Braşovenii care au schimbat lumea

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 29.05.2010

• Motorul cu reacţie, arzătorul din laboratoarele de chimie, hidroavionul şi avionul cu aripă joasă sînt invenţii ale inginerilor braşoveni

Omenirea a mers înainte datorită unor oameni care au contribuit esenţial la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii. Fără ei, şi azi am fi considerat zborul un vis imposibil, am fi bîjbîit la lumina lămpilor cu gaz şi am fi apelat la porumbei călători ca să transmitem un mesaj. Geniile mondiale au născocit invenţii folosite azi la scară largă, fără de care viaţa ni s-ar părea imposibilă. Printre aceşti mari inventatori, o bună parte sînt români, cu toate că numele lor nu sînt celebre şi istoria ştiinţei îi pomeneşte doar în treacăt, prin manualele de specialitate. Nu ştim să ne promovăm savanţii, pe unii i-am uitat de tot. Monitorul Expres vă prezintă braşovenii care au schimbat lumea.

Genii uitate

Numele multor savanţi români sînt legate de Braşov. Aici s-au născut, şi-au experimentat invenţiile sau au predat în învăţămîntul superior. Activitatea lor a fost pomenită în cîteva lucrări de specialitate, apoi îngropate în arhivele muzeelor. Doar specialiştii îşi mai amintesc nume ca Ciurcu, Perşu, Teclu, Manicatide, cercetători de prim rang ai ştiinţei tuturor timpurilor. Astăzi îi pomenim doar cînd citim numele străzilor ce le poartă numele şi cei mai mulţi nici nu ştim cine au fost aceşti oameni. Se cuvine să le amintim braşovenilor rolul crucial pe care l-au jucat geniile noastre în evoluţia lumii. Se ştie că părintele avionului cu reacţie a fost marele Henri Coandă. Perfect adevărat. Dar, cu 40 de ani înaintea lui, făgărăşeanul Alexandru Ciurcu a construit primul motor cu reacţie, conceput şi pus în funcţiune chiar de el. Inventatorul s-a născut în comuna Şercaia, pe 29 ianuarie 1854. După terminarea liceului din Braşov, s-a înscris la Facultatea de Drept din Viena (1873). Dar îl interesa mai mult tehnica, pasiune veche din copilărie.

Pionier al jurnalismului românesc

Întors în ţară, a lucrat ca ziarist, devenind prieten cu Eminescu şi Caragiale. A fondat ziarul de limbă franceză, L’Orient, care, ulterior, a devenit cunoscutul L’Indépendence Roumaine, unde promova România în cercurile străine. A fost şi corespondent în timpul Războiului de Independenţă, prilej cu care s-a împrietenit cu Nicolae Grigorescu. Ciurcu a organizat la Paris pavilionul românesc al Expoziţiei Universale din 1889, a condus, timp de zece ani, ziarul „Timpul“ (1890-1900), a întemeiat Sindicatul Ziariştilor şi Asociaţia Generală a Presei Române. Dar, pentru că în articolele sale ataca guvernul, s-a autoexilat la Paris. Aici l-a reîntîlnit pe Just Buisson, pe care îl cunoscuse la Bucureşti, şi el tot jurnalist. Cei doi au conceput un motor ce se baza pe forţa de reacţie care apare în momentul evacuării gazelor care ard într-un recipient mult mai mic decît cazanele de abur existente la acea vreme. Motorul era format dintr-o butelie de aramă, cu o capacitate de 2 l şi un orificiu de evacuare, cu diametrul de 3 mm. Amestecul introdus producea, prin ardere, o presiune interioară de 10-15 atmosfere.

„Propulsorul Ciurcu“

La 13 august 1886, Ciurcu şi Buisson au experimentat cu succes prima ambarcaţiune cu motor reactiv. Experimentul a avut loc pe Sena şi a durat 15 minute. Revista „La Nature“, în nr. 735 din 2 iulie 1887 descria nava ca pe o ciudăţenie care a adunat o mulţime de gură-cască. Înainta împotriva curentului apei, fără pînze, fără zbaturi, fără vîsle. La 12 octombrie 1886, inventatorul român şi colaboratorul său francez au înregistrat în Franţa invenţia numită „Ambarcaţiune cu reacţie-Propulsorul reactiv“. Au brevetat prototipul şi în Germania, Anglia, Belgia, Italia, SUA. După care au construit un nou motor, denumit „propulsorul Ciurcu“, mult mai puternic, adevăratul motor cu reacţie. Noul experiment s-a desfăşurat tot pe Sena, în ziua de 16 decembrie 1886. În timpul probelor, a apărut o flacără, urmată de o bubuitură puternică. Barca a explodat şi în accident şi-au pierdut viaţa Buisson şi ucenicul, iar românul s-a ales cu arsuri grave pe mîini şi pe faţă. Pentru acest accident, savantul Ciurcu a fost acuzat de omor prin imprudenţă. Ulterior, a fost absolvit de acuzaţie, fiind susţinut de însuşi ministrul de război al Franţei, care vedea în invenţia românului viitorul transporturilor moderne.

În colaborare cu Nobel şi Jules Verne

Braşoveanul a mai făcut o serie de experienţe cu explozibil furnizat de fabrica din Severan, unde lucra însuşi Nobel. Pintre sponsorii primului motor cu reacţie s-a numărat şi Jules Verne. Motorul construit de Ciurcu a fost montat pe un vagonet care se deplasa pe şine, demonstrînd că motorul cu reacţie poate fi folosit fără riscul exploziei. A murit la 22 ianuarie 1922, la Bucureşti. Ciurcu rămîne autorul motorului-rachetă, fiind pomenit în toate manualele de astronomie din lume. „Dispozitivul este de fapt o rachetă care zboară şi care antrenează obiectul de care este ataşată. Inventatorii au reuşit să înainteze pe Sena împotriva curentului pentru o durată de 12 - 15 minute“, scria „La Nature“ în 1886. În ultimele decenii ale vieţii, s-a consacrat agriculturii (viticultură, pomicultură, zootehnie), organizînd o fermă model la Copăceni, Argeş.

Inventatorul becului de laborator

În anul 1900, un alt savant român anunţa o invenţie uimitoare: „becul cu reglarea curentului de aer şi gaz“, cunoscut ca Becul Teclu, instrument indispensabil astăzi în toate laboratoarele de chimie din lume. Produce o flacără mai fierbinte decît Becul Bunsen şi deci este superior acestuia. Născut la 18 octombrie 1839, în Braşov, Nicolae Teclu a fost chimist, arhitect, profesor, academician şi inventator. A urmat cursurile liceale la Braşov, apoi la Viena. Şi-a continuat studiile de specialitate la Institutul Politehnic, apoi la München, la Academia de Arte Frumoase, secţia Arhitectură. A devenit chimist după terminarea Politehnicii din Viena. Teclu a fost profesor la Braşov (1863-1868) şi la Academia de Arte din Viena (la catedra de Chimia culorilor), chimist al Monetăriei Statului şi al Imprimeriei Imperiale din Viena. Ca cercetător, Teclu a obţinut rezultate remarcabile în domeniul electricităţii atmosferice, tehnologiei hîrtiei, compoziţiei silicaţilor, combustiei gazelor. A fost un specialist de notorietate în studiul combustiei şi al uleiurilor şi pigmenţilor utilizaţi în pictură. Arzătorul lui Teclu a fost brevetat în Austria şi realizat de firma vieneză W.J. Rohrbeck’s Nachtolger şi Franz Hugershoff din Leipzig. Numărul invenţiilor sale e de ordinul zecilor. Eminescu a participat la cîteva experienţe ale lui Teclu la Viena. Inventatorul a murit la 13 iulie 1916, la Viena.

Un inginer premiat de NASA

IAR a fost o întreprindere în cadrul căreia s-au realizat numeroase invenţii în domeniul aeronauticii. În 1930, inginerul Elie Carafoli a inventat „avionul cu aripă joasă“, primul de acest fel din lume. S-a născut în Grecia, în oraşul Veria, lîngă Salonic, în 1901, într-o comunitate de aromâni. A studiat la Bucureşti şi s-a specializat la Sorbona. În 1930, împreună cu inginerul francez Lucien Virmaux a proiectat primul avion românesc fabricat de uzinele IAR-Braşov, de tip CV-11 (Carafoli-Virmaux), un monoplan cu aripa joasă, concepţie originală, care pe parcursul anilor s-a generalizat în aviaţia mondială modernă. La IAR, Carafoli (foto medalion) a devenit director general. Aici a conceput, proiectat, construit şi încercat avioanele de tip IAR-CV 11, IAR-13, IAR-14, IAR-15 şi IAR-16 cu performanţe remarcabile pentru acea vreme pe plan mondial. A fost distins cu Marea Medalie Gauss care se acordă o singură dată pe an unui savant ales din întreaga lume pentru „lucrări proeminente şi deschizătoare de drumuri“, Medalia Apollo 11, decernată de N.A.S.A. (S.U.A.) în 1970. A murit în 1983. Dintre contribuţiile sale, profilele aripilor cu bordul de fugă alungit îi poartă numele.

Bimotorul Manicatide

În anul 1945, tot la I.A.R., inginerul Radu Manicatide a construit un microautomobil biloc, cu motor în spate şi tracţiune pe roţile din spate cu lanţ. Motorul furniza o viteză de 70 km/h, la un consum de 4,5 l/100 km. Proiectantul şi constructorul de aeronave româneşti s-a născut la Iaşi, în 1912 şi s-a specializat la Paris. A realizat mai multe aeroplane la Braşov, cu mijloace proprii, Manicatide fiind un pionier al construcţiilor de aeronave ultrauşoare. „Bimotorul de 320 CP, MR-2, numai de transport, pentru linii interioare, care poate transporta 5 persoane afară de echipajul avionului are pentru prima oară cu tren eclipsabil, conceput şi fabricat la noi“, spunea inventatorul la 90 de ani. Cu prototipul IAR-814, construit în anul 1953 la Braşov, s-a stabilit primul record mondial autentic cu un avion românesc. Printre invenţiile lui Manicatide se numără şi: avionul de vînătoare IAR-80, considerat, în epocă, drept cel mai bun avion, minicarul cu motor îmbunătăţit în doi timpi şi hidroavionul IAR-818H.

Inventator de armament

• Traian Dragoş este autorul a peste 100 de invenţii în domeniul armamentului, podurilor rulante şi aparaturii casnice. S-a născut în 1883, la Bistriţa-Năsăud, dar o mare parte din viaţă şi-a petrecut-o la Braşov şi aici s-a stins, în 1962. În 1912, a absolvit la Budapesta Şcoala Politehnică, obţinînd diploma de inginer cu Magna Cum Laudae. A lucrat la firma „Fraţii Liptak et Comp.“, din Budapesta, apoi la Uzinele Skoda, din Cehia, unde a devenit inginer-şef de secţie. Aici a obţinut mai multe brevete de invenţie. În 1918, s-a întors în România. A inventat un pod rulant, de 120 tone, cu cărucior autoridicător. Invenţia a fost generalizată la toate uzinele. A creat un motor cu combustie internă, mai economic cu 40% faţă de motorul Diesel clasic şi cu performanţe multiple.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: