A fost instituită de către Sinodul de la Constantinopol, în 843, pentru a sublinia biruința dreptei credințe asupra iconoclasmului și, în general, asupra tuturor ereziilor
Duminica Ortodoxiei este prima duminică din Postul Sfintelor Paști. A fost instituită de către Sinodul de la Constantinopol (843) ca sărbătoare a Ortodoxiei, pentru a sublinia biruința dreptei credințe asupra iconoclasmului (erezie care susținea că sfintele icoane nu trebuie cinstite) și, în general, asupra tuturor ereziilor. În această duminică se citea în cadrul Liturghiei un document care purta numele de Synodicon, care condamna toate ereziile și celebra memoria tuturor celor care au contribuit la stabilirea și aplicarea credinței adevărate în Biserică.
Întruparea Cuvîntului - temei pentru posibilitatea icoanei
În Vechiul Testament avem porunca de a nu face chip cioplit, nici vreo înfățișare a celor ce sînt sus în cer, sau jos pe pămînt, sau în apă și sub pămînt... (Deut. V, 8-9). Această poruncă avea menirea de a ne feri să-L identificăm pe Dumnezeu cu ceva din creație. Însă, reprezentarea lui Dumnezeu în icoană a devenit posibilă datorită întrupării Fiului. În acest sens, Sfîntul Teodor Studiul afirma: Întrucît Hristos provine din Tată ce nu se poate zugrăvi (descrie), El nefiind supus zugrăvirii (descrierii), nu poate fi reprezentat prin artă. Într-adevăr, cu ce chip s-ar putea asemăna Dumnezeirea, a cărei reprezentare este interzisă definitiv de Scriptura inspirată de Dumnezeu? Deoarece însă Hristos este născut dintr-o Maică ce se poate zugrăvi, natural că și El are reprezentarea corespunzătoare chipului Maicii Sale. Dacă, însă, n-ar avea reprezentarea prin artă, El n-ar fi născut din Maică ce se poate zugrăvi și deci ar avea numai o singură naștere - evident - din Tatăl; dar aceasta înseamnă distrugerea planului veșnic al lui Dumnezeu pentru mîntuirea lumii. Icoana oferă singura imagine posibilă a lui Dumnezeu Cel nevăzut, făcut văzut în Hristos prin Întrupare. Toti Sfinții Părinți ai Bisericii din perioada iconoclasmului, Sfîntul Ioan Damaschin, patriarhul Nichifor, Sfîntul Teodor Studitul, invocă pentru existența icoanei Întruparea Domnului. Așadar, în Vechiul Testament orice reprezentare a lui Dumnezeu era interzisă, pentru că de vreme ce Dumnezeu nu Se întrupase, reprezentarea Sa nu era decît un produs al fanteziei umane, adică o imagine falsă, o cădere în idolatrie.
Noi nu cinstim icoana ca obiect, ci cinstim icoana ca reprezentare
Într-un interviu acordat în februarie 1999, regretatul părinte Teofil Părăian de la Mănăstirea Brîncoveanu din Sîmbăta de Sus, unul din marii duhovnici contemporani, spunea că icoana este o reprezentare în pictură a persoanei pe care o cuprinde icoana Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a diferiților sfinți pe care îi cinstește Biserica, deci este o aducere în conștiința credincioșilor, prin mijloacele picturii, a persoanei către care ne este cinstirea. Trebuie de precizat de la început și pentru totdeauna, că noi nu cinstim icoana ca obiect, ci cinstim icoana ca reprezentare, sau nu cinstim propriu-zis icoana, ci cinstim pe cel pe care îl prezintă icoana. Fără îndoială că nu se poate face abstracție și de icoană ca obiect, dar noi cînd zicem că sîntem cinstitori de icoane, ne gîndim întotdeauna la cei pe care îi reprezintă icoanele, nu ne gîndim la icoana în sine. Cinstim o icoană, cinstim icoana Mîntuitorului, cinstim icoana Maicii Domnului și așa mai departe. Icoana este și un mijloc de legătură între persoana pe care o prezintă icoana și între credinciosul care stă în fața icoanei cu cinstire, deci icoana nu este realitate în sine, ci ultima realitate este persoana reprezentată pe icoană, iar icoana este prima realitate care ne duce la persoana reprezentată pe icoană, spunea părintele Teofil Părăian. De pildă, cînd ne adresăm Mîntuitorului nostru Iisus Hristos ca cinstitori ai chipului său spunem, vorbind cu Mîntuitorul: «Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerînd iertare pentru greșelile noastre, Hristoase Dumnezeule», deci avem în vedere chipul Mîntuitorului, dar vorbim nu cu chipul Mîntuitorului, ci cu Mîntuitorul Însuși despre chipul Lui. Așa trebuie gîndite lucrurile în legătură cu icoanele, indiferent pe cine reprezintă icoana respectivă, ne îndeamnă duhovnicul.
În Duminica Ortodoxiei se oficiază Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare
În Duminica Ortodoxiei, în toate Bisericile Ortodoxe se oficiază Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare. Această Liturghie, una dintre cele trei existente în cultul ortodox, se oficiază numai de zece ori pe an: în primele cinci duminici din Postul Mare, în Joia și Sîmbăta Mare, în Ajunul Crăciunului și al Bobotezei și în ziua sărbătorii Sfîntului Vasile cel Mare.
Se citește pastorala Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române trimite în fiecare an, în Duminica Ortodoxiei, o scrisoare pastorală care este citită în toate bisericile din parohii și mănăstiri. În pastorală se vorbește despre importanța cinstirii sfintelor icoane ca expresie a credinței ortodoxe și se face un apel către toți credincioșii, să contribuie fiecare la lucrarea misionară a Bisericii, mai ales în parohiile sărace din țară și străinătate.
Troparul Duminicii Ortodoxiei
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerînd iertare de greșalele noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, Mîntuitorul nostru, Cel ce ai venit să mîntuiești lumea. (sursa: CrestinOrtodox.ro)
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!