Acest post se socotește a fi tot așa de mare, adică de însemnat, ca și Postul Mare de dinaintea Paștilor, din care se zice chiar că este rupt
Postul Adormirii Maicii Domnului începe mîine, 31 august, și durează 15 zile. Postul Adormirii Maicii Domnului este rînduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuțile alese ale Sfintei Fecioare și de postul cu care ea însăși, după tradiție, s-a pregătit pentru trecerea la cele veșnice. Postul și sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului au pătruns la noi odată cu generalizarea cultului mariologic în Răsărit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebită, sărbătoarea fiind așteptată, după unele tradiții, cu aproape aceeași bucurie ca Paștele sau Crăciunul. O dovadă a acestei cinstiri este chiar și acest post de două săptămîni care precede sărbătoarea și care se ține de către creștini pretutindeni, căci postul ei a fost ținut mai abitir ca al Crăciunului, după cum arată tradiția.
Un post al bucuriei
Acest post nu este un post de tristețe, cum este cel al Paștelui, ci e un post al bucuriei, cum spun și cuvintele: Mutatu-te-ai din moarte la viață și de pe pămînt la cer!. Maica Domnului a fost primită în brațe de Fiul ei și acum este pururea mijlocitoare pentru noi: întru adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare (troparul Adormirii Maicii Domnului).
Tot așa de însemnat, ca și Postul Mare
După cum scrie etnologul Tudor Pamfile, în 1914, în Sărbători de toamnă și Postul Crăciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului se socotește a fi tot așa de mare, adică de însemnat, ca și Postul Mare de dinaintea Paștilor, din care se zice chiar că este rupt. Ca urmare, creștinii trebuie să-l țină cu sfințenie, nefiind îngăduită mîncare de dulce decît bolnavilor și copiilor. În popor există credința potrivit căreia, la început, Postul Paștilor era de nouă săptămîni, dar văzîndu-se că e prea lung și prea sărăcăcios, și că oamenii ieșeau prea slabi în primăvară, cînd trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micșorat acest post cu două săptămîni și s-au pus aceste zile de post înaintea Sîntă-Măriei Mari, cînd e belșug de legume și zarzavaturi.
Dezlegare la pește pe 6 august
Regulile spun că luni, miercuri și vineri, cei care postesc mîncă uscat, săvîrșind metanii chiar și înainte de împărtășanie. Marți, și joi se mănîncă bucate gătite fără ulei. Sîmbătă și duminică gătim cu untdelemn și bem vin. Pește nu mîncăm pînă la Adormirea Maicii Domnului, decît în ziua sărbătorii Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, cînd mîncăm de pește de două ori în zi. (Tipiconul, capitolul 33).
Creștinii țin acest post din 1166
La începuturi însă, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Astfel, în părțile Antiohiei se postea o singura zi (6 august), la Constantinopol patru zile, iar la Ierusalim - opt zile. Legat de timpul postirii din an, istoricii spun că unii creștini posteau în luna augusț alții in septembrie, iar alții nu posteau deloc, socotind ca sărbatoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viața pămîntească la cea cerească. Data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, ținut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotarîat ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, pîna la sărbatoarea Adormirii Maicii Domnului.
Sfîntul Simeon al Tesalonicului
Acest post este necesar pentru a cinsti și mai mult cele două mari praznice care cad în această perioadă, adică Schimbarea la Față și Adormirea Maicii Domnului, căci primul dintre acestea ne este pricinuitor de lumină, iar al doilea, pricinuitor de milostivire și solire pentru noi.
Pilde de post
După cum știm, există post trupesc și există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci cînd pîntecele se înfrînează de la mîncare și băutură. Postul duhovnicesc este atunci cînd sufletul se abține de la gînduri, fapte și cuvinte rele.
Postitor adevărat este cel care se reține de la desfrînare, preadesfrînare și de la orice necurație.
Postitor adevărat este cel care se stăpînește să nu se mînie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate și să nu se răzbune.
Postitor adevărat este cel care își pune pază gurii sale și se abține de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osîndiri, lingușeli, minciuni și de la orice defăimare.
Postitor adevărat este cel care își înfrînează mîinile de la hoție, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvînț adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău.
Mulți postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul.
Mulți postesc de mîncare și băutură, dar nu postesc de gînduri, fapte și cuvinte rele.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!