Castelul Bran, istorie şi legendă

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 16.11.2012

• Cel mai căutat obiectiv turistic din România împlineşte 635 de ani
• Cea mai înfloritoare perioadă a castelului i-a fost dăruită de Regina Maria, care a iubit în mod special Branul, „mica cetate uitată dincolo de zăvoarele munţilor“

Castelul Bran este înconjurat de mister şi legendă, dar şi de şase secole de istorie. Pe 19 noiembrie, faimosul monument arhitectural împlineşte 635 de ani de la prima lui menţionare într-un document. Popularitatea castelului vine nu doar din ineditul construcţiei, ci şi din asocierea cu mitul lui Dracula, vampirul imaginat de scriitorul Bram Stoker. Unul dintre cele mai faimoase romane ale tuturor timpurilor este legat astfel de Castelul Bran, iar această faimă face ca toate topurile să includă castelul de la Bran printre cele mai interesante din lume. Pentru noi, braşovenii, maiestuoasa construcţie este motiv de mîndrie, dar şi o carte deschisă în care ne citim istoria.

„O nouă cetate pe stînca lui Dietrich”

La 19 noiembrie 1377, istoria consemnează „actul de naştere” al cetăţii Bran, prin privilegiul acordat Braşovului de către Ludovic I de Anjou de a ridica o construcţie de apărare. Documentul precizează că braşovenii „nesiliţi şi neconstrînşi de nimeni ci, de bună voie, au promis în mod generos şi unanim să construiască o nouă cetate pe stînca lui Dietrich, cu propria lor cheltuială”. Pînă în 1382, cetatea a fost terminată şi i s-au arondat mai multe sate: Baciu, Cernatu, Satulung, Turcheş, Tărlungeni, Zizin, Purcăreni, Crizbav, Apaţa, Zărneşti şi Tohan. Fortăreaţa, amplasată pe o stîncă înaltă de 60 de metri, domina drumul, controlînd una dintre cele mai importante căi de acces în Transilvania. Aici, a fost instalată o garnizoană de mercenari (arcaşi şi balistari). Cei 20-30 de militari aveau misiunea principală de a ţine inamicul în faţa cetăţii pînă la sosirea ajutoarelor de la Râşnov şi Braşov. Din anul 1412, cetatea se afla în posesia lui Mircea cel Batrân. Domnitorul a înfiinţat pe lîngă cetate o vamă, unde se încasa „de la călăreţul ce trece pe la Turciu (Bran) 3 bani, iar de la pedestru, 1 ban”.

Vlad Ţepeş, doar în trecere pe la Bran

Multe bătălii s-au dat la poalele acestei cetăţi, în care turcii n-au reuşit să intre. Paradoxal, deşi Castelul Bran este asociat cu Vlad Ţepeş, domnitorul Tarii Româneşti nu a jucat un rol însemnat în istoria cetăţii. Legătura a fost făcută mult mai tîrziu şi nu are niciun temei istoric. În timpul celei de-a doua domnii (1456-1462), la cîteva săptămîni de la reînscăunare, Vlad a trecut pasul Branului, la Braşov, unde a semnat o înţelegere cu negustorii braşoveni prin care cele două părţi şi-ar fi acordat ajutor reciproc, în cazul unui atac otoman. Dar braşovenii nu şi-au respectat cuvîntul. În 1460, Ţepeş a pătruns prin pasul Branului, în Ţara Bârsei „atacînd sate cetăţi şi oraşe”, dînd foc recoltelor, iar pe cei prinşi trăgîndu-i în ţeapă, în apropierea capelei Sfîntul Iacob, din Braşov. Acest spirit justiţiar extrem de crud şi personalitatea puternică a domnitorului i-au furnizat lui Bram Stoker trăsăturile ideale ale unui vampir. Iar cum personajul trebuia să aibă şi un castel, cel de la Bran i s-a părut autorului foarte potrivit, prin solitudinea lui şi pădurile de nepătruns care-l înconjurau.

Un castel, în contul datoriei Ungariei

În 1498, castelul a ajuns pentru prima oară în custodia braşovenilor, printr-un troc, pentru 1.000 de florini împrumutaţi regelui ungur. Dacă după zece ani regele avea nevoie de cetate, el ar fi trebuit să restituie braşovenilor suma cu care aceştia îl împrumutaseră, o mie de florini, ulterior adăugîndu-se încă 2.000. În caz contrar, cetatea ar fi rămas pe veci a braşovenilor. La expirarea termenului, la 2 ianuarie 1508, Vladislav II Jagello, nu numai că nu a restituit datoria, dar a recurs la un nou împrumut de 2.000 florini, zălogind cetatea pentru o perioadă de încă zece ani. Apoi, a mai cerut încă 1.300 florini astfel că, în anul 1513 datoria sa către oraşul Braşov a ajuns la 6.300 florini. După cei 25 de ani, cetatea a revenit braşovenilor. A început o perioadă înfloritoare pentru cetate, veniturile au crescut (vămi şi dijme), iar banii au fost investiţi în lucrări de modificare şi consolidare. Turnul din partea de răsărit a fost dublat cu căptuşeală şi s-au amenajat două rînduri de metereze: cele inferioare, pentru artilerie şi cele superioare, pentru armele uşoare. S-au înălţat apoi turnul central şi donjonul. Şindrila a fost acoperită cu ţiglă. Cetatea a devenit dintr-una militară, una cu rol administrativ şi politic.

Braşovenii l-au dăruit Reginei Maria

Căpitanul italian Giovanni Andrea-Gromo făcea astfel referire la cetatea Bran: „un castel foarte puternic şi foarte bine păzit şi totdeauna bine înzestrat cu tot ce e trebuitor pentru o apărare puternică”. Tot el a afirmat că, în rîul ce curge pe sub cetate ar fi existat „pietriş de aur”. La data de 14 decembrie 1596, e menţionată prezenţa la Bran, timp de trei zile, a voievodului Ţării Româneşti, Mihai Viteazul şi a soţiei sale, Doamna Stanca. De aici, Mihai a plecat spre Alba Iulia, unde a înfăptuit unirea Ţărilor Române. Carol al II-lea, regele Suediei, în urma înfrîngerilor suferite în Rusia, a trecut pe la Bran în drum spre ţara sa. La 30 decembrie 1916, primarul din Braşov a intenţionat să doneze acest castel suveranului maghiar. Dar, după destrămarea monarhiei austro-ungare, acelaşi primar, Karl Schnell, a făcut un gest de curtoazie faţă de suveranii ai României, dăruindu-l reginei Maria. Aceasta a fost şansa castelului Bran de a reveni la viaţă. Textul hotărîrii adoptate de Consiliul orăşenesc al Braşovului spunea: „Am decis unanim în şedinţa festivă de azi să dăruim Maiestăţii Sale Reginei Maria a României Mari străvechiul castel al Branului, atît de bogat în amintiri istorice, ca semnul profundei veneraţii şi al sentimentelor neclintite dinastice ale oraşului nostru. 1 Decembrie 1920”.

„Am trezit cetatea din lunga toropeală”

Regina Maria a iubit în mod special Branul, „mica cetate uitată dincolo de zăvoarele munţilor”. Timp de 10 ani, castelul a fost transformat într-o modernă reşedinţă de vară. Lucrările au fost conduse de arhitectul ceh Karel Liman, care a lucrat şi la castelele Peleş şi Pelişor. Meterezele şi gurile de tragere au devenit ferestre, sobele şi vetrele au fost transformate în cămine moderne. „Am început să dau viaţă zidurilor moarte. Am trezit cetatea din lunga toropeală, am făcut dintr-un lucru orb, un cămin cu ochi mulţi privind peste lume”, nota Regina Maria. „N-am făcut nimic care să-i ia înfăţişarea feudală, n-am prefăcut iuţeala scărilor, n-am înălţat acoperişul pridvoarelor, nici n-am îndreptat odăile strîmbe. Uşile au rămas aşa de joase încît, intrînd, eşti silit să-ţi pleci capul, pereţii sînt groşi de mai mulţi coţi, grinzile grele încing tavanele care nu sînt boltite şi atîtea niveluri te întîmpină în castel încît anevoie ştii la ce cat te afli”, spunea Regina Maria despre lucrările care au transformat castelul, dar fără să-i ştirbească autenticitatea. Tot în acea perioadă au mai fost construite o casă de vînătoare, o bisericuţă din lemn în stil maramureşean, o casă de lemn (cu 7 camere) şi două bordeie (unul pentru regină, altul pentru prinţesa Ileana). Regina a mai ridicat lîngă castel şi Casa de ceai, din bîrne de lemn, Casa de musafiri, din piatră brută, Casa copiilor prinţesei Ileana, Casa personală nouă, locuinţa personalului, grajdurile pentru cai şi şase garaje.

Apartamente regale

Apa era asigurată de fîntîna săpată în curtea interioară a castelului, la o adîncime de 57 m. Pentru iluminare, s-a construit în 1932 o uzină uzină electrică cu turbină, la care au fost racordate şi comunele Bran, Şimon şi Moeciu. A mai fost construită şi o centrală hidroelectrică de 85 c.p. pe rîul Turcu, pentru iluminarea castelului şi a împrejurimilor. S-au instalat trei posturi telefonice în clădire. Cum castelul avea parter şi patru etaje, a fost prevăzut şi un ascensor, în 1937. Între castel şi Casa de ceai a fost instalat un funicular, cu ajutorul căruia era transportată mîncarea pe care regina o servea cu oaspeţii săi, în cadrul tradiţionalului five-o’clock tea. În 1946, la castel a fost introdusă alimentarea cu gaz metan. Branul devenise „un mic muzeu plin de comori rare aduse din toate ţările”. Membrilor familiei regale li s-au amenajat apartamente separate. Regina Maria avea un apartament compus din hol, cameră de toaletă, două saloane, dormitor, baie şi sufragerie. Prinţul Nicolae, căruia în 1930 regina intenţiona să-i lase moştenire Branul, a avut cel mai elegant apartament din tot castelul: dormitor, salon, odaia „principesa Maşka”, odaia de musafiri, odaia săsească, salon de muzică, cameră de toaletă, baie şi două terase. După revenirea pe Tron, în 1930, regele Carol al II-lea, şi-a amenajat şi el un apartament la castel (dormitor, salon, o odaie tiroleză şi o sufragerie „Doria”), în care a locuit doar cînd venea la vînătoare.

Flori şi lebede

Fiindcă îi plăceau florile, Regina Maria a amenajat o seră modernă prevăzută cu calorifere şi o mică grădină de trandafiri. Răsadurile de trandafiri, dalii, crizanteme erau aduse de la Codlea şi din Anglia. Grădinarul şef al castelului era Petre Conrad (care primea un salariu lunar de 3.691 lei), iar şef al Parcului regal Bran a fost, pînă în 1938, Constantin Pamula. În 1922, regina a adus de la Direcţia Grădinilor Regale din Cotroceni 40 de meri, 20 de peri, 50 de vişini, 25 de pruni, 70 de coacăzi. 1.000 de păstrăvi populau lacul Bran, pe care se plimbau lebede aduse de pe lacul Sinoe. Reginei i-au plăcut şi caii, făcea echitaţie în parcul castelului şi pe terenurile de călărie de la Braşov. În timpul reginei Maria, Castelul Bran a cunoscut perioada sa de glorie ca reşedinţă regală. Aceasta a fost extinsă. Suprafaţa totală a domeniului Bran, evaluată după moartea reginei, era de 233 iugăre, la care se adăugau păduri (fag şi brad), păşune şi fîneaţă. Cît timp a stat la Bran, regina Maria a făcut tot ce-a putut pentru a ajuta satele învecinate. Oferea sătenilor locuri de muncă pe domeniu. S-a îngrijit ca, la Şcoala de meserii din Bran, iluminatul să fie gratuit. Prinţesa Ileana, în iunie 1939, a fost de acord ca, în patru camere de la parterul castelului, să funcţioneze căminul cultural al comunei Bran.

Inima Reginei s-a întors la Bran

Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, încheindu-se în acest fel o epocă glorioasă din istoria monarhiei româneşti şi a Castelului Bran. Ea a redactat un testament şi o scrisoare adresată „ţării mele şi poporului meu”, în care spunea că lasă ca moştenire Castelul Bran şi cîteva case de la Balcic prinţesei Ileana. Pe 3 august 1938, arhitecţii D. Antonescu şi Eugen Dimitriu au întocmit actul de evaluare a Domeniului regal Bran. Castelul a fost evaluat la 4.967.500 lei, pămîntul la 5.800.000 lei, iar celelalte clădiri ale complexului la 9.264.500 lei. În total Domeniul Bran valora 20.032.000 lei. În toamna anului 1940, prima grijă a prinţesei Ileana a fost să aducă la Bran caseta cu inima reginei de la Capela „Stella Maris” din Balcic, care va fi depusă iniţial în bisericuţa maramureşană din lemn. Ulterior, a amenajat o nişă în stînca de lîngă vechea biserică, în care a depus inima mamei sale, într-o casetă de argint. În anul 1995, pe peretele nişei din stîncă a fost montată o placă memorială. Ileana a adus şi rămăşiţele pămînteşti ale fratelui mai mic Mircea la capela din castelul Bran. Principesa a moştenit de la mama sa aceeaşi dragoste pentru casteul unde şi-a petrecut luna de miere.

Înapoi, la familia regală

Ileana şi Anton de Habsburg au părăsit România în ianuarie 1932. După abdicarea lui Carol al II-lea, s-a întors la Bran. În timpul războiului, Ileana a a activat ca infirmieră, aşa cum făcuse odinioară şi mama ei. Ea a înfiinţat lîngă Castelul Bran „Spitalul Inima Reginei”. Peste decenii, cînd s-a întors în ţară, în septembrie 1990, prinţesa Ileana, devenită Maica Alexandra, a vizitat Castelul Bran, găsind spitalul în paragină şi mica biserică strămutată. După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, prinţesa Ileana împreună cu soţul şi copiii ei a fost nevoită să lase Castelul Bran în custodia statului român. Comuniştii au jefuit moştenirea regală. La moartea reginei se inventariaseră 2.164 piese de patrimoniu, care au dispărut în mare parte. În 1957, Castelul Bran a devenit muzeu. În 2006, la patru ani de la revendicare, Castelul Bran a reintrat în proprietatea familiei regale, mai precis a urmaşilor principesei Ileana. Cel care a semnat documentul, Dominic Habsburg-Lothringen, este arhitect şi locuieşte în New York. Castelul a fost renovat şi transformat în cîţiva ani într-o perlă turistică. Are trei secţii: castelul (cu piese din patrimoniul familiei regale), Vama Medievală (acum în restaurare) şi Secţia de etnografie (în aer liber, în parcul de lîngă castel). Putem vedea aici colecţii de ceramică, mobilier, arme şi armuri, unele dintre acestea aparţinînd tezaurului patrimoniului cultural naţional.

Cel mai scump castel din Europa

Adevăraţi oameni cu talent în afaceri, proprietarii au preluat construcţia în paragină şi au făcut din ea un adevărat castel regesc. 5.000 de turişti plătesc zilnic biletul de 25 de lei ca să vadă pe unde a bîntuit contele Dracula. Profitul este uriaş: 1.200.000 de euro în 2011, dublu faţă de 2009. Contra cost, aici se pot închiria săli pentru organizarea de evenimente, pentru o nuntă, taxa fiind de 20.000 de euro. Bani frumoşi scoate şi librăria castelului, cu albume despre Bran sau cărţi în engleză, dar şi cu vinuri, obiecte de artizanat sau produse bio. Succesul castelului, ca obiectiv turistic şi ca afacere, i-a adus o evaluare de 140 milioane de dolari, fiind astfel cel mai scump castel din Europa şi al doilea din lume, în clasamentul Forbes, după o proprietate de 165 de milioane de dolari din Beverly Hills. Zilele trecute, The Telegraph a inclus Castelul Bran în topul celor mai uimitoare castele ale lumii. Alte topuri l-au declarat printre cele mai înfricoşătoare şi mai potrivite pentru a petrece noaptea de Halloween. În România, cu o medie de 600.000 de vizitatori anual, este cea mai vizitată atracţie turistică din România. Castelul Bran se numără printre cele 10 destinaţii de iarnă din Europa pe care celebrul ghid de călătorii Lonely Planet le recomandă turiştilor. Jurnaliştii de la CNN văd Castelul Bran printre primele castelele medievale ale lumii. Nu mai e nicio îndoială, avem un castel faimos. De zidurile căruia putem trece oricînd, în căutarea trecutului.

Puzzle 3D

• Castelul a devenit şi subiectul unui puzzle 3D, realizat de unul dintre cei mai mari producători de jucării din lume, Cubic Fun. Este prima construcţie din România care apare astfel în creaţiile acestei companii. Cele mai importante magazine de jucării din lume, dar şi cel din castel, vor oferi începînd de anul viitor, un puzzle-ul de 93 de piese din carton, care pot fi asamblate pentru a crea miniatura Castelului Bran.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: