Oazele de răcoare din adîncul pămîntului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 06.07.2012

• Dacă vreţi temperaturi de cel mult 10 grade Celsius, vizitaţi o peşteră
• În galeriile subterane, veţi avea parte de aventură şi de răcoare naturală

În loc de aer condiţionat, ventilatoare, evantaie, ştranduri şi găleţi cu apă de la gheaţă, ne putem răcori absolut natural vizitînd o peşteră. În adîncurile pămîntului, temperaturile nu depăşesc 10 grade Celsius, aşa că, dacă v-aţi hotărît să intraţi într-o astfel de galerie subterană, e bine să vă îmbrăcaţi mai gros. În jurul Braşovului sînt cîteva peşteri deschise publicului, adevărate antidoturi la canicula care ne topeşte în aceste zile.

Frigiderul natural din Piatra Mare

Nu degeaba se numeşte Peştera de Gheaţă, e un adevărat frigider, temperaturile rămîn constante tot timpul anului, cu puţin peste zero grade. Punctul de plecare este Cabana Dîmbul Morii. Sau drumul care pleacă din vîrful Bunloc. Trebuie să ajungeţi în locul numit Şirul Stîncilor. După aproape un kilometru, din poteca principală se face un drum care duce la peştera (banda albastră). Aici, sub culmea Gîtul Chivei, în baza unui abrupt de cîteva zeci de metri, este Peştera de Gheaţă. Intrarea e o crăpătură între două stînci care parcă stau să cadă şi printre care abia se poate strecura un om. Peştera propriu-zisă e o încăpere lungă şi îngustă, rece ca gheaţa, care coboară. Veţi vedea în miezul verii pete de gheaţă, chiar zăpadă. Peştera s-a dezvoltat pe o fisură verticală în blocul de calcar. Are circa 50 metri lungime, dar se îngusteaza atît de tare încît nu poate fi parcursă de oricine. Stîncile neregulate sînt şi un loc preferat de alpinişti. Nu e bine să zăboviţi prea mult în această peşteră, trecerea de la aer cald la aer foarte rece nu este indicată atunci cînd organismul e prea încins. Cel mai bun loc de a vă trage sufletul e în zona intrării, unde nu e chiar gerul din inima muntelui. Mai există un inconvenient, bateriile se vor descărca rapid la temperaturi scăzute şi riscaţi să ramîneţi pe întuneric. Fenomenul peşterilor cu gheaţă în mijlocul arşiţei are o explicaţie ştiinţifică: aerul circulă greu prin aceste culoare, nu există altă ventilaţie decît intrarea îngustă, ceea ce permite aerului să se păstreze rece tot timpul anului.

Vocea strunelor din adîncuri

Peştera Valea Cetăţii este situată la 3,5 kilometri de Rîşnov, 1,5 kilometri de Cetate şi 7,5 kilometri de Poiana Braşov, pe versantul vestic al Masivului Postăvarul. Se poate ajunge aici cu bicicleta, pe jos şi chiar cu maşina. I se mai spune şi Peştera Fundata. Intrarea principală, descoperită în 1949, cînd accesul era posibil doar pe burtă, se află la altitudinea de 790 m. Lungimea peşterii este de aproape un kilometru (958 metri). Grota are o vîrstă considerabilă, fs-a format în jurasic, adică acum 150 milioane de ani. Aici au fost găsite fosile de Ursus spelaeus. Face parte din aria naturală protejată Peştera Valea Cetăţii. Împreună cu stîncile şi lapiezurile din Poiana Dracului, arborii seculari, flora, pierderile de apă din ponorul Fundăţica, peştera are valoare ecologică, ştiinţifică şi peisagistică deosebită. O dată intraţi, veţi vedea mai multe galerii mici, tuneluri şi sala mare, cam cît o jumătate de teren de fotbal, în care e şi un lac cu un metru în diametru şi adîncime de 30 de centimetri. Pentru că vizitatorii sînt din ce în ce mai mulţi, începînd cu 2010, accesul la peşteră a fost amenajat cu balustrade, scări, trotuare, iar interiorul este iluminat rece cu ajutorul un sistem german, unic în România, care nu încălzeşte aerul, conservînd microclimatul la 8-9 grade Celsius, indiferent de anotimp. Turul peşterii durează 20 de minute. Ce are deosebit Peştera Valea Cetăţii? Dantelăriile carstice deosebite, tavanul plin de stalactite şi acustica specială. De doi ani de cînd peştera a fosta amenajată şi introdusă în circuitul turistic, oaza de răcoare naturală găzduieşte în fiecare weekend concerte de muzică clasică, în interpretarea muzicienilor de la Filarmonica Braşov.

Imperiul liliecilor

Peştera Liliecilor din satul Peştera, comuna Moieciu, se află în partea de nord-vest a Branului, la o altitudine de 950 m. Traseul pînă la ea te poartă prin peisaje magnifice, unde mîna omului a intervenit prea puţin.
Acest monument natural, inclus în Parcul Naţional „Piatra Craiului“, are o suprafaţă de un hectar şi jumătate şi s-a format prin eroziune, apele pîrîurilor săpînd în calcar galerii care funcţionează ca o capcană pentru aerul cald. A fost descoperită în 1957, cînd a fost botezată Peştera Mare sau Peştera Bădichii. Peştera Liliecilor are o lungime totală de 370 m, din care 109 m de galerie, cu o denivelare de 10 m. Accesul în peşteră se face printr-un culoar îngust. După cîţiva paşi, tavanul îşi schimbă culoarea. Camera principală are o lungime de 162 m şi este decorată cu formaţiuni calcaroase denumite şi „lacrimile pămîntului“. Prin incintă curge un pîrîiaş de mîl. Peştera nu este electrificată, dar o lanternă este suficientă să vă lumineze calea şi să nu călcaţi în guano (excremente de lilieci). Pentru că aici îşi au habitatul sute de colonii de lilieci. Trebuie să păstraţi liniştea. Le place acest loc subteran pentru temperatura constantă tot timpul anului, de circa 10 grade C. Aceste mamifere nu sînt îndeajuns studiate, tocmai din acest motiv, peştera nu a fost electrificată şi nici nu este deschisă publicului, cu toate că dacă vreţi să intraţi, nu vă opreşte nimeni. Liliecii, unii dintre ei aparţinînd unor specii unice în lume, nu trebuie deranjaţi.

Grota cu pereţii de lapte

Peştera Bîrlogul Ursului din Munţii Perşani este rezervaţie speologică. În Apaţa i se mai spune Peştera din faţa Scocinei şi Peştera Hoţului de la Apaţa (după numele Pîrîului Hoţului). Interiorul este decorat cu concreţiuni ciudate, una avînd formă de cap de urs. Grota se află la o altitudine de 726 m, iar galeriile orizontale formează o reţea labirintică, cu o lungime totală de 400 m.
Pentru a ajunge la intrare, se urcă aproximativ 700 m pe un drum forestier lejer.
Pentru specialişti, această peşteră, ca şi Rezervaţia Paleontologică de la Ormeniş, sînt adevărate laboratoare naturale pentru studierea faunei fosile din perioada Cretacicului superior. O altă peşteră fosilă este Avenul Groapa cu Aur, la care se poate ajunge din Poiana Braşov, prin Prăpastia Lupului. Are 31 de metri lungime şi se află la o altitudine de 1.100 metri.
La Peştera de Lapte se ajunge pornind de la intrarea în Poiana Braşov, pe un drum betonat marcat cu triunghi albastru şi cruce roşie. După ce treceţi de Poiana Drester, veţi vedea Peştera Laptelui, pe versantul nordic al Masivului Postăvarul. Situată la 1.350 de metri înălţime, are pereţii acoperiţi cu minerale albe (calcit), de consistenţă moale, de unde şi comparaţia cu picăturile de lapte. Acestea se numesc MontMilch (lapte de munte). Accesul în peşteră se face uşor, printr-o intrare ornată cu stalagtite. Caverna are doar o încăpere, de 175 m lungime, între 14 şi 20 m lăţime şi între 3 şi 6 m înălţime. Temperaturile nu depăşesc 9 grade Celsius.

Biserica din stîncă

Pentru a ajunge la Peştera Hamaradia trebuie să porniţi din satul Vlădeni, pe valea pîrîului Hamaradia. În apropiere există şi aşa-numita Peşteră a Scoicilor, cu formaţiuni absolut spectaculoase formate de scocile depuse pe pereţi. Peştera Rîşnoavei se află în masivul Postăvarul, la o oră de mers pe jos din Rîşnov. Are o lungime de 392 de metri şi două intrări. O parte a traseului trebuie străbătută tîrîş, în altă porţiune, se coboară pe cablu. După ploi abundente, peştera se umple de apă. Este indicat să intraţi în Peştera Rîşnoavei numai dacă nu suferiţi de claustrofobie şi numai însoţiţi de un ghid cu experienţă. Dar aventura merită, peisajul subteran este inedit, cu săli mari împodobite cu concreţiuni, stalagmite, stalactite, candelabre. Peştera nu este amenajată şi nu este iluminată, păstrîndu-şi atmosfera naturală veche de milioane de ani. Mai există şi alte peşteri în judeţ, la Pietrele lui Solomon, Talvajos, Peştera lui Fulga, Peştera de Ocru. Dar numai una este biserică. Peştera Colţul Chiliilor din Zărneşti a fost folosită de-al lungul vremii ca ascunziş în timpul atacurilor turceşti din anul 1421, dar şi ca loc de rugăciune. Galeria are o lungime de circa 20 de metri. Se spune că peştera are o putere neobişnuită asupra apelor, altfel că aceia care veneau la peşteră se rugau să se oprească inundaţiile ori ca să înceteze perioada de secetă. Cei care săpau fîntîni se rugau aici să găsească apă. Astăzi, în peşteră găsim un mic locaş ortodox cu hramul Sfintei Paraschieva, unde se ţin slujbe religioase la marile sărbători. Peştera este deschisă tot timpul anului.

Programul concertului de mîine de la Peştera Valea Cetăţii

G.F.Handel-Arrival of the Queen of Sheba
Johann & Josef Strauss-Pizzicato Polka
Johann Strauss Jr.-Tritsch-Tratsch Polka
H.Engelmann -Melody of Love
Scott Joplin-The Sycamore
Isaac Albeniz-Tango
G.Arbonelli-Pleasant Moments
S.R.Henry-By Heck
Franz Schubert-Ave Maria

Vremea cînd n-aveam voie să ne plîngem de căldură

• Cea mai ridicată temperatură din România s-a înregistrat în data de 10 august 1951, la Ion Sion din judeţul Brăila: 44,5 grade Celsius. Dar, în acea vreme, românii nu aveau voie să se plîngă de caniculă. Ziarele n-au scris niciun cuvînt despre temperatura record şi nici despre efectele ei devastatoare. Dimpotrivă, „Drum Nou“, organul Comitetului Regional PMR şi al Sfatului Popular Regional-regiunea Stalin, adică Braşov, publica îndemnuri la muncile cîmpului în rubrica zilnică „La luptă pentru pîinea poporului“. Nu conta în ce condiţii se lucra, planul trebuia depăşit. Din cauza caniculei, oamenii secerau noaptea. Dar acest lucru era prezentat în ziar nu ca o măsura de supravieţuire, ci ca un exemplu de supradăruire: „Ţăranii desmiriştesc şi noaptea“. Ţăranii, muncitorii, copiii, soldaţii braşoveni erau zoriţi pentru că „una din cauzele rămînerii în urmă a regiunii noastre la recoltare este tendinţa periculoasă de automulţumire“. Alte titluri despre Braşovul supus sovietizării forţate în vara lui 1951: „În timpul repaosului, colectiviştii din Hărman citesc“, „Electroprecizia lucrează în contul lunii decembrie“, „Săptămîna culturii şi artei sovietice“, „Chiabur demascat de ţăranii muncitori din comuna Hărman“, „Fruntaşi la predarea cotelor de fîn“, „Electrificarea, sarcină de frunte a tuturor oamenilor muncii“, „Fericită este viaţa pionierilor în tabăra de vară“, „Un monstruos bombardament al piraţilor americani asupra Phenianului“, „Închiderea festivă a cursurilor Şcolii Serale de Marxism Leninism“, „24 iulie, doi ani de la înfiinţarea gospodăriilor colective“, „Să învăţăm din experienţa înaintată a Sovromurilor“, „Oraşul Stalin se pregăteşte pentru întîmpinarea zilei de 23 August“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: