu înlocuite cu unele metalice, mai rezistente, dar goale de simboluri şi amintiri. Dacă maramureşenii se pot lăuda cu faimoasele lor porţi tradiţionale, şi braşovenii ar trebui să preţuiască mai mult aceste monumente de arhitectură. Avem nu cîteva, ci zeci de porţi vechi, frumoase, adevărate opere de artă meşteşugărească. Un patrimoniu incredibil de valoros şi original, care aşteaptă să fie redescoperit, restaurat şi reunit de specialişti sub conceptul de „poarta şcheiană“.

Poartă de autor

Poarta românului a reprezentat dintotdeauna o delimitare între cele două universuri, familia şi restul lumii. Trecînd peste pragul ei, se simţea acasă, în siguranţă, ferit de toate relele. În secolele trecute, şcheienii au ţinut să-şi facă porţi care de care mai frumoase, fiindcă după cum era poarta se judeca şi starea socială a proprietarului şi gustul lui pentru frumos. Aşa se face că astăzi putem vedea pe străzile cartierului porţi de lemn sculptat cum puţine oraşe transilvănene mai au. Cincisprezece dintre ele sînt declarate monumente istorice şi se află în grija Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, care are un plan de restaurare a lor. Există şi o fundaţie care a redat cîtorva porţi o a doua viaţă. Însă, mai sînt atît de multe porţi care aşteaptă o schimbare! Uneori, proprietarii au ales să le înlocuiască pe cele degradate cu altele de fier. Altele, stau gata, gata să se prăbuşească. Şi totuşi, cei mai mulţi şcheieni le păstrează, fiindcă aceste porţi moştenite au un farmec aparte. Nicolae Purcărea, binecunoscutul meşter popular şi fiu al Şcheiului, s-a apucat să-şi facă singur poarta. O creaţie unică, pe care trecătorii o admiră îndelung. „Este o poartă de autor“, remarcă arhitectul restaurator Marina Iliescu, arătînd că poarta meşterului are decoraţiune de influenţă folclorică, tipică satelor româneşti.

„O poartă durează vieţi“

„Am pus poarta aceasta în 1985, ca să mă separ de fratele meu. Cumnata mea era informatoare la Securitate“. Aşa începe povestea porţii lui Nicolae Purcărea, sfîntul închisorilor, braşoveanul care a făcut ani grei de temniţă comunistă. Poarta este concepţie proprie şi a terminat-o într-un an. A lucrat 10 ani ca tîmplar, timp în care a învăţat să facă ornamente pe sicrie. Însă făuritorii de porţi trebuie să ştie mai mult decît tîmplărie. „O poartă se lucrează în stil dulgheresc, nu tîmplăresc. Cu îmbinări în coadă de rîndunică. Poarta se face din trei straturi de lemn, ca să nu se încovoaie. Şipcile care formează trapezele trebuie îmbinate în nut şi feder. Balamalele le face fierarul, din ciocan. Înainte vreme nu era lac, lemnul de brad se dădea cu ulei de in fiert sau seu de oaie. Azi se curăţă cu sare de ţipirig. În orice caz, o poartă durează vieţi“, explică meşterul în vîrstă de 90 de ani. Cît despre ornamentaţie, poarta lui Purcărea este decorată cu rozete, „simbolul soarelui în mai multe ipostaze, dimineaţa, la prînz şi seara, sau al punctelor cardinale, la care se adaugă Nadirul şi Zenitul“. Rozetele le-a sculptat în mijlocul rombului, „simbolul oului, care înseamnă fertilitate, fecunditate, naştere, viaţă“. Artistul lemnului crede că poarta maramureşeană e frumoasă, dar „frînghia, simbolul şarpelui, e cam disproporţionată“. Însă poarta şcheiană are ceva aparte în arhitectura românească, iar cea ieşită din mîinile lui este cu atît mai minunată cu cît „nu am putut să redau nimic altceva decît esenţialul, am scos frumosul din lemn“.

Două feluri de intrări în curte

Arhitectul Marina Iliescu explică de ce porţile din Şchei au atît de multe elemente comune şi totuşi nu sînt două la fel. „Porţile vechi din Şchei sînt de două tipuri: ţărăneşti şi de inspiraţie rurală săsească. Cele cu arhitectură împrumutată din cea a saşilor le găsim mai spre Prund. Au cadru de zidărie (cu arcadă în arc de cerc) şi uşa pietonală inclusă în foile porţii mari. Porţile ţărăneşti, cu cadru din lemn, în care uşa mică este separată de poarta pentru care, aveau acoperiş din şindrilă“. Nicolae Purcărea le numeşte porţi cu boltă şi porţi cu capac. Sînt uşor de diferenţiat. Dacă veţi face o plimbare pe Strada Pe Tocile, veţi găsi cele mai multe porţi vechi din cartier. Veţi avea surpriza să descoperiţi pe o singură stradă şi porţi deteriorate, şi porţi restaurate, dar şi locuri din care pur şi simplu au dispărut. „Porţile şcheiene sînt foarte interesante pentru istoria zonei. Reflectă identitatea şi ştiinţa localnicilor de a prelucra lemnul. Nu pot fi separate de case, iar dacă o construcţie e monument istoric, şi poarta are acest statut, în consecinţă trebuie restaurată. Porţile şcheiene sînt un exemplu de artă populară de mare valoare, ne definesc ca braşoveni“, spune arhitectul, atrăgînd atenţia că soarta porţilor vechi nu poate fi lăsată la voia întîmplării. Iar noile construcţii cu rol de poartă nu ţin loc de istorie, sînt „făcături contemporane“ care satisfac doar gustul proprietarului.

Cei trei stîlpi de susţinere

Porţile ţărăneşti din Şchei au fost iniţial acoperite cu şindrilă, înlocuită azi cu lemn sau tablă. Poarta propriu-zisă, formată din mai multe foi (cadru, scîndură de fixare şi partea modelată), are panouri decorative, oglinzi cu rame, decoraţiuni geometrice, traforuri cu dantelării în lemn. Există porţi închise în poarta mare, prin care intrau şi ieşeau oamenii, şi poarta mare, pentru accesul carelor. Sau le putem găsi alăturate, despărţite de zid. Găsim şi porţi ale căror scînduri, aşezate transversal sau vertical, sînt prinse cu ţinte de fier. Unele păstrează întreaga feronerie iniţială: şilduri, clanţa, balamalele şi chiar butonul de apucat. Adevărate bijuterii în fier. „Nu exista fantă pentru scrisori, acestea au fost făcute ulterior de proprietari. Existau însă nişte inele, nişte şerpi din fier cu care poştaşul ciocănea la poartă“, explică Marina Iliescu care ne atrage atenţia asupra celor trei stîlpi de susţinere, puternici, ca nişte trunchiuri de copac. Conform tradiţiei, la instalarea porţii, sub aceşti stîlpi se puneau bani pentru prosperitate, tămîie şi agheazmă pentru ca gospodarii să fie feriţi de duhuri rele şi ciumă sau alte boli. De-a lungul timpului, strada s-a tot asfaltat şi s-a înălţat. Astfel, găsim şi porţi scufundate în asfalt, aşa încît, ca să intri, trebuie un pic să te apleci. Chiar şi aşa, lăsate şi hîrbuite, porţile şcheiene sînt incredibil de frumoase, nu trebuie să le pierdem. Merită restaurate cît încă se mai ţin în picioare.

Restaurare, poartă cu poartă

Porţile din Şchei, predominant specifice tradiţiei ţărăneşti, erau cîndva indicatoare ale statutului social. Încă de la stradă se ştia care familie e mai înstărită şi care e mai modestă. Pentru că în Şcheiul de acum două secole, conta cine eşti. „Un om de vază avea întotdeauna o poartă mai înaltă şi mai bogat ornamentată“, spune arhitectul braşovean. Mare sau mică, poarta şcheiană e valoroasă pentru vechimea ei (secolele XVII-XIX) şi lucrătura tradiţională. În anul 2009, un braşovean, care nu a putut să rămînă indiferent la starea de degradare în care ajunsese poarta pe care o moştenise odată cu casa din Şchei, a cerut ajutorul unei fundaţii specializată în salvarea, conservarea şi restaurarea moştenirii arhitecturale şi culturale. Fundaţia Pro Patrimonio şi-a îndeplinit cu succes misiunea. Meşteri specializaţi în conservarea lemnului şi metalului, lucrînd cu materiale şi tehnici tradiţionale, au reuşit să redea porţii aspectul de odinioară. Au urmat alte nouă porţi din Braşovul istoric, restaurate de echipa condusă de arhitecta Silvia Demeter-Lowe. În proiect s-au implicat şi români cu sînge albastru, Marina Sturdza şi Şerban Cantacuzino, iar Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Braşov şi Biserica Evanghelică CA Braşov s-au alăturat fundaţiei în această migăloasă şi nobilă muncă de salvare a porţilor oraşului. Proiectul continuă, criteriile după care sînt selectate „candidatele“ urmăresc: valoarea arhitecturală şi istorică, poziţia în cadrul oraşului şi, nu în ultimul rînd, dorinţa de implicare a proprietarilor.
Noi, ceilalţi, putem contribui la rîndul nostru la punerea în valoare a acestor veritabile arce de triumf tradiţionale. Nu trebuie decît să le respectăm, să le îngrijim şi să refuzăm să le înlocuim cu porţi noi, cu telecomandă, atît de impersonale şi străine de istoria Braşovului.

,,Redescoperirea valorilor uitate în umbra timpului“

Studiile de impact arată că turistul zilelor noastre, străin sau autohton, este dornic de noi „cuceriri“ şi intenţionează să exploreze şi să tezaurizeze spaţiile pe care le descoperă. Tendinţa actuală constă într-o demasificare a publicului, care se specializează pe diferite nişe (spre exemplu turism montan, cinegetic, circuit cultural, istoric sau divertisment) pentru care turistul are nevoie de o infrastructură care să-i susţină ideea de tezaurizare. Proiectul ,,Redescoperirea valorilor uitate în umbra timpului“ derulat de Monitorul Expres în luna noiembrie are ca scop promovarea, valorizarea şi valorificarea prin vectori specifici media - print şi online - a unor obiective culturale şi istorice mai puţin cunoscute din patrimoniul comunităţilor din judeţul Braşov, în scopul creşterii potenţialului turistic. Proiectul are dublu scop: revalorifică obiective din judeţul Braşov şi, implicit, îmbogăţeşte informaţia pusă la dispoziţia vizitatorilor prin noi obiective, reconfirmînd zona Braşovului ca destinaţie turistică polivalentă.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: