Sîmbătă, în ajunul Rusaliilor, sînt Moșii de vară, ziua cînd creștinii duc la biserică colivă, orez cu cireșe și colaci, pomană de sufletul morților
Duminica Cincizecimii (Dominica Pentecostes, Piatidesiatnita) sau a Pogorîrii Sfîntului Duh, numită în popor și Duminica mare, este sărbătoarea anuală a Pogorîrii Sfîntului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc Faptele Apostolilor (2,1-4) și cu care se încheie descoperirea față de lume și de creație a lui Dumnezeu, Cel în treime. Ea cade întotdeauna la 10 zile după înălțare sau la 50 de zile după Paști, cînd a avut loc evenimentul sărbătorit și cînd evreii își serbau și ei praznicul Cincizecimii. Este totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii creștine, căci în aceeași zi, în urma cuvîntării însuflețite a Sfîntului Apostol Petru, s-au convertit la creștinism circa 3.000 de suflete care au alcătuit cea dintîi comunitate creștină din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tîrziu. De sărbătoarea Rusaliilor aparțin o sumedenie de datini, credințe și rituri religioase populare, legate de pomenirea generală a morților din sîmbăta precedentă (Sîmbăta morților sau Moșii de vară).
Cea mai veche sărbătoare creștină, alături de Paști
Rusaliile sînt cea mai veche sărbătoare creștină împreună cu cea a Paștilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli, ca o încreștinare a sărbătorii iudaice corespunzătoare. Despre ea amintesc și Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16,8) și Sf. Luca (Fapte 20,16). E numărată și în Constituțiile Apostolice printre sărbătorile în care sclavii se cuvine să fie eliberați de muncile obișnuite. Nu numai ca vechime, ci și ca importanță, sărbătoarea Rusaliilor vine îndată după Paști. În timpul privegherii din ajun, se făcea odinioară botezul catehumenilor. Ca și la Paști, erau oprite îngenuncherea și postirea în toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri și palestre, spectacolele păgîne de teatru etc. Se împodobeau casele, în semn de bucurie, cu flori și ramuri verzi, îndeosebi de nuc sau de tei, așa cum se face pînă azi, obicei moștenit de la evrei, la care Cincizecimea era și sărbătoarea premițiilor din flori și fructe. În biserici se aduc și azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvîntează și se împart credincioșilor, simbolizînd limbile de foc ale puterii Sfîntului Duh, Care S-a pogorît peste Sfinții Apostoli.
Tradiții de Rusalii
În mitologia românească, Rusaliile cuvînt provenit din latinescul rosalia (sărbătoarea trandafirilor) sînt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Împărat. În Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir numea Ielele nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii mai frumoși. Nu se cunoaște originea acestui mit, iele nefiind un nume, ci pronumele personal feminin ele, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sărbătoarea creștină postpascală a Cincizecimii și devenită Duminica Rusaliilor. De această sărbătoare se leagă fel de fel de alte tradiții. Una dintre ele ar fi cea legată de Rusalcele slave, un fel de zîne ale apelor, asemănătoare sirenelor. În popor, Rusaliile sînt considerate a fi iele, un fel de zîne rele, care-i pocesc sau le iau mințile oamenilor care îndrăznesc să le privească. Pentru a se feri de ele, oamenii trebuie să poarte asupra lor frunze de pelin, iar dacă le întîlnesc, să nu-și ridice privirea și să nu le vorbească. Fiind zîne ale apelor, în ziua Rusaliilor e bine ca oamenii să nu se scalde, căci îi paște înecul. Legat de Rusalii este și faimosul joc al călușarilor. Este un dans ritual de origine străveche și neclară, cu rol magic, pe de o parte patronat chair de iele, pe de alta capabil să vindece relele. În popor se grede că jocul călușarilor are puterea de a izgoni bolile cronice. În Șcheii Brașovului, în fiecare an, de Rusalii, Junii Bătrîni organizează pentru Junii Tineri Jocul strămoșesc din Variște.
Pomană de Rusalii
De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porțelan, căni, străchini și vase de lemn (cofe, cofăiele), împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin sau apă. În unele sate, Moșii de vară încep încă în dimineața sîmbetei de Rusalii, cînd pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sînt curățate și împodobite din timp, iar lumînările ard întreaga perioadă în care se desfășoară ceremonialul de pomenire. Împăcarea sufletelor morților și întoarcerea lor fără incidente în morminte depinde de bogăția ofrandelor (pomenilor) și de respectarea ritualului. În aceste zile, la porțile cimitirelor se întind mese pline cu colaci și sticle de vin împodobite cu verdeață și flori și au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a sfinți fiecare mormînt. După încheierea ceremonialului, sătenii își dăruiesc unii altora ofrandele sfințite de către preot sau le împart săracilor. Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sînt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor și a grindinii. Altădată, preotul și sătenii ieșeau în cîmp, în ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinți apa și a stropi cîmpul, crezîndu-se că, astfel, nu va bate grindina.
Icoana praznicului
Icoana praznicului este o icoană în culori de roșu și aur, care semnifică faptul că este vorba despre un mare eveniment. În partea de sus este prezentat un soare din care ies raze ce se îndreaptă către fiecare apostol. De asemenea, deasupra fiecăruia este reprezentată o limbă de foc care semnifică Pogorîrea Duhului Sfînt. Aceste limbi de foc sînt simbolizate și de frunzele de nuc care se sfințesc în această zi în biserici. Clădirea de pe fundalul icoanei reprezintă camera de sus a locului în care ucenicii Domnului erau adunați după Înălțare. Apostolii sînt înfățișați șezînd într-un semicerc, care arată unitatea Bisericii. Alături de apostoli este reprezentat și Sfîntul Pavel, care, deși nu se afla în acea zi acolo, a devenit Apostolul Bisericii și cel mai mare misionar. Cei patru Evangheliști (Matei, Marcu, Luca și Ioan) sînt redați cu manuscrisele în mînă, ceea ce semnifică faptul că ei au autoritatea învățăturii date de Mîntuitorul. În centru, sub evangheliști, este redat un rege-figură simbolică a oamenilor care trăiau în întunericul păcatului, idolatriei și a necunoașterii. Regele poartă în mînă o haină albă, adică învățăturile apostolilor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!