Un alpinist duce Braşovul la peste 5.000 de metri altitudine

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Mihaela Parghel, 09.08.2013

Simbolurile Braşovului au ajuns în ultimii doi ani pe cele mai înalte culmi montane din Europa şi din lume. Ele au fost purtate de un braşovean pasionat al muntelui, care şi-a propus ca în fiecare an, pe lîngă cursele deja „clasice“ prin munţii României, să parcurgă măcar un traseu internaţional aflat pe lista celor mai dificile din lume, iar la final, să lase pe culmi, o urmă, cît de mică, a Braşovului.
Dinu Ţurcanu este consilier juridic şi la 36 de ani, din postura de amator, are la activ şase expediţii internaţionale pe vîrfuri montane de peste 4.000 de metri şi mai multe expediţii pe vîrfuri între 2.500 şi 4.000 m. Anul trecut a fost Kenya - cea mai dificilă încercare din „CV-ul său montan“, iar în această vară, Georgia cu „acoperişul Caucazului“ - cea mai impresionantă aventură europeană. Cît de curînd, braşoveanul vrea să îşi strîngă cele mai frumoase amintiri din ultimele sale expediţii într-o carte cu impresii de călătorie. „Este o idee care mi-a venit în ultimul an, după expediţia în Kenya. Pe blogul meu tematic, eusimuntele.blogspot.com, unde scriu despre călătoriile mele, poveştile despre Kenya au avut un succes extraordinar. Sugestia a venit, de fapt, de la cîţiva cititori ai blogului“, spune braşoveanul pe care jobul l-a dus, în ultimii ani, la Bucureşti.

Nu a ratat nicio competiţie montană din România

Ca orice braşovean adevărat, Dinu Ţurcanu a deprins pasiunea pentru munte încă din copilărie şi apoi în liceu, cînd urca pe munte cu colegii. Simplele călătorii, „la pas“, s-au transformat în timp în tot felul de experienţe montane, de la participări la concursurile naţionale de trekking, maraton, concursuri de mountain-bike, de ski de pîrtie sau ski de tură - toate din postura de amator. „Experienţa mea montană din România cuprinde cam tot ce se poate, de la trasee montane tehnice şi de trekking, la văi alpine şi creste nemarcate, pe care le-am parcurs atît vara, cît şi iarna“, spune Dinu Ţurcanu, care în viaţa de zi cu zi este consilier juridic la UCMR-ADA. A parcurs de mai multe ori Bucegii, munţii Făgăraş, Piatra Craiului, Retezat, Apusenii, munţii Iezer-Păpuşa, Parîngul, munţii Măcinului, Rodnei, Rarăul şi Cindrelul şi a participat la cele mai grele maratoane montane şi de şosea din România: cel mai greu concurs de anduranţă din România, „Carpathian Adventure - 2007, 2009, 2011, Bucegi 7500 - cel mai greu maraton montan românesc, Maratonul Internaţional Bucureşti, Ecomaraton Moieciu, Semimaratonul Braşov (trail running), Semimaratonul Bucureşti, Semimaratonul Cheile Rîşnov Adventure (trail running).

Din Kenya în Caucazul din Georgia

În ultimii zece ani a devenit tradiţie ca Dinu să aleagă în fiecare an şi un traseu montan internaţional pe care să îl parcurgă, punînd în practică astfel cunoştinţele pe care le-a adunat pe traseele din jurul Braşovului şi din munţii României. Aşa se face că în experienţa sa montană externă au apărut trei expediţii în Alpi - pe vîrfurile Monte Rosa (4.634 metri), Grosslockner (3.798 metri) şi Triglav (2.864 metri), una în Turcia, în Ararat (5.137 metri) şi alta în Maroc, în munţii Atlas, cu vîrfurile Jeber Toubkal (4.167 metri) şi Angour (3.616 metri).
Ultimele sale expediţii au marcat însă şi experienţele cele mai importante în viaţa de alpinist. „Am trecut într-un singur an de la o experienţă africană pe care puţini români au încercat-o - aceea de a atinge vîrful de 5.199 de metri din Mount Kenya - la experienţa Caucazului din Georgia - un stat fost sovietic din afara Uniunii Europene, care mi-a dat senzaţia că va rivaliza cît de curînd cu România“, spune Dinu Ţurcanu. Aceste două călătorii au fost şi cele care l-au determinat să poarte cu el mici simboluri ale oraşului său natal, pentru a marca prezenţa unui braşovean pe cele mai înalte vîrfuri ale lumii.

A dus simbolul Braşovului pe al doilea cel mai înalt vîrf din Africa

Prima expediţie în care s-a hotărît să poarte simboluri ale Braşovului este cea din Kenya. Şi a fost o alegere bună, pentru că munţii kenyeni s-au dovedit a fi cei mai tehnici dintre toţi cei pe care i-a parcurs în ultimii 15 ani. Aşa că, odată atins vîrful de aproape 5.200 de metri, a meritat „premiul“. „Am plecat în Kenya alături de alţi cinci colegi, toţi din Bucureşti, fără să îmi imaginez neapărat că va fi una dintre cele mai grele experienţe montane din viaţa mea. Mount Kenya se află într-o zonă exotică, departe de orice loc civilizat cu dotări. Dacă păţeşti ceva acolo, rişti să nu te găsească nimeni pentru multă vreme. Să ajungem în vîrful de 5.199 - al doilea ca înălţime din Africa, a fost o adevărată provocare. A fost cea mai grea experienţă montană pentru că şi condiţiile meteo ale muntelui au fost foarte ciudate, cu diferenţe de la 15 la -15 grade, cu ploi zilnice şi bagaje foarte grele“, povesteşte Dinu. Odată ajuns în vîrf, braşoveanul a scos şi simbolul purtat cu el în această expediţie: „unul dintre tricourile echipei-fanion de fotbal a Braşovului“. „Sînt fan al FC-ului încă de la 4 ani, cînd m-a dus tatăl meu pe stadion şi am colecţionat între timp toate tricourile de joc scoase la vînzare pînă acum. Sînt ocazii cu care le port - la diferite competiţii montane, ca dovadă că sînt braşovean şi, deşi jobul meu este în Capitală, sufletul meu este tot acasă“, spune Dinu Ţurcanu.

„Aeroportul din Tbilisi... ca Băneasa, dar invers!“

De la Kenya - o ţară exotică şi departe de civilizaţia europeană, Dinu a trecut în acest an la Georgia, pentru a încerca, a doua oară, Caucazul. „Ushba este un mai vechi vis al meu. Aşa că l-am pus pe lista Caucazului, împreună cu vîrful Kazbek, pentru această călătorie“, spune Dinu. „Plecarea a venit aproape pe neaşteptate, faţă de anul trecut, cînd am stat toată vara aşteptînd să plecăm în Kenya. Am plecat cu maşina seara, spre Istanbul, unde am lăsat-o la prietenul turc al unui prieten român“, povesteşte alpinistul, încîntat de amabilitatea celor care l-au ajutat fără să îi ceară nimic în schimb. A plecat apoi cu avionul pînă în aeroportul mic şi cochet de la Tbilisi. Şi de aici, chiar de la intrarea în Georgia, comparaţiile cu România au început să curgă. „Dacă ştiţi aeroportul nostru din Băneasa... ei bine, aeroportul din Tbilisi este cam la fel ca mărime, dar exact invers ca servicii, e curat şi modern, cum ar trebui să fie şi al nostru“.

Experienţele din statele sovietice

Nu a fost prima expediţie a lui Dinu în Caucaz. A mai urcat o dată, în 2007, pe vîrful Elbrus (5.642 metri), însă alegînd cu totul alt traseu, prin Rusia şi apoi prin Ucraina. Experienţa de atunci i-a lăsat însă amintiri neplăcute. „Nu mă pot abţine să fac mereu comparaţia cu România. Trebuie să ajungi în ţările non-UE din Est ca să poţi aprecia cu adevărat România şi progresele pe care le-a făcut în ultimii ani. Sîntem mai europeni decît ne dăm seama!“, spune alpinistul, amintindu-şi de experienţa anterioară spre Caucaz, via Rusia şi Ucraina. „În Rusia, primul contact cu vameşii a fost atunci cînd au cerut, în cel mai direct mod, «banii pentru bere». În Ucraina, toate biletele internaţionale de tren erau deja vîndute către un oarecare «Yuri», spre care operatoarele te direcţionau, sugerîndu-ţi că te-ar putea ajuta cu tichete spre orice destinaţie doreşti. Acest «Yuri», proprietar al unui bar, te primea, te lăsa să îţi comanzi ceva de băut, şi împreună cu cafeaua, de exemplu, îţi livra şi biletele cerute. Reţeaua era atît de bine pusă la punct încît «Yuri» avea şi translatori pentru mai toate limbile europene, inclusiv pentru limba română. Trebuia doar să vii, să spui de unde eşti şi unde vrei să ajungi şi apărea apoi şi translatorul care ajuta la negociere“, povesteşte Dinu. Avînd aceste experienţe sovietice, braşoveanul a ales pentru noua sa călătorie spre Caucaz, în 2013, traseul spre Tbilisi via Istanbul.

„În curînd, Georgia ar putea ajunge din urmă România“

În Georgia zilelor noastre, braşoveanul continuă să facă paralele cu România, deşi vorbim, pe de o parte, despre un stat din afara Uniunii Europene şi unul membru. „Prima oprire în noua expediţie spre Caucaz, pentru vîrfurile Ushba şi Kazbek, a fost la Tbilisi, unde a trebuit să reunim echipa de trei care urma să se bată cu traseul ales. Spre deosebire de Bucureşti sau Braşov, hotelurile sînt mult mai ieftine. O cameră de două persoane a fost 75 GEL pe zi (1 Euro=2,2 GEL). Hotelul are şi camere în regim hostel pentru cine doreşte. Georgienii sînt pregătiţi, în general, pentru a găzdui turiştii care vin din ce în ce mai des spre această destinaţie. Asistenţa turistică în Georgia este ireproşabilă. Aveam să ne convingem de asta cînd am vizitat parcul natural Borjomi, acolo unde oamenii de la biroul turistic de informaţii ne-au oferit absolut toate datele de care aveam nevoie, cu hărţi, scheme şi recomandări, atît pentru lucrurile pe care le putem vedea, cît şi pentru cele de care ar trebui să ne ferim“, povesteşte Dinu Ţurcanu.

Cu fularul FC Braşov, pe „acoperişul Caucazului“

Din cartierul general stabilit la Tbilisi, braşoveanul şi echipa sa au pornit spre satul Kazbegi, la 150 de kilometri nord, „cu un microbuz care, spre deosebire de cele din Kenya şi chiar din unele zone de la noi, respectă regula numărul de locuri=numărul de călători“. De acolo, doar cu echipamentul strict necesar - şi acela în rucsacul de vreo 25- 30 de kilograme, au atacat vîrful Kazbek (5.033 metri), vîrful care, deşi este mai înalt, e considerat mai puţin tehnic decît Ushba. „Kazbekul este acoperişul Caucazului“, spune Dinu care, după cîteva zile de asalt, a ajuns alături de echipa sa în vîrf şi a respectat tradiţia începută în Kenya: „De data asta am avut un fular al echipei mele favorite. Unul din primele lucruri pe care le-am făcut acolo sus a fost o poză cu Braşovul“. „Drumul spre vîrf a fost o nebunie vizuală. Închipuiţi-vă un Transfăgărăşan care trece pe lîngă un ditamai lac de acumulare, cam ca Vidraru, la noi, apoi continuă pe versantul unei văi adînci, urcă în serpentine pînă pe creasta versantului. Iar acolo sus - o staţiune de schi, ca Poiana Braşov, care iarna arată foarte şic. Urmează apoi o nouă vale, protejată prin tunele construite peste drum, ca să-l protejeze de avalanşe şi urcă pînă la 2.360 de metri, coborînd în vale spre Rusia. Drumul este deschis tot anul, chiar şi iarna, şi georgienii au fost foarte miraţi cînd am întrebat dacă se circulă pe acolo şi în sezonul rece. Oare la ei de ce se poate?“, spune Dinu Ţurcanu.

Din nou Caucazul

Visul braşoveanului de a atinge vîrful Ushba din Caucaz va trebui să aştepte deocamdată. Deşi este mai puţin înalt decît Kazbek, avînd 4.700 de metri, Ushba, supranumit şi „cuţitul Caucazului“, este mult mai periculos. „Este ca o lamă de cuţit, acoperită cu gheaţă. Din cauza încălzirii globale, vremea prea călduroasă nu ne-a permis să atingem vîrful. La urcare probabil ar fi fost posibil, însă coborîrea pe gheţar era moarte sigură. Unul dintre colegii de echipă era proaspăt tătic, aşa că am hotărît să nu încercăm în acest an“, a declarat Dinu Ţurcanu. Echipa de alpinişti a ajuns însă pînă la 4.000 de metri pe Ushba. Iar efortul a meritat pe deplin. „Am ajuns în regiunea Svaneti, cea mai frumoasă zonă de munte pe care am văzut-o vreodată, cu cascade la tot pasul. Bate Alpii! Şi cred că în curînd va deveni unul dintre cele mai importante puncte de atracţie ale Europei. Este o zonă perfectă pentru rafting“, spune Dinu. Braşoveanul a remarcat şi „probabil ultima cavalerie europeană“. „Trupele de soldaţi care patrulau în posturile de la graniţa cu Rusia, Osetia de Sud şi Abhazia sînt ca ai noştri, în secolul trecut - călare, cu uniforme asemănătoare celor americane şi cu puşti, culmea! produse în România“, a povestit braşoveanul care spune că, „deşi la televizor am văzut prăpăd, în cele două zone cu conflict îngheţat nu se cunoaşte nimic“. „Georgia este o ţară sigură“, garantează braşoveanul.
Chiar dacă nu a atins Ushba, Dinu s-a întors din Georgia şi cu amintirea parcului turistic naţional Borjomi. „Una dintre cele mai exclusiviste ape minerale din lume şi o staţiune cam cum erau Herculanele în perioada de glorie“. „Ushba nu rămîne o neîmplinire. Este prima pe listă la expediţiile de anul viitor. Între timp, trebuie să mă gîndesc ce simbol al Braşovului voi lua cu mine în viitoarea vizită în Caucaz“, a declarat Dinu Ţurcanu.

Cuţitul Caucazului

• Usba (limba georgiană „us“ = „groaznic“, „ba“= „munte“) este un munte cu două piscuri din masivul Caucazul Mare, Georgia. Piscul de Sud (4.737 m) şi Piscul de Nord (4.698 m). Piscul de Nord a fost escalat pentru prima oară în anul 1888 de alpinişti englezi, iar cel din sud în anul 1903 de alpinişti germani. La altitudinea de 2000 m pe versantul de vest, a ajuns prima oară, germanul Ludwig Vörg, care mai tîrziu este primul care escaladează versantul de nord al muntelui Eiger (Elveţia). În Londra există un „club al usbiştilor“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: