Jocul lui Căciulă

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 13.08.2010

• Primul flipper din Braşov a apărut în acelaşi an în care a fost inventat jocul modern din America
• Strămoşul faimosului joc mecanic a fost ani de zile atracţia restaurantului „La Căciulă“, din Noua

Toată lumea ştie jocul de Flipper, la care mulţi dintre braşovenii maturi de azi au pierdut vremea în adolescenţă, încercînd să obţină cît mai multe puncte. Faimosul joc mecanic, inventat acum 60 de ani, are un strămoş în Braşov. Este funcţional şi azi, iar stăpînul lui, Mihai Căciulă, povesteşte cum familia lui a ajuns la a patra generaţie de jucători, fără ca jocul să se strice sau să-şi piardă atractivitatea. L-au jucat şi oameni de vază ai oraşului, şi oameni simpli, cu toţii clienţi ai vestitului restaurant „La Căciulă“.

Şi bunicii jucau flipper

Povestea jocului fără nume, strămoşul celebrelor flippere din sălile de jocuri mecanice, este strîns legată de istoria localului din Noua numit „La Căciulă“. Poiana cu acelaşi nume era cîndva loc de atracţie pentru braşoveni, un colţ sălbatic de natură în care tot cetăţeanul putea să bea liniştit o bere. „Erau în Noua mulţi saşi, mari industriaşi, oameni înstăriţi. Printre ei, şi bunicul, Alexe Dumitru Căciulă, negustorul care a făcut şi primul restaurant din cartier. Toată Noua era o frumuseţe, considerată în perioada interbelică staţiune balneoclimaterică, pentru adierea cu cetină care vine dinspre Postăvarul“, povesteşte Mihai Căciulă. În 1947, cînd bătrînul Căciulă a deschis localul, tot atunci a apărut şi acest joc. Nu se mai ştie cine l-a adus, cine l-a confecţionat, dar a stîrnit entuziasmul clienţilor. Pe vremea aceea, braşovenii nu mai văzuseră asemenea joc, nici nu l-au considerat mai potrivit pentru tineri, aşa că i-a prins repede. S-a dus vestea că „La Căciulă“ e un joc drăguţ, fără taxă, aşa că localul a început să fie tot mai căutat. Singurul care făcea concurenţă restaurantului era bătrînul Barbu, care avea un magazin mixt, cu pîine, fierărie, dar şi băuturi alcoolice.

Un joc neinteresant pentru comunişti

După moartea lui Stalin, lui Căciulă i-a fost naţionalizat restaurantul. „I s-a spus să vîndă marfa într-o săptămînă, apoi să elibereze localul. Bunicul s-a supărat, dar n-a avut încotro. I-au confiscat tot, iar în restaurant s-a instalat Intreprinderea Comercială de Stat pentru Alimentaţie Publică. Pe noi, adică eu, mama şi tata, rudele chiaburului, ne-au deportat în Blaj. Ne-au dat domiciliu forţat într-o magazie de lemne, iar tata, care n-avea drept de muncă, a lucrat zilier la o brutărie, ca să aibă cu ce să ne întreţină“, îşi aminteşte Căciulă. Comuniştii au schimbat numele restaurantului pe rînd, în „Trei Brazi“ şi „Ciucaş“, spre deruta localnicilor care tot de „La Căciulă“ l-au ştiut vreme de 40 de ani. Tot atîţia ani, jocul a stat în casa lui Căciulă, doar familia mai jucînd cîte o partidă, din cînd în cînd. pe comunişti nu i-a prins jocul, nu l-au vrut în local. După 1989, braşoveanul a ţinut să ducă mai departe tradiţia familiei şi a redevenit proprietar al restaurantului. Odată cu recăpătarea numelui de „La Căciulă“, a ieşit la iveală şi jocul. Instalat în local, pe un suport de lemn, bătrînul flipper a redevenit popular, în plină epocă a jocurilor mecanice. Tinerii au redescoperit pasiunea de a împinge bila printre cuiele ruginite ale jocului, mai ceva ca bunicii lor.

Oamenii salutau avionul

Odată cu renovarea restaurantului, Mihai a găsit între obloane două ziare vechi. Dar nu ştie de ce bunicul lui le-ar fi pus acolo la păstrare. Exemplarele din „Tribuna“ şi „Universul“ sînt din aceeaşi zi, 28 ianuarie 1942, şi sînt pline de ştiri de pe front. Restaurantul a mers bine, se vindeau cîte 30-40 de butoaie de bere a cîte 50 de litri pe zi. Pînă acum trei ani cînd, sătul de problemele legate de terenul pe care e amenajată terasa, Căciulă a închiriat localul şi s-a retras la pensie, în casa natală. Dar toată lumea din zonă tot pe el îl ştie de Căciulă, patronul. Uneori, stă pe bancă şi priveşte nostalgic vechea poieniţă, invadată acum de maşinile braşovenilor care vin la iarbă verde. „Povestea bunicul cum în anii războiului, îniante de o misiune, trecea pe deasupra unchiul meu, aviatorul Milu. Bunica striga: «Uite-l pe Ionel!“, şi lumea saluta avionul“, povesteşte Căciulă. Îşi aminteşte şi de bradul falnic, înalt de 50 de metri, care străjuia intrarea în poiană. „Cînd l-au tăiat, am numărat 126 de inele. Au vrut să-l ducă în Piaţa Sfatului, să-l facă brad de Crăciun, dar era atît de mare, că nu l-au putut manevra. Aşa că, l-au tăiat bucăţi şi l-au făcut cherestea. Mi s-a rupt sufletul“, spune el cu amărăciune.

Flipper şi vin de la Panciu

Cît despre bătrînul flipper, tabla de lemn e la fel de frumoasă ca odinioară. Căciulă l-a mai reparat pe ici, pe colo, cuiele au ruginit, dar arată la fel ca acum 60 de ani. „Era un joc de societate. Jucătorul arunca bila cu o lingură de lemn, aşa că eu i-am pus un arc, după modelul celor moderne. N-am schimbat cuiele, n-am schimbat nimic. Joacă nepoţii mei toată ziua. Pe vremea lui bunicul, veneau cei de la Finanţe, închiriau localul şi jucau la jocul ăsta pînă dimineaţa, tot degustînd vin de la Panciu. Aveau caiete pe care ţineau scorul la puncte şi la bani. Că se juca pe bani“, povesteşte Căciulă. Un bar utilat cu flippere nu mai reprezintă o atracţie suficientă pentru clienţii de azi. În era jocurilor online, tabla de lemn a lui Căciulă a ajuns o curiozitate, dar nu mai stîrneşte pasiuni. S-a dus vremea lui, s-a dus şi vremea versiunilor electronice, şi chiar a celor pe calculator. Asta nu înseamnă că e uitat. Bătrînul flipper din Noua, strămoşul jocului atît de popular, îşi aşteaptă răbdător următoarele generaţii de jucători.

Primul flipper adevărat a apărut în 1947

• Originea flipper-ului este legată de jocul englezesc „bagatela“, format dintr-o suprafaţă înconjurată de opt găuri şi una plasată în centru. Pentru a face jocul imprevizibil şi distractiv, suprafaţa a fost înclinată şi au fost introduse cuişoarele (pin), pentru a permite bilei (ball) să salte. Jocul flipper, mai apropiat de cel pe care-l cunoaştem azi, a fost inventat în SUA, în anii ’30. Primele aparate, fără picioare, au fost fabricate în 1933, de către Montegue Redgrave. D. Gottlieb & Company a creat şi ea un astfel de aparat, în 1935, cu picioare şi cuplat la curent electric. A fost botezat Baffle Ball. Primul aparat în care jocul pornea cu monedă s-a numit Bally Hoo. În 1936, jocul a primit numele de Pinball. Adevăratul flipper, cel mai asemănător cu varianta modernă, a apărut însă în 1947, fiind inventat de americanul Harry Mabs. În acelaşi an, se juca prima partidă şi pe jocul din Braşov. În anii ce au urmat, flipperul a devenit nelipsit în orice local, cunoscînd multiple modernizări, pînă la cea din 1974, cînd i s-au aplicat pîrghiile (flippers) care îl ajutau pe jucător să respingă bila. Aparatele au fost interzise în New York, din anii ’40 pînă în 1976, fiind considerat joc de noroc. Prohibiţia la flippere e menţinută şi azi în unele localităţi americane.

Fîntîna hoţilor lui Căciulă

• Hoţii au călcat de două ori prin localul bătrînului Căciulă. Nu s-au atins de joc, dar toată marfa şi banii au dus-o la locul numit azi Fîntîna Hoţilor.
„E o prostie ce se spune, că ar fi locul în care s-au ascuns banii furaţi de la o bancă. Aici doar au poposit hoţii care l-au jefuit pe bunicul“, explică Mihai. Fîntîna e de dinainte de 1900, după textul inscripţionat pe placa montată de vechile familii din Noua. Dar unii curioşi au ciocănit în beton, li s-a părut că sună a gol şi au spart construcţia. N-au dat de comoară. Fîntîna a fost refăcută, dar, din păcate, nu poate fi vizitată, din cauza drumului impracticabil către acest obiectiv puţin ştiut din istoria Braşovului vechi.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: