Poveste de ciocolată

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Ana Pitiş, 01.02.2013

• Franţuzească, englezească, elveţiană, belgiană sau românească, sub formă de praline sau de tablete, caldă sau cremoasă în prăjituri, mousse sau spumă, ganache sau sirop, ciocolata rămîne „ispita“ tuturor timpurilor şi a tuturor vîrstelor

Zeul Quetzalcoatl, zeul aerului, luminii şi vieţii, a oferit oamenilor arborele de cacao. Quetzalcoatl era cel care avea grijă de arborii de cacao din Grădina Paradisului, dar într-o bună zi, zeul a plecat. În 1519, aztecii au zărit o barcă în largul mării şi au fost siguri că zeul lor s-a întors. Însă nu a fost aşa: erau spaniolii în frunte cu căpitanul lor, Cortez. Aztecii le-au oferit spaniolilor o băutură de întîmpinare pe care ei o numeau „băutura zeilor“: ciocolata. Cel puţin aşa spune legenda aztecă. Încoronată drept „regina dulciurilor“, ciocolata are o istorie pe cît de îndelungată, pe atît de fascinantă. Franţuzească, englezească, elveţiană, belgiană sau românească, sub formă de praline sau de tablete, caldă sau cremoasă în prăjituri, mousse sau spumă, ganache, lichior sau sirop, ciocolata rămîne „ispita“ tuturor timpurilor şi a tuturor vîrstelor.

Bobul magic

Povestea ciocolatei începe din anul 600 î.e.n, o dată cu indienii Maya din Mexic, care credeau că bobul de cacao este la fel de important ca un zeu, fiind considerat un dar ceresc. Mayaşii şi aztecii foloseau boabele de cacao atît pentru prepararea unei băuturi picante şi energizante, cît şi ca monedă de schimb. Potrivit istoricilor, zece boabe de cacao aveau valoarea unui iepure. Iar în schimbul a doar 100 de boabe de cacao puteai cumpăra un sclav. Mayaşii credeau că boabele de cacao au puteri magice şi le foloseau cu multă rigurozitate în ritualuri şi în ceremonii religioase, dar şi pentru a vindeca febra, tusea şi durerile din timpul sarcinii. Mayaşii au fost totodată şi inventatorii unei băuturi de cacao, fierbinte şi amăruie, preparată din păstăi de cacao măcinate şi diverse arome.

Mîncarea zeilor

Puţin mai tîrziu, indienii azteci au fost cei care au îmbunătăţit puţin reţeta, adăugînd băuturii de cacao miere şi vanilie. Au denumit acest preparat „xocoatl“, adică „apă amară“. Această băutură era considerată „mîncarea zeilor“. În aceeaşi perioadă, cacaoa era cunoscută ca fiind un important excitant sexual, aztecii folosind o băutură condimentată cu piper, ardei iute şi cuişoare ca afrodisiac.

Drumul spre Spania

În 1502, cînd Cristofor Columb a pus prima dată piciorul pe plajele actualei Nicaragua, băştinaşii i-au oferit „un fel de seminţe din care fac o băutură şi pe care le folosesc drept monedă“, dar pe cuceritor îl interesa numai aurul. Nici Hernan Cortez, 17 ani mai tîrziu, nu face excepţie cînd debarcă pe pămînt aztec, dar, la insistenţele Împăratului Montezuma, care i-a recomandat că bea peste 20 de căni de ciocolată fierbinte pe zi, conchistadorul a intuit că seminţele de cacao fac mai mult decît arată. În primul raport pe care îl trimite suveranului său spaniol, menţionează minunatele boabe în calitate de monedă a Imperiului aztec, dar şi de ingredient al unei băuturi foarte gustoase. Curînd, caravelele spaniolilor transportau în Europa, pe lîngă aur, seminţele arborelui de cacao.

Secret de 100 de ani

Spaniolii au adăugat băuturii fermecate trestie de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu vanilie şi scorţişoară şi chiar esenţă de portocale. Apoi, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte. La Curtea Spaniei era considerată o băutură întăritoare, „care ajută bărbaţilor să se apropie cu folos de femei“ şi se consuma în cantităţi din ce în ce mai mari. Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocraţie. Timp de un secol, ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi.

În Italia apare Breasla „cioccolatierilor“

Nici un secret nu e veşnic. Călugării spanioli au fost primii care au făcut public modul de preparare a băuturii de cacao. Pe de altă parte, deşi declarat monopol spaniol, fructul arborelui de cacao a stîrnit interesul comercianţilor olandezi, care au pus la punct o reţea de contrabandă şi au cucerit noi pieţe de desfacere, în Italia şi Franţa. Cacaoa a fost imediat apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi la curtea regilor Angliei. În 1606, la Florenţa, apare o nouă breaslă, cea a „cioccolatierilor“, maeştri ai prelucrării boabelor de cacao.

Ciocolata cu lapte face revoluţie

La începutul anilor 1600, călătorul italian Antonio Carletti răspîndeşte boabele de cacao în toată Europa şi, pentru prima dată, boabele de cacao puteau fi cumpărare de orice doritor. Intuind ce afacere prosperă ascund aceste boabe, tot în acea perioadă, spaniolii au început să planteze arbori de cacao în coloniile lor. Prepararea industrială a ciocolatei, adică în tablete solide-ciocolata fondantă fină-, s-a făcut pentru prima oară în anul 1847, de către o companie engleză, care a deţinut multă vreme licenţa. Aceasta a fost prima ,,revoluţie de ciocolată“. Istoricii spun că secolul al XIX-lea se remarcă de fapt prin două mari revoluţii în istoria ciocolatei. Pentru că, în 1876, elveţianul Daniel Peter a introdus laptele în ciocolată, creînd un adevărat deliciu nemaigustat pînă atunci: ciocolata cu lapte. Alte documente afirmă că „ispita“ dulce ar fi fost amestecată cu lapte în secolul al XVIII-lea, cînd Sir Hans Sloane, doctorul personal al Reginei Anne, a inventat o reţetă secretă şi a vîndut-o mai tîrziu fraţilor Cadbury, care au făcut din producerea ei o adevărată avere.

A scos untul din cacao

În anul 1828, în încercarea de a obţine un „praf de ciocolată“ mai fin din boabele de cacao, C.J. Van Houten din Olanda a reuşit să izoleze pentru prima dată untul cremos al acestora. Van Houten, protestantul olandez cu studii de sociologie, a avut inspiraţia să folosească pur şi simplu presa hidraulică, pe care nu o inventase el, pentru a separa untul de cacao de pudra de cacao. El inventează astfel pudra de cacao, un produs 100% natural. A fost cea mai bună intervenţie asupra pastei brute de cacao. Un procedeu mecanic, non chimic, care a permis ulterior combinarea în procente potrivite a untului de cacao cu pudra de cacao, astfel încît ciocolata să aibă texturi şi intensităţi diferite. Doar aşa putem astăzi avea ciocolată cu 50%, 60%, gradual, pînă la 99% cacao.

Primele bomboane de ciocolată

Fraţii Cadbury, quakeri englezi, în pragul falimentului, trăind demni într-un ascetism sever mai bine de 20 de ani, au reuşit să cumpere cu 1.000 de lire de la Van Houten presa hidraulică, care i-a ajutat apoi să producă cea mai fină şi pură pudră de cacao din Anglia: Cocoa Essence. Cu ajutorul acesteia au creat, în 1847, prima ciocolată solidă şi primele sortimente de bomboane de ciocolată din Anglia victoriană. Toate fără lapte. Popularitatea bomboanelor de ciocolată a explodat pur şi simplu după Primul Război Mondial, cînd ciocolata a fost inclusă drept raţie fiecărui soldat înrolat. Pînă în 1930, existau deja 40.000 de diferite sortimente de ciocolată, cu şi fără lapte.

Un bebeluş flămînd şi prima ciocolată cu lapte

Daniel Peter avea două probleme personale pe care le-a rezolvat cu acelaşi produs: laptele praf şi condensat. Peter era proprietarul unui atelier de ciocolată ameninţat cu falimentul pe o piaţă deja aglomerată şi competitivă. În acelaşi timp, Peter era extrem de îngrijorat pentru că nu ştia cu ce să îşi hrănească bebeluşul abia născut, pentru că soţia sa nu îl putea alăpta. Îşi salvează bebeluşul cu laptele praf al firmei Nestle. Laptele era în fapt pudră de lapte deshidratat combinat cu făina din cereale. Ciocolatierul încearcă să amestece masa de cacao cu laptele praf. Experimentele durează mult timp şi nu au succes. La un moment dat reuşeşte. În 1875, Daniel Peter s-a asociat cu Henri Nestle şi lansează pe piaţă prima tabletă solidă de ciocolată cu lapte, care cucereşte întreaga Europă şi concurează ciocolata neagră solidă fără lapte a fraţilor Cadbury.

Primul magazin de ciocolată s-a deschis la Londra

În Franţa, ciocolata era ridicată la stadiul de simbol, rezervat prin decret regal doar pentru membrii aristocraţiei. Potrivit unor scrieri ale vremii, la ciocolată avea acces doar regina Anne de Austria, soţia lui Louis XIII, care se declara ca fiind dependentă de ciocolată.
Englezii au fost mai democratici în ceea ce priveşte ciocolata şi oricine avea bani putea cumpăra. În 1657, s-a deschis primul magazin de ciocolată la Londra. Ca şi magazinele de cafea, acest tip de magazine au devenit locurile de întîlnire pentru cei care doreau să socializeze, să ţină discursuri sau să joace.

De ce se topeşte în gură

În anii 1900, la Paris, „Casa Capşa“ primeşte brevet pentru o nouă invenţie extraordinară la acea vreme: ciocolata solubilă, un deliciu răspîndit apoi cu repeziciune în toată lumea. O altă mare inovaţie care a marcat istoria ciocolatei este legată de temperatura de topire, care trebuie să fie mai scăzută decît cea a corpului uman. Astfel, ciocolata se poate topi în gură şi la figurat, dar şi la propriu. Ciocolata neagră se topeşte la 34 - 35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scăzută cu cîteva grade. În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10% dintre consumatorii acestui produs, deşi este cea mai sănătoasă.

Celebra Mascotă de la Capşa

În 1930, apare şi în România prima fabrică de ciocolată, ce exporta bomboane după reţetele renumitului restaurant „Casa Capşa“. Reţete de bomboane şi prăjituri pe bază de ciocolată de la Capşa s-au păstrat de-a lungul timpului. Iată cum era preparată celebra Mascotă. Ingrediente: ciocolată, frişcă, coajă de portocală confiată. Mod de preparare: se obţine coaja de mascotă din ciocolată lichidă, apoi se ţine la rece. Se prepară o cremă din frişcă şi ciocolată, ce se răceşte la rîndul său, apoi se spumează. Se adaugă coaja de portocală şi lichior şi se umplu cojile de mascote.

Cupidonul din ciocolată

Energetic, afrodisiac, euforizant, antidepresiv. Ciocolata este iubită deopotrivă de cei mari şi de cei mici. De aceea este recomandată celor care depun un efort fizic sau intelectual crescut. Ciocolata are efect protector împotriva bolilor cardiovasculare. De asemenea, studiile ştiintifice demonstrează că ciocolata are o acţiune benefică asupra bolilor cardiovasculare şi asupra fluidificării sîngelui prin conţinutul său în substanţe cu efect anticoagulant, efect asemănător cu cel al aspirinei. Ciocolata mai conţine în cantităţi mici teobromină, feniletilamină, serotonină, cafeină, toate la un loc avînd un puternic efect energizant. Teobromina stimulează sistemul nervos central, facilitează eforturile musculare, are acţiune diuretică şi este în acelaşi timp cardiotonic. Feniletilamina este substanţa chimică ce produce o uşoară stare de visare şi este produsă şi de creierul uman atunci cînd doi oameni se îndrăgostesc. Cînd serotonina se află în cantităţi mici în organismul nostru, sîntem mai predispuşi spre stări depresive. În acelaşi timp serotonina este responsabilă de calitatea somnului. Ceea ce este interesant este faptul că cercetările ştiinţifice nu fac altceva decît să redescopere beneficiile ciocolatei. Prin urmare, ciocolata poate fi devorată în continuare cu plăcere şi fără culpabilitate.

Ciocolata de Braşov s-a topit după 100 de ani

• În pas cu lumea, la Braşov în 1899 s-a deschis un mic atelier de produse din ciocolată (Hess) pus pe picioare de saşii din oraş. În anul 1922, fraţii Stollwerck din Bratislava au construit fabrica de ciocolată Stollwerck în vecinătatea atelierului, pentru ca în 1948, după trecerea la regimul comunist, statul să devină proprietar pe ambele unităţi. Cele două fabrici au fost reunite în anul 1954 sub denumirea „Fabrica Dezrobirea“. Din 1966, fabrica de ciocolată preia numele Cibo, iar în 1991, după căderea regimului comunist, a fost redenumită „Poiana - Produse Zaharoase SA“. Trei ani mai tîrziu, americanii de la Kraft Foods au preluat fabrica de la stat, în urma unei tranzacţii de 4-5 milioane de dolari. În 2010, Kraft a închis fabrica din Braşov şi a relocat afacerea în Bulgaria.

Muscaffe a la Capşa

• Ingrediente: frişcă, ciocolată, cafea. Mod de preparare: se prepară o cremă din frişcă şi ciocolată. Se întinde crema cu ajutorul unui cuţit, se taie în forma dorită şi se glasează în ciocolată lichidă. Se decorează cu praf de cafea sau cu boabe de cafea.

Prăjitură Richard

• Ingrediente: pentru blat: ouă, făină, zahăr. Pentru cremă: frişcă, ciocolată. Mod de preparare: se împarte zahărul în două. Jumătate se bate cu albuşurile, iar restul, cu gălbenuşurile, apoi se încorporează făină. Se întinde compoziţia şi se lasă la rece. Se bate frişca bine cu ciocolata, se lasă la răcit, apoi se spumează. Se umplu foile cu cremă, se răcesc, se taie în forma dorită şi se glasează în ciocolată. Se decorează cu alune.

Tipuri de ciocolată

• Ciocolata neagră numită şi ciocolată amăruie este un amestec de cacao şi unt de cacao cu zahăr. Ea conţine minimum 34% cacao, proporţia depinzînd de fabricant. Necesarul de zahăr depinde de amăreala varietăţii de cacao utilizată. Ciocolata cu lapte conţine între 20 şi 35% substanţă uscată de cacao (masă de cacao şi unt de cacao) şi peste 12% substanţă uscată de lapte. Este una dintre cele mai bogate ciocolate din punct de vedere nutritiv. Ciocolata albă este ciocolata produsă din unt de cacao, zahăr, lapte, vanilie şi alte arome. Nu conţine alte ingrediente pe bază de cacao şi de aceea are o culoare apropiată de alb.

Recorduri de ciocolată

• Cea mai mare cutie de ciocolată din lume, în care încap 90.090 de ciocolăţele, a fost făcută în 2002 în America. Cutia are 203 cm lăţime, 439 lungime şi 173 cm înălţime. Toate cele 90.090 de ciocolăţele avînd împreună o greutate de 1.065 kg.
• La o expoziţie de ciocolată în Italia, în anul 2000 a fost prezentat cel mai mare baton de ciocolată din lume, care cîntăreşte 2.280 kg.
• Cel mai mare ou de Paşte făcut din ciocolată cîntăreşte 4.068 kg şi are o înălţime de 7 m şi 65 cm.
• Cel mai mare obiect din ciocolată făcut vreodată este o corabie care are 8.5 m înălţime, 13 lungime şi 2.5m lăţime. Toată această corabie, după ce a fost expusă şi după ce a intrat în cartea recordurilor, a fost mîncată de vizitatorii cofetăriei în care a fost creată.
• Cea mai mare pungă pentru bomboane are 3.29 m înălţime, 2.13 m lungime şi 1.14 lăţime. În ea au încăput 1.54 tone de bomboane de ciocolată.
• Cea mai mare monedă de ciocolată din lume a fost dezvelită în Bucureşti, în octombrie 2010. Moneda cîntărea 265 de kilograme, avea un diametru de 1,35 metri şi 14 centimetri grosime. Pentru fabricarea ei a fost nevoie de munca a 10 cofetari, timp de trei zile şi trei nopţi.

Sclavia, preţul plăcerii

• Între anii 1600 si 1750, englezii, germanii şi francezii au stabilit plantaţii în Ceylon, Venezuela, Java şi Sumatra unde creşteau natural copacii de cacao. Curînd, aceste ţări importau cacao pentru a oferi Europei rezervele de care avea nevoie. Din cauza numeroaselor decese în rîndul sclavilor meso-americani şi a productivităţii scăzute, era nevoie de noi resurse pentru a răspunde cererii tot mai mari. Astfel, coloniştii s-au întors către Africa - al cărei popor a fost înrobit mai bine de două secole.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: