Beduinii, un neam cu sînge valah

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 26.02.2011

• În jurul Mănăstirii Sfînta Ecaterina din Sinai trăieşte un trib de beduini proveniţi din românii stabiliţi aici acum 1.400 de ani

Pare greu de crezut, dar dovezile istorice confirmă: beduinii de la Muntele Sinai sînt urmaşii valahilor care s-au stabilit aici în secolul VI, ca slujitori pe lîngă mănăstirea Sfînta Ecaterina. Şi astăzi beduinii îşi duc viaţa în jurul edificiului religios din Egipt, loc sacru în care se întîlnesc rădăcinile a trei religii: iudaism, creştinism şi islamism. Atunci cînd sînt întrebaţi ce origine aveau strămoşii lor, beduinii susţin că se trag din românii de la Marea Neagră.

De la Marea Neagră, în Sinai

Printre egiptenii de la Muntele Sinai, unde se spune că Moise a vorbit cu Dumnezeu, trăiesc şi beduinii Gebalieh. De fapt, nu sînt nişte beduini veritabili, fiindcă originile lor nu sînt pur arabe. Ei sînt urmaşii familiilor românilor trimişi acum 1.400 de ani să păzească mănăstirea Sfînta Ecaterina. Unele surse vorbesc de originile macedonene, greceşti şi româneşti ale acestor venetici, dar, conform site-ului mănăstirii, http://st-katherine.net, „Beduinii Gebaleih se referă la ei înşişi ca descendenţi ai românilor. Conform tradiţiei orale, ei au venit dintr-un loc numit Muntele Negru“. Desigur, denumirea poate duce la Muntenegru, dar în Munţii Giurgeu avem un vîrf care se numeşte chiar Muntele Negru. Istoricul Abu El Makarem aduce o dovadă în plus: o parte din creştinii aduşi la Sinai au fost numiţi Bni Saleh (Fiii lui Saleh), iar ceilalţi, El Lakhmeen (oamenii de la Marea Neagră). Cum statul Muntenegru n-are nicio legătură cu Marea Neagră, e limpede că beduinii din Sinai provin de pe plaiurile noastre.

Singurii beduini care fac agricultură

Viaţa beduinilor Gebalieh e legată de Muntele Sinai, pe care migrează, de la o altitudine la alta, în funcţie de anotimp. Trăiesc în corturi sau locuinţe săpate în stînci, cu multe intrări. O încăpere e destinată oaspeţilor, iar lîngă casă au un spaţiu amenajat cu frunze de palmier, arişa, pentru relaxare. Arişa poate fi chiar cortul, al cărui acoperiş e făcut din fîşii din păr de capră. În zona destinată bărbaţilor, găsim o vatră săpată în nisip pentru prepararea cafelei şi o colecţie impresionantă de ibrice şi mojare.
Femeia nu intră în această parte a cortului decît dacă soţul nu e acasă şi vin musafiri neaşteptaţi. Pe lîngă case, beduinii Gebalieh şi-au amenajat grădini. De altfel, sînt singurii beduini din lume implicaţi în agricultură, curiozitate care îi diferenţiază de ceilalţi beduini. Grădina se numeşte karm sau bustan. Printre pomii fructiferi cultivaţi, la loc de cinste e mărul, alt lucru neobişnuit în zonă. Renumele lor e de specialişti în altoire. Dar şi de păstori. Cresc oi şi capre, păsări de curte şi cămile.
Conform unui recensămînt, o familie deţine între 5 şi 10 animale în aşezările de jos, şi 15-20, în zonele montane. O cămilă costă cam 800 de dolari, iar beduinii Gebalieh sînt şi organizatorii unei curse anuale cu cămile.

Legile Fiilor lui Awlad

Sînt organizaţi în triburi, clanuri şi grupuri, fiecare cu denumire proprie. Un grup se numeşte „Fiii lui Awlad“, după numele unui strămoş îndepărtat, despre care nu se mai ştiu amănunte. Un obicei ciudat al acestor beduini este cultul morţilor, Zuara, cînd merg la mormîntul unui strămoş şi se roagă pentru sănătate. Nu au legi scrise, însă se ghidează după Legea lui Orf, îngăduită de către autorităţile egiptene. La procese participă absolut toţi membrii tribului, iar decizia se ia pe bază de consens. Oricine poate vorbi, dar cea mai importantă este părerea şeicului, care are şi cea mai mare avere. O lege importantă este Bişa, sau Trecerea prin Foc, aplicată atunci cînd nu există dovezi edificatoare. Acuzatul trebuie să pună limba pe o lingură încinsă în focul de cărbuni. Dacă pe limbă nu rămîne nicio urmă de cenuşă, omul e nevinovat. O altă tradiţie a acestui trib cere ca toţi beduinii de la Sinai să cunoască plantele medicinale pe care le oferă zona, pentru sănătatea lor şi a animalelor.

Beduini care pricep româneşte

În 1973, într-un articol din Magazin Istoric se povestea cum un beduin s-a apropiat de un grup de români şi le-a spus că le înţelege cuvintele. Căutînd o explicaţie, autorul articolului a descoperit următorul text din cartea scrisă în 1931 de către C. S. Jarvis, guvernatorul englez al Peninsulei Sinai: „Printre cei ce ajută pe călugări în treburile mănăstirii se află o ciudată rasă de oameni, zişi Gebalié. Nu fac parte din stocul arăbesc, ci sînt urmaşii robilor valahi, trimişi de Justinian în veacul al şaselea, pentru a servi mănăstirilor“.
Profesorul american E.H. Palmer nota: „Acest trib se zice a fi de obîrşie europeană, trăgîndu-se dintr-o colonie de robi valahi, aşezaţi de Justinian să păzească mănăstirea. Ei înşişi cred să fi venit dintr-o ţară numită «Llah»“. Autorul articolului de acum 38 de ani, istoricul şi diplomatul Marcu Beza, a cunoscut personal un asemenea beduin, care arăta ca un beduin, dar era încălţat în opinci.
Cercetările din anii ’70 pe eşantioane de sînge prelevate de la beduinii de pe muntele Sinai au demonstrat că aceştia au un ADN diferit faţă de al altor triburi de beduini. Comparaţii cu populaţiile din nordul Dunării nu s-au făcut.

Un trib de ghizi

Despre vechii români din Sinai a vorbit şi exploratorul elveţian John Lewis Burckhardt: „Se căsătoresc numai între dînşii. Sînt o rasă muncitoare şi robustă, iar fetele lor au faima de superioară frumuseţe asupra tuturor beduinilor, ceea ce dă naştere la nefericite legături şi iubiri romantice, cînd îndrăgostiţii se întîmplă a ţine de alte triburi“. Gebalieh au fost printre primele populaţii din Sinai. În timp, s-au amestecat cu beduinii arabi şi s-au convertit la Islam. Procesul a cuprins întreaga populaţie acum 200 de ani. În 1993, triburile de beduini Gebalieh numărau 4.603 suflete, cei mai mulţi fiind grupaţi în jurul mănăstirii Sfînta Ecaterina. Condiţiile de trai sînt modeste, la fel şi hotelurile din zonă, fără curent electric, dar pe energie solară. Cînd nu se ocupă de pomi sau animale, beduinii din Protectoratul Sfînta Ecaterina o fac pe ghizii, dar sînt şi organizatori de safari prin împrejurimi. Tariful e de cinci dolari pe zi, timp în care explică turiştilor, în limba engleză, istoria locurilor şi, uneori, şi pe cea a tribului lor. O istorie care a început în România.

Mănăstire ţinută de domnitorii români

• Mănăstirea Sfînta Ecaterina din Sinai a fost ridicată pe locul unde se spune că Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să scoată poporul lui Israel din robia faraonului. Locul în care a ars rugul a fost descoperit în secolul IV de către Împărăteasa Elena care a construit un zid în jurul lui. Ridicat de către Împăratul Iustinian, lăcaşul s-a numit la început Mănăstirea Rugului Aprins, apoi Schimbarea la Faţă, apoi Sfînta Ecaterina (secolul X). Începînd cu secolul XVI, bisericile, boierii şi domnitorii din Ţările Române au trimis acestei mănăstiri bani şi obiecte preţioase de cult, timp de trei veacuri. Documentele de danie şi tezaurul nu sînt accesibile publicului. Printre acestea se află şi hrisoave importante privind originea beduinilor Gebalieh. Biblioteca acestei mănăstiri este a doua din lume ca număr de manuscrise (peste 3.500), după cea a Vaticanului. În 1978, s-au descoperit 25 de lăzi cu patru tone de manuscrise vechi între zidurile mănăstirii. Unele sînt scrise în vechea limbă vorbită pe teritoriul României.

Stăpînii deşertului

• Beduin vine din cuvîntul arab badawi, „locuitor al deşertului“. Există beduini sedentari şi beduini nomazi care se trag, potrivit legendei, din Yarab, Tatăl arabilor. Fiecare neam are un teritoriu tribal, pe care se mişcă în căutarea hranei. Zonele în care trăiesc se întind de la coasta Atlanticului pînă la Peninsula Sinai şi deşertul Arabiei. Se presupune că sînt peste 11 milioane. Beduinii sînt buni călăreţi, experţi în orientarea în deşert, au un rigid cod al onoarei şi o mare loialitate faţă de familie, de clan şi de trib, trăsătură care a declanşat multe conflicte. Sînt extrem de ospitalieri, o masă tradiţională cuprinde pîine coaptă pe foc, orez picant şi carne, cafea tare şi spectacole de muzică şi poezie. Şeicii conduc triburile în virtutea dreptului ereditar.

Gebalieh de la Gebeleizis

• Gebeleizis este un alt nume sub care e cunoscut zeul suprem al dacilor, Zamolxe. El a călătorit în Egipt, de unde a adus poporului său credinţa în nemurire, conform scrierilor lui Herodot. Beduinii Gebalieh din Sinai, al căror nume este izbitor de asemănător cu Gebeleizis, păstrează termenul şi în toponimia locală, unde mai toate formele de relief încep cu Gebel, un munte purtînd chiar numele de Gebel Banat. În limba arabă, Gebalieh înseamnă munteni, dar şi paznici. Coincidenţă sau legătură între numele tribului provenit din valahi şi zeul venerat de geto-daci? Medicina pe bază de plante (domeniu în care dacii erau renumiţi), Legea lui Orf (Orfeu, eroul trac care a trăit în ţinuturile de deasupra Dunării), purificarea prin foc (tradiţie dacă perpetuată pînă azi în satele româneşti) sînt elemente din viaţa de zi cu zi a beduinilor din Sinai, dar şi din tradiţia românilor.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: