Flautistul Matei Corvin a plecat din Brașov ca să dirijeze Orchestra Simfonică din Stellenbosch, devenind o personalitate a vieții culturale sud-africane
În Africa de Sud, țara spre care sînt îndreptate acum privirile întregii planete, 32 de echipe de fotbal se luptă pentru trofeul de campioană mondială. Dar, în afară de fotbal, viața oamenilor din această parte a Africii înseamnă și cultură de cea mai bună calitate. Un brașovean cu nume de rege s-a stabilit aici, căutîndu-și visul în domeniul muzicii. L-a găsit în Cape Town, unde a fondat și a condus Orchestra Simfonică și a devenit profesor la Conservator. În prezent, este dirijor al Orchestrei Simfonice Universitare din Stellenbosch. Brașoveanul Matei Corvin încîntă deopotrivă sufletele albilor și ale băștinașilor cu Beethoven, Vivaldi, Brahms, dar și George Enescu.
Flautul, iubirea din Brașov
Matei Corvin s-a născut la Bistrița Năsăud, în 1953, dar destinul lui e puternic legat de Bușteni și Brașov. A copilărit la Bușteni și trece și acum prin acest orășel ca să revadă locurile în care se zbenguia cu cei de vîrsta lui. Ba chiar mărturisește că atît de mult înseamnă pentru el Bușteniul încît toate parolele, la computer și la bancă sînt legate în vreun fel de Bușteni. Părinții lui Corvin iubeau muzica. Mama lui, Eugenia Matei, era revizor contabil, dar asculta numai muzică de operă. Tatăl era inginer, dar cînta la acordeon. Destinul muzical al lui Matei s-a stabilit la Brașov. La 11 ani, s-a înscris la Liceul de Muzică și Arte Plastice, fiindcă descoperise că îi place să cînte la instrumentele de suflat. Visul lui era să ajungă mare trompetist. Dar din cauza conformației dinților, a învățat flautul. Ultimii ani de liceu i-a făcut la București, unde și-a perfecționat studiile muzicale. În București, a fost coleg cu brașoveanul Nicu Pojar, violonist la Filarmonica Brașov și liderul trupei Shamrock Ceili Band. Era în anii 71-72, cînd am fost colegi de clasă la Liceul de Muzică nr. 1 din strada Principatelor Unite. Existau două licee de muzică pe vremea aceea, și, ca să faci diferența, trebuia să spui și pe ce stradă era clădirea, explică el.
Șef de internat
Matei Corvin era foarte muncitor, conștiincios, se trezea la 5 dimineața, mergea în subsol unde aveam amenajate săli de repetiție și studia la flaut. Dar, era și un tip de gașcă, pontos, și foarte corect cu ceilalți. Poate din cauza asta a și ajuns șef de internat, povestește Nicu despre perioada în care dormeau cîte 20 de băieți într-o cameră. Își mai amintește că viitorul dirijor avea o prietenă, Ioana, cu care s-a și căsătorit mai tîrziu. Clasa lui era numai de băieți talentați. Majoritatea sînt acum în străinătate. La vremea cînd am auzit că Matei Corvin a emigrat în Africa de Sud, se zvonea că, în perioada aceea de frămîntări sociale, stătea cu mitraliera pe balcon. Poate era doar o glumă, spune Nicu. Lui Matei i-a plăcut atmosfera de la internat, profesori buni, dotare bună. Cerea bilet de voie și mergea la toate concertele din București. În clasa a IX-a, a făcut prima imprimare la radio, cu o piesă de Vasile Jianu. Pe urmă, a cîntat în orchestra școlii. După ce a intrat la Conservator, a avut un cvintet de suflători, cu care a plecat la Festivalurile de la Bayreuth, în Germania, prima lui ieșire din țară.
Duet cu Iosif Sava
În 1976, după Conservator, a intrat prin concurs la Filarmonica George Enescu, unde a stat șapte ani. Aici a avut prilejul să cînte cu dirijori extraordinari, ca Sergiu Celibidache, care i-a fost și profesor la cursuri de dirijat. În cei șapte ani, a cîntat ca solist cu toate orchestrele din România: Timișoara, Cluj, Brașov, Sibiu. A imprimat mult pentru Radio și Televiziune, fiind un colaborator apropiat al lui Iosif Sava cu care intra în direct, Sava la pian și Corvin la flaut. Într-o zi, pe cînd Suzana Gîdea era ministrul culturii, maestrul Ion Voicu a anunțat că au fost anulate toate turneele Filarmonicii pe următorii cinci ani. Corvin i-a scris marelui muzician Jean Pierre Rampal, la Paris, rugîndu-l să-l ajute. Francezul i-a oferit o bursă. Așa a plecat din România în 1983. Singur. În Franța a cîntat cu o formație de cameră. A plecat apoi la Koln, unde a luat lecții de dirijat cu profesorul Erich Kluege. Au dirijat și au cîntat împreună, într-un turneu pe Coasta de Azur. În paralel, a început să predea. Făcea naveta între Paris, Koln, Bruxelles, Amsterdam și Marsilia. Soția, profesoară de oboi, a rămas în România, dar a fost exclusă din învățămînt din cauza plecării lui Matei în țări capitaliste. I s-a oferit o slujbă la fabrica de pantofi. Cineva a sfătuit-o să refuze serviciul, pentru că se aflase că urma să i se însceneze că fură pantofi. Abia după doi ani, Corvin și-a reîntîlnit soția și fiul, Vasilică, atunci cînd au venit și ei la Paris.
A învins 68 de dirijori
Aflînd despre un concurs organizat de Cape Town Symphony Orchestra, s-a înscris și el. Erau 69 de candidați pe un singur loc. Examenul l-a dat în Paris. După vreo trei luni de zile, a fost anunțat că a reușit. Primul concert din Africa de Sud, ca șef al flautiștilor, a fost Simfonia a II-a Resurection de Mahler. O piesă extrem de dificilă, dar pe care o mai cîntase cu maestrul Mihai Brediceanu la Filarmonica bucureșteană. Franțuzește vorbea bine, dar engleză nu știa deloc. Într-o lună, a învățat și limba oficială din Cape Town. A fost, vreme de 14 ani, șeful flautiștilor la Filarmonica din Cape Town, dar și profesor universitar la Conservator. În plus, a fost directorul muzical și prim dirijorul de la Cape Symphony Orchestra, pe care el însuși a fondat-o. A mai dirijat Cape Town Concert Orchestra, the Beau Soleil Symphony Orchestra, The University of Stellenbosch Symphony Orchestra, iar acum este șeful Orchestrei Simfonice Universitare din Stellenbosch. Ioana e profesoară la Școala de Muzică din Cape Town. Vasilică a făcut vioara și a cîștigat toate concursurile din Africa de Sud. Apoi, a renunțat la cariera muzicală și s-a făcut inginer chimist. Mai cîntă, de plăcere, cu Orchestra de Tineret a Africii de Sud. Merg cu toții la slujbele de la biserica grecească, singurul lăcaș ortodox din zonă. Matei joacă șah, marea lui pasiune. A cîștigat chiar un premiu important, imediat ce a ajuns în Africa de Sud.
Cu bagheta prin Brașov
Cînd a aflat de revoluția din 1989, și-a cumpărat un radio special, ca să prindă Europa Liberă. În primul concediu, în vara lui 2000, a venit la București. De atunci, vine în România ori de cîte ori este invitat să dirijeze sau să cînte cu orchestrele noastre. A fost și în Brașov, în mai 2007, cînd a interpretat alături de Horia Mihail, celebrul concert pentru pian și orchestră în re minor, KV 466 de Mozart. Matei a și dirijat, alegînd Simfonia a IV-a, în mi minor de Brahms și mai puțin cunoscuta uvertură Sf. Ștefan, de Beethoven, în care flautul are un rol important. Agenda lui e încărcată și cuprinde și concerte în orașe din România, pe lîngă cursurile de flaut predate la Universitatea Stellenbosch încă din 2004. Studenții lui, fie negri, albi sau mulatri, îi spun pe nume, Corvin. Ca public, sud-africanii i se par mai discreți, nu fluieră cînd nu le place ceva, cum fac europenii. La concertele de pian, sălile sînt pline. Corvin spune că viața în Africa e frumoasă. Mîncarea nu e scumpă, dar mașinile da. Familia Corvin își petrece concediile la Oceanul Indian, unde clima este mult mai caldă și pot face baie în mijlocul iernii. Trebuie doar să se ferească de rechini. Oricum, de rechini n-ar fi scăpat nici în România.
Apartheid-ul, o amintire tristă de acum 16 ani
Africa de Sud este cunoscută ca țara în care, începînd cu 1948, guvernul a promovat politica de apartheid. Segregația politică, socială, economică și teritorială a raselor a dus la oprimarea sudafricanilor ne-albi și a cimentat supremația minorității albe. Apartheidul a provocat izolarea Africii de Sud în politica externă. În 1991, legile Apartheid au fost desființate sub președintele de la acea vreme, de Klerk. În 1994, toate rasele au dobîndit drepturi politice egale. Stellenbosch este un puternic centru universitar situat la circa 50 km de Cape Town și inclus în aria metropolitană a acestuia. Aici sînt înscriși 25.000 de studenți. Are o echipă de rugby și una de hochei. Este și o zonă viticolă importantă a Africii de Sud. Dar, Stellenbosch este supranumit și Orașul Stejarilor, după numărul mare al acestor copaci plantați încă de la fondarea localității, în 1679.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
