Anul acesta se împlinesc 470 de ani de cînd Johannes Honterus a înființat la Brașov prima bibliotecă publică din spațiul românesc
Dintre primele cărți răsfoite de abonații brașoveni, doar 26 au supraviețuit pînă în zilele noastre
Fiecare oraș se mîndrește cu prima sa bibliotecă publică, pentru că, odată cu accesul la educație, orice comunitate își dezvoltă personalitatea culturală. În Țările Române, bibliotecile au apărut în secolele XVIII-XIX. Însă, la Brașov, Johannes Honterus a devansat cu două secole ideea unei biblioteci la care să aibă acces orice cetățean dornic să descopere învățătura din tipărituri. În 1543, umanistul sas brașovean, reîntors în orașul natal pentru a înfăptui Reforma, a pus bazele primei biblioteci gimnaziale publice din Transilvania. Ba chiar din toate teritoriile locuite de români. Odată cu marele incendiu care a mistuit Biserica Neagră, cărțile s-au distrus. Printr-o minune, 26 de incunabule au supraviețuit pînă în zilele noastre, o comoară neprețuită, de care cei mai mulți brașoveni nici nu știu. Monitorul Expres vă prezintă un crîmpei din istoria bibliotecilor Brașovului, istorie care a început cu acest templu al cărții ridicat de Honterus în 1543.
Primul gimnaziu umanist
Clădirea în care a funcționat prima bibliotecă a Brașovului există și astăzi, chiar în fața Bisericii Negre, iar pe frontispiciul ei pot fi citite cuvintele: Hic Fuit Bibliotheca Scholae Coronensis Johannes Honterus 1577. Dar nu acesta este anul înființării bibliotecii, instituția își deschisese porțile pentru cititorii brașoveni încă din 1543, an în care a apărut primul regulament școlar din țările locuite de români, și în care este menționată și biblioteca. Se precizează că, pentru biblioteca gimnazială, s-au alocat 312 florini pentru achiziționare de carte, într-un an. Este o dovadă că oficialitățile cetății au înțeles valoarea formării școlare din moment ce au alocat pentru cărți o sumă cu care îți puteai cumpăra o casă. Această sumă a fost suplimentată de mai multe ori, dar nu se știe cu cît, spune Thomas Șindilariu, șef de birou la Arhiva Bisericii Negre și cel în grija căruia au ajuns puținele cărți de pe vremea lui Honterus. De fapt, umanistul sas sosise în Brașov la chemarea Sfatului Orășenesc care dorea cu orice preț să lase învățămîntul pe mîna unui om de seamă, cu experiență europeană. Astfel, cărturarul a înfăptuit reforma religioasă a tuturor sașilor transilvăneni, dar și reforma învățămîntului. Schola Coronensis a fost primul gimnaziu umanist din Europa de Sud-Est. Odată cu sosirea lui Honterus acasă, Brașovul cultural a înflorit. A înființat o tipografie, a modernizat educația, iar cetatea a devenit nucleul spiritual al întregii Transilvanii. În mijlocul Renașterii, Brașovul a renăscut.
O bibliotecă de renume european
Biblioteca gimnaziului era una publică, brașovenii puteau citi la sala de lectură cărți de teologie, medicină, jurisprudență, filosofie și tot ce-am mai putut aduna valoros, în limita posibilităților, după cum nota chiar umanistul. Fondul de carte cuprindea circa 600 de volume. Acestea proveneau, probabil, din fondul vechi al școlii, dar erau și cărți noi, aduse prin tinerii brașoveni plecați la studii în Vestul Europei sau prin comercianți. Se spune că Honterus a făcut rost de cărți și de la Constantinopol. Cel mai vechi catalog păstrat în arhiva bibliotecii datează din 1575. Cărțile erau aranjate pe secțiuni, în ordinea alfabetică a titlurilor. Honterus i-a scris geografului elvețian Sebastian Munster despre școala gimnazială din Brașov, care avea deja un edificiu propriu, că nu e alta să se poată compara cu ea în Ungaria de atunci, după ce biblioteca corvineană fusese distrusă în 1540, precizează Thomas Șindilariu. Cert e că renumele bibliotecii brașovene trecuse granițele cetății. Din motive necunoscute, 14 cărți s-au pierdut, astfel că înaintea marelui incendiu, biblioteca mai avea doar 486 de volume. În 1689 au ars toate tipăriturile și manuscrisele, odată cu Biserica Neagră. În 1705, Martin Ziegler, rectorul gimnaziului, a întocmit un catalog cu 270 de cărți, dintre care 26 erau cărți salvate din flăcări, iar celelalte, donații particulare ale cetățenilor care au ajutat la refacerea fondului de carte al bibliotecii publice, mutată în actualul corp B al Liceului Johannes Honterus. Printre donatori, s-a numărat și muzicianul brașovean Daniel Croner, compozitor de opere pentru orgă.
Primul bibliotecar
În 1790, biblioteca s-a mutat în actuala clădire C, unde i s-a rezervat pentru prima oară o cameră proprie, pînă atunci cărțile fiind depozitate în biroul rectorului. Următoarele cataloage vor fi din ce în ce mai complex organizate. În 1830, Joseph Trausch (foto jos), cunoscut istoric și colecționar de manuscrise, a întocmit un Catalog al transilvanicelor din biblioteca gimnaziului. Inventarul cuprindea și operele tipărite de autori transilvăneni în străinătate, și cele ale autorilor străini apărute în Transilvania. Un capitol al catalogului este dedicat Instrucțiunilor pentru bibliotecarul gimnaziului evanghelic din Brașov. În acea vreme, biblioteca avea în custodie și colecțiile de științe naturale, numismatică și arheologie, precum și aparatele folosite în laboratorul de fizică și materialele didactice utilizate la orele de geografie. Sala de lectură era deschisă două zile pe săptămînă, între orele 16 și 18. Cărțile puteau fi luate și acasă, pentru 4-6 săptămîni, pe bază de semnătură, cuvînt de onoare și o taxă. Începînd cu 1849, de bibliotecă nu s-a mai ocupat directorul gimnaziului, ci un bibliotecar numit special pentru această funcție de către consiliul profesorilor. Astfel, primul bibliotecar în adevăratul sens al cuvîntului a fost profesorul de fizică Eduard Lurtz. În catalogul din 1852, se precizează că biblioteca avea 11.000 de volume, iar pentru achiziționarea de cărți se investeau anual 60-80 de florini. În 1859, clădirea a fost supraetajată, s-a amenajat o nouă sală de lectură, iar la întocmirea noului catalog sistematic (15 științe cu 120 de subgrupe) au participat toți profesorii. Peste 10 ani, s-a realizat și un catalog al manuscriselor. Dacă pînă atunci, cărțile noi intrau în bibliotecă fără știrea profesorilor, din 1869 au fost achiziționate și opere științifice moderne, necesare unei educații emancipate.
33.415 cărți, la 1915
În anul școlar 1872/1873, biblioteca gimnaziului a cumpărat colecția de manuscrise și cărți a istoricului brașovean Joseph Fr. Trausch, colecție care cuprindea 3.213 piese, cea mai mare parte păstrîndu-se și azi. A fost un efort financiar excepțional pentru parohie, 1.400 de florini, ceea ce denotă valoarea științifică enormă a acelor cărți din care s-au scris lucrări și din care încă se mai pot scrie de acum încolo cît o viață de om. Trausch era și un mare copiator de manuscrise, în mai multe limbi, explică istoricul. Printre cărțile românești provenite din colecția lui Trausch erau și Magazinu historicu pentru Dacia, de Nicolae Bălcescu, Istoria românilor din Dacia Superiore, de Florian Papiu și Protocolul Adunării Generale a Națiunii Române, din 15 mai 1848. Fiind atît de bogată și căutată, biblioteca Honterus și-a publicat oferta de carte și a intrat în viața publică prin expoziții de cărți. Cataloagele proprii, de acum tipărite și răspîndite în lumea largă, conțineau nu numai repertoarul cărților, ci și regulamente de bibliotecă, date biografice despre autori și profesorii școlii, iar ediția din 1888 a publicat chiar lucrarea Contribuții privitoare la cea mai veche istorie a bibliotecii gimnaziului, semnată de Julius Gross. Înaintea Primului Război Mondial, gimnaziul și biblioteca Honterus funcționau în clădirea maternității de azi, în timp ce, în vechea clădire, s-a amenajat Muzeul Săsesc al Țării Bârsei, fondat în 1908, în al cărui depozit au fost transferate colecția de antichități a gimnaziului și documentele breslelor. În anul școlar 1914/1915, fondul bibliotecii număra 33.415 volume, acesta fiind și ultimul inventar exact din istoria bibliotecii Honterus.
Comorile au fost ascunse de comuniști în Biserica Neagră
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, clădirea gimnaziului s-a transformat în spital militar, la început, pentru nemți, apoi pentru ruși. După 23 august 1944, rușii au aruncat pe geam tot ce nu le trebuia, de la cadavre, la cărți. Comunitatea germană a făcut un lanț de oameni și a adunat cărțile, pe care le-a depozitat în emporele Bisericii Negre, adică în stînga și în dreapta orgii. Nu s-a putut salva tot, scrisoarea lui Luther către Honterus, de exemplu, s-a pierdut atunci. Bibliotecarul a ordonat securizarea cărților vechi. În anul 1948, anul reformei învățămîntului, cînd au dispărut școlile confesionale, bunurile bibliotecii s-au împrăștiat. Cărțile bine ascunse, însă, ne-au rămas, povestește istoricul Thomas Șindilariu, care apreciază că, la Arhivele Naționale, se regăsesc circa 5.000 de volume vechi de dinainte de 1800, iar la Colegiul Național Andrei Șaguna au ajuns 11.000 de cărți noi din ceea ce cîndva fusese Biblioteca Honterus. Gimnaziul s-a transformat în Liceul Mixt German, apoi în Școala Medie nr. 2 cu limbă de predare germană. Numele savantului Honterus a fost dat Școlii Generale nr. 4, în anul 1970, iar un an mai tîrziu, și liceului de cultură generală care, abia în 1990, a devenit teoretic. Cît despre bibliotecă, aceasta funcționează în subsolul clădirii C, iar cele 26 de cărți salvate din incendiu și celelalte incunabule sînt la loc sigur. Situația cărților tipărite în ultimul secol este în curs de clarificare. În orice caz, biblioteca adăpostește cîteva comori de importanță națională, dacă nu chiar mondială: circa 30 de tipărituri realizate chiar de Honterus, cele mai multe din lume adunate la un loc. Continuăm să îmbogățim și colecția de carte a istoriei comunității germane în Brașov, este o altă preocupare a custozilor bibliotecii, instituție care este prezentă și în spațiul virtual, prin website-ul www.honterus- archiv.ro, însă fără cărțile cu regim special. Cele 26 de cărți, răsfoite chiar de Honterus, care au supraviețuit focului și războaielor, vor fi redate publicului la un moment dat. Fiindcă așa a dorit chiar Honterus, părintele bibliotecilor publice din România.
Brașoveanul Johannes Honterus, personalitate de talie europeană
Johannes Honterus a fost o personalitate culturală a secolului său, care a schimbat istoria învățămîntului în Transilvania. Marele învățat s-a născut în Brașov, pe Strada Neagră (actualmente Strada Nicolae Bălcescu nr. 40), în 1498, și a murit tot aici, în 1549. Tatăl lui era pielar, dar a ținut ca fiul lui să aibă parte de o educație bună, primită, după cum se bănuiește, de la călugării dominicani. În 1522, a absolvit Universitatea din Viena, iar în anul 1525 a primit titlul de magister artium, sub numele de Johannes Holler Coronensis, după denumirea orașului natal. A fost profesor la Universitatea din Cracovia, a tipărit lucrări de gramatică latină și geografie care i-au adus faimă europeană. Era, de fapt, unul dintre cei mai bine vînduți autori. Cărțile lui erau atît de bune încît au fost reeditate de circa 150 de ori în 100 de ani, explică Thomas Șindilariu. Rudimenta Cosmographica (1530) era manual de geografie de căpătîi în Germania și în sud-estul Europei. În Basel, a învățat gravura în lemn și arta tipografiei. Aici a tipărit în 1532 cunoscuta reprezentare cartografică a Transilvaniei. În anul 1533 s-a întors la Brașov, s-a căsătorit, a fost ales în Adunarea celor o sută, apoi a devenit Consilier Comunal. A înființat la Brașov una dintre primele tipografii din Transilvania, tipografie unde Diaconu Coresi a multiplicat cărți românești și slavone pentru uzul bisericii ortodoxe. Spiritul lui de reformator spiritual se regăsește în mai multe lucrări: Cărticica de reformă pentru Brașov și Țara Bârsei, Apologia și, mai ales, Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania (1547), care cuprindea principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii sașilor din Transilvania, de inspirație luterană. Programul lui a fost avizat de însuși Luther. Atît de mare era cererea de tipăritură, încît în 1546 a fost înființată la Brașov, la insistențele lui Honterus, prima fabrică de hîrtie din regiune, care a livrat hîrtie și în țările române. Umanistul s-a preocupat în mod deosebit de educația tineretului, tipărind manuale și reorganizînd învățămîntul, ocazie cu care a înființat și prima bibliotecă publică din Transilvania, cu mult înaintea altor orașe mari. În 1543, a scris Constitutio Scholae Coronensis, care a rămas primul regulament școlar din spațiul românesc. Honterus este înmormîntat în Biserica Neagră. În curtea bisericii se află statuia lui, dezvelită în 21 august 1898. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri din bronz. Placa de pe latura vestică, care îl înfățișează pe umanist în tipografia sa, a fost furată în 1999, dar brașoveanul Wilhelm Ernst Roth, stabilit în Germania, a refăcut-o din fotografii. Lucrarea a costat 25.000 de mărci, bani adunați din donațiile sașilor emigrați.
,,Porțile istoriei - Porțile viitorului
Proiect pentru promovarea și susținerea prin vectori specifici media a valorilor culturale, istorice și tradiționale din județul Brașov
Nu putem vorbi despre valorizarea și valorificarea patrimoniului istoric și cultural al comunităților din județul Brașov, fără să ne asigurăm de valoarea zestrei umane a așezărilor. ,,Porțile istoriei pot fi porțile viitorului, dacă locuitorii cetății sînt ei înșiși conștienți de apartenența la o identitate de care sînt onorați și pe care o pot onora. Pentru asta trebuie să știe, și niciodată nu e tîrziu pentru a afla, ce încărcătură are piatra pe care continuă să zidească fiecare comunitate și mai ales ce valoare are zidul care ne apără vatra. Acesta este rostul proiectului ,,Porțile istoriei - porțile viitorului. Proiectul este un demers comunitar prin care restituim brașovenilor și, prin mediul online, oricărui cititor din țară sau din lume, mărturii ale identității noastre din tezaurul istoric și al patrimoniului spiritual păstrate vii în cetăți sau așezări sătești. Proiectul are dublu scop: promovează valorile culturale, istorice și tradiționale din județul Brașov și, implicit, confirmă această zonă ca destinație turistică.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
