Cum scăpăm de inundaţii?

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 09.07.2010

• Braşoveanul Dan Traian Ionescu propune refacerea luncilor inundabile, pentru salvarea localităţilor de viitoarele dezastre hidrologice
• Municipiul Braşov e ferit de catastrofe hidrologice, datorită amenajărilor de la Şanţuri, Săcele, Gîrcini, Zizin, Budila, Valea Popii, care au rolul de a capta puhoaiele

Moldovenii s-au mutat din case, stivuiesc saci cu nisip şi speră că viiturile de mîine nu le vor mătura tot ce au agonisit o viaţă. Caută soluţii de moment, ca să-şi salveze vieţile, în lipsa unor strategii serioase de preîntîmpinare a dezastrului. Cu siguranţă, nu va fi ultima mare inundaţie din istorie României. Cum ne pregătim pentru următoarea? Un braşovean are o soluţie pentru salvarea oamenilor, a bunurilor şi a ecosistemului: reîntoarcerea apelor în vechile lor albii, aşa cum le-a aşezat natura.

Comuniştii au aranjat rîurile

Dan Traian Ionescu, preşedintele Societăţii Ornitologice Române, sucursala Braşov, are o soluţie pentru evitarea pe viitor a inundaţiilor. Este un punct de vedere ştiinţific, practic şi aplicat la scară largă în Europa de Vest. Dacă am reda rîurilor vechile lor trasee, apele ar bălti în zonele propice şi astfel presiunea în dreptul localităţilor ar scădea. Şuvoaiele nu s-ar mai revărsa haotic, s-ar acumula acolo unde natura a găsit matcă. Cum s-a ajuns la actuala reconfigurare geografică? Totul a început în regimul comunist cînd, din dorinţa de a reda agriculturii cît mai mult teren, cursurile apelor au fost schimbate, iar luncile transformate în teren agricol. „Dacă mai trăia Ceauşescu, 80% din Delta Dunării ar fi fost cultivată cu porumb. Prin lucrările de desecare şi îndiguire din ultimii 60-70 de ani, s-au pierdut cîteva sute de mii de hectare de bălţi, mlaştini şi păduri de luncă. În consecinţă, am avut tot mai multe inundaţii devastatoare, datorate printre altele „încorsetării“ Dunării şi afluenţilor prin îndiguire. Lunca are rol de burete la viituri mari“, explică Ionescu.

Vor renunţa proprietarii la terenuri?

Fără apă, fostele lunci au devenit aride, chiar secetoase. Pierzîndu-se pădurile de luncă şi bălţile, a dispărut sursa de trai a oamenilor din zonă (peşte, vînat, lemn, animale domestice, orezării). Îndiguirile şi asanările au provocat inundarea localităţilor şi a căilor de comunicaţii. Construirea de noi lacuri de acumulare pe Prut şi Siret a redus la zero posibilitatea de apărare în faţa viiturilor. Acestea sînt urmările modernizărilor fără cap. Ce mai e de făcut? „Toate statele membre UE refac zonele umede naturale aferente apelor curgătoare, prin renunţarea la cursurile regularizate şi redirecţionarea apelor prin vechile albii. Mai mult, SUA dezafectează barajele şi reface cursurile naturale. Toate aceste acţiuni de renaturare se bazează pe studii clare, inclusiv pe concluzia că, financiar, este mai convenabil să se renatureze“, spune Ionescu. Partea proastă e că aceste terenuri agricole au stăpîni care nu sînt dispuşi să-şi lase proprietatea inundată de bună voie. „La mijloc sînt interese economice. Pe unele terenuri se face agricultură performantă, pe altele, însă, nici oaia nu mai paşte. Dacă nu se ţine cont şi de părerea specialiştilor, în doi-trei ani va fi şi mai rău. Numai factorul politic poate lua decizia care trebuie să urmărească şi interesul naţional, nu doar a proprietarilor“, explică braşoveanul.

Şi Braşovul e unjudeţ cu probleme

Judeţul Braşov are, în general, cursuri cu debit mic. Probleme apar doar primăvara şi vara, cînd torentele pot forma viituri scurte, dar puternice, care pot îngreuna accesul pe firul văilor. Dar tot Braşovul are şi 210 kilometri de Olt, de-a lungul căruia, pentru a se asigura sursele de apă, au fost realizate zeci de acumulări importante. Întregul bazin hidrografic al Oltului (circa 30 de cursuri) e o problemă, mai ales rîurile Timiş, Ghimbăşel, Vulcăniţa, Bîrsa, Homorodu Mare, Şercaia, Rîul Negru, Ucea, Tărlung, unde sînt posibile ieşiri din matcă. Toate rîurile se îndreaptă spre centrul Depresiunii Bîrsei, o adevărată covată de adunare a apelor. Zona cea mai expusă e între Hărman şi Augustin. Pentru evitarea inundaţiilor, au fost făcute lucrări de regularizare a albiilor. Acestea blochează viiturile în dreptul localităţilor, dar nu şi pe cele de mare forţă. Autorităţile spun că municipiul Braşov e ferit de catastrofe hidrologice, datorită amenajărilor de la Şanţuri, Săcele, Gîrcini, Zizin, Budila, Valea Popii, care au rolul de a capta puhoaiele. Acumulările existente pot controla doar parţial undele de viitură, concluzia specialiştilor fiind aceea că, judeţul Braşov se înscrie în categoria zonelor afectate frecvent de viituri de mare amploare. Potrivit statisticilor, trăim într-o zonă de risc. Cum ne pregătim să evităm nenorocirile? „Oamenii vor trebui să înveţe să convieţuiască cu rîurile“, ne sfătuieşte Ministerul Mediului, în Strategia naţională privind gestionarea pe termen mediu şi lung a inundaţiilor.

Soluţia există, dar numai pe hîrtie

Singura soluţie viabilă pe termen lung ar fi „renaturarea luncii Dunării în sectoarele unde este posibil din punct de vedere tehnic şi construirea unor poldere de inundare controlată. Consolidarea sau construirea de noi diguri trebuie realizată doar pentru apărarea localităţilor, iar construirea de case în zonele inundabile trebuie interzisă!“, crede specialistul. În judeţul Braşov, inundaţiile lovesc mai ales localităţile de pe Olt. Soluţia există pe hîrtie, dar în practică, ba. „Una din zonele care necesită renaturarea fostei zone umede se află la Cotul Turzun, în aval de Bogata Olteană, pe o suprafaţă de circa 50 ha, acoperită în trecut cu ape, mlaştini, stufăriş. Pentru această arie există un studiu hidrologic şi ecologic efectuat de specialişti olandezi şi ai SGA Braşov, privind posibilitatea şi oportunitatea reinundării“, explică Ionescu. Renaturarea va fi în avantajul localnicilor, al ecosistemului şi va costa mult mai puţin decît pagubele de azi. Şi, mai presus de toate, nicio viaţă nu va mai fi ameninţată. Reîntoarcerea apelor pe vechile lor făgaşuri, pe acolo pe unde doar bătrînii îşi mai amintesc că treceau, e o soluţie simplă şi eficientă. Natura n-a greşit, problemele ni le-am creat singuri.

Lucrări hidrotehnice care n-au făcut faţă

• În judeţul Braşov există mai multe lucrări hidrotehnice începute încă din 1975. Nivelul debitelor în judeţ e monitorizat de 18 staţii hidrometrice. Avem peste 320 km de diguri, 300 km regularizări, 59,54 km consolidări de mal, 58,7 canale, derivaţii, 2583,07 km canale de desecare, 14 microhidrocentrale. Din cele 14 baraje, cel mai mare din judeţ este pe Tărlung (foto - 50 m înălţime şi 750 m lungime). Dacă barajul de la Tărlung-Săcele s-ar rupe, zona de lîngă Săcele ar fi invadată în 30 de minute de un val de apă înalt de aproape 15 metri. Cărpiniş, Prejmer, Stupinii Prejmerului, Lunca Mărcuşului şi Băcel ar ajunge complet sub ape în cel mult cinci ore, dar înălţimea apei ar fi de numai 7 metri, la un debit de opt ori mai mic decît cel de pornire (16.000 mc/secundă). În mai 1970, o viitură de mare amploare a afectat localităţile Feldioara, Hoghiz, Făgăraş, Braşov, Zărneşti, Rîşnov, Ghimbav, Şercaia, Breaza, Homorod. Au căzut atunci 100 l/mp în 72 ore. Oltul a avut un debit de 1.340 mc/secundă la Făgăraş, în condiţiile în care media în dreptul acestei localităţi este de 50 mc/secundă. Cea mai inundată zonă a fost Hoghiz-Mîndra, unde apa a avut 7,7 m, pe 4.200 de hectare de teren agricol. Cea mai mare cantitate de ploi s-a înregistrat în iunie 1988, în Cristianul Mare, cînd au căzut 178,3 litri/mp. În 1982, au fost 162,1 litri/mp, la Predeal, iar în Braşov, recordul a fost în iulie 1981: 142 litri/p, în 40 de minute.

„Despre Şchei, de unde venea părîul cel repede, era o moară lîngă Poarta Şcheilor. Cînd apa venea mare, inunda toată împrejurimea, şi uneori se întîmpla că peştii trebuiau pescuiţi în Biserica Neagră.“
Sextil Puşcariu -„Braşovul de altădată“

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: