Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Publicitate

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 21.05.2020

• În această zi, e bine ca femeile să stropească prin gospodărie cu aghiasmă sau tămâie pentru a alunga duhurile necurate
În 21 mai, atât biserica ortodoxă, cât şi cea romano-catolică îi sărbătoresc pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Sărbătoarea creştină de astăzi este marcată în calendar drept „Sfinţii mari împăraţi şi întocmai ca apostolii, Constantin şi Elena“. Sfântul Constantin a fost al 32-lea împărat al Imperiului Roman după August. Întreaga sa viaţă a fost o luptă pentru eliberarea Bisericii creştine de sub prigoana păgână. Cea mai însemnată realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creştinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Însă va deveni religie de stat în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).
Creştinii de pretutindeni respectă numeroase tradiţii şi obiceiuri, în funcţie de zonele în care s-au născut. Cert este că astăzi nu se spală, nu se calcă şi nu se fac treburi în gospodărie. Toţi cei care au în familie morţi ce au purtat numele Sf. Împăraţi Constantin şi Elena trebuie să dea de pomană.

„Cu acest semn vei birui“

Constantin cel Mare s-a născut în oraşul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274. A devenit suveran al întregului Imperiu Roman după învingerea lui Maxenţiu şi a lui Liciniu. În timpul domniei sale, împăratul Constantin a aflat că Maxenţiu, care împărăţea pe atunci la Roma, îi chinuieşte pe creştini şi le dărâmă bisericile. Deşi nu avea o oaste numeroasă, în anul 312 d.Hr., Constantin i-a declarat război conducătorului păgân. El s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute în luptă pentru a-i elibera pe creştini. În una din zile, lui Constantin i s-a arătat pe cer o cruce mare, strălucitoare şi înconjurată de stele, sub care scria „hoc signo vinces“ - „cu acest semn vei birui“. Şi-a dat seama că primise un semn de la Dumnezeu şi imediat a poruncit tuturor soldaţilor să zugrăvească semnul Sfintei Cruci pe steagurile de luptă, pe scuturi şi pe coifuri. L-a învins pe Maxenţiu, şi a fost primit cu bucurie la Roma, unde a fost încoronat împărat al Imperiului Roman de Apus. După ce a ajuns la cârma imperiului, împăratul Constantin a dat poruncă scrisă ca toţi credincioşii să fie lăsaţi să se manifeste liber. Acest act este cunoscut până astăzi sub numele de Edictul de la Milan (313) şi conturează pentru prima dată noţiunea de libertate religioasă în întreaga lume. După edictul din 313, împăratul scuteşte Biserica de impozite, îi acordă dreptul de a primi donaţii şi le dă episcopilor dreptul să judece pe cei ce nu doreau să fie judecaţi după legile statului. Va înlătura din legile penale pedepsele contrare spiritului creştinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu).

Sfânta Cruce, slăvită în Constantinopol

Sub semnul Sfintei Cruci, împăratul l-a învins şi pe Liciniu, unul dintre cei mai înverşunaţi tirani ai vremii, care domnea în partea de răsărit a imperiului. Împăratul Constantin a dus ultimul său război împotriva sciţilor pe care de asemenea i-a biruit cu semnul Crucii. După aceea, Constantin a mutat capitala imperiului în răsărit, în cetatea Vizanţia, zidită de un grec pe nume Vizas. În anul 324, Constantin şi maica sa Elena s-au stabilit în noua capitală pe care au numit-o după numele împăratului, Constantinopol. Ca semn de mulţumire lui Dumnezeu, Constantin a aşezat în mijlocul cetăţii un stâlp înalt având deasupra Sfânta Cruce, iar în curtea palatului a fost ridicată o biserică impunătoare în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde, după lungi dezbateri, învăţătura lui Arie a fost condamnată şi s-a adoptat formula că Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi deci, din veci cu El. La sinod au fost alcătuite şi primele 7 articole ale Simbolului de credinţă (Crezul), a fost fixată data Paştilor (prima duminică după luna plină, după echinocţiul de primăvară) şi s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. Domnia primului împărat creştin al Imperiului Roman a durat peste 30 de ani (306 - 337), fiind o mare binecuvântare pentru Biserică. Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la 22 mai 337, în Duminica Rusaliilor, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitorită de el.

Împărăteasa Elena a aflat crucea pe care a fost răstignit Hristos

Cu aceeaşi credinţă în Dumnezeu ca a fiului ei, Elena, mama lui Constantin, s-a dus la Ierusalim, în fruntea unei sfinte solii, pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos şi pentru a descoperi locul în care Mântuitorul a fost îngropat. Şi nu a abandonat căutările până când, la 14 septembrie 326, nu a adus Sfânta Cruce în faţa credincioşilor din imperiu. Iar descoperirea locului în care Iisus a fost îngropat a fost cinstită prin ridicarea Bisericii Mormântul lui Iisus (în anul 330), chiar acolo unde existase cavoul familiei lui Iosif de Aritmathia. De asemenea, Sfânta Elena şi-a susţinut fiul în toate realizările sale, una dintre cele mai mari fiind ctitorirea unei noi capitale a imperiului: Constantinopolul (oraşul lui Constantin). Inaugurat în anul 330, pe locurile fostului Bizanţ (şi ale actualului oraş turc Istanbul), Constantinopolul devine capitala creştină a imperiului.

A consfinţit duminica liberă

După Edictul de la Milan, împăratul Constantin s-a ocupat de îmbunătăţirea vieţii creştinilor. A desfiinţat pedepsele necreştine ca răstignirea, a abolit dreptul tatălui de a-şi vinde sau omorî copiii, a favorizat eliberarea sclavilor, a stimulat ajutorarea văduvelor, săracilor şi bolnavilor, a aprobat înfiinţarea justiţiei şi instanţelor episcopale, a dat legi pentru administrarea Bisericii creştine, a generalizat ca zi de odihnă duminica, ziua Învierii lui Hristos. De asemenea, a iniţiat construirea de noi biserici în toate zonele imperiului său, sau repararea celor existente.

Obiceiuri populare

În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă şi că cine va împărţi cruciuliţe astăzi va ieşi învingător din orice încercare. De asemenea, în ziua celebrării acestor sfinţi, în calendarul popular apare o sărbătoare dedicată păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor, deoarece păsările îşi învaţă puii să zboare. Pentru a preîntâmpina distrugerea holdelor şi a strugurilor de către păsările cerului, nu se lucrează în această zi, iar celor ce vor lucra li se vor arde bucatele pe câmp.
Este şi ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Femeile înlătură azi cu aghiasmă şi tămâie duhurile necurate din gospodărie. Pentru apărarea de forţele malefice, ţăranii stăteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute şi oile, „ca să fie ferite de rele”, pe timpul cât vor sta la stână. De asemeni, se făcea mare hărmălaie pentru ca vrăjitoarele ce încercau să fure sporul laptelui să fie izgonite.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Comentarii: