O braşoveancă uimeşte lumea filmului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 22.02.2010

• Daria Trifu, producătorul filmului politic „Punctured Hope“ selectat la Oscar, vine în Braşov să turneze o nouă peliculă, care va trata subiectul dramatic al traficului de copii şi fete din Europa de Est

Cinematografia mondială a fost marcată în 2009 de lansarea filmului politic „Punctured Hope“, o dramă despre sclavia din Africa zilelor noastre. Nominalizat la mai multe festivaluri importante de film, ajuns în preselecţiile pentru Oscar-urile de anul acesta, producţia casei de filme Toronto Pictures a umplut la refuz sălile de cinematograf din America de Nord. Un adevărat curent de opinie s-a creat în jurul acestui subiect cutremurător, transpus într-un film în care rolul principal e interpretat chiar de o sclavă. Puţini ştiu că în spatele acestei producţii de succes stă o braşoveancă. Daria Trifu, vicepreşedintele Toronto Pictures, povesteşte în exclusivitate pentru Monitorul Expres care a fost drumul ei din Braşov pînă la conducerea celebrei case de filme. Ea va veni acasă în acest an ca să turneze o nouă peliculă şi să ofere braşovenilor anonimi şansa de a juca roluri mari.

Preşedinte la 28 de ani

Daria Trifu este producător, producător executiv şi omul care a susţinut financiar realizarea peliculei „Punctured Hope“. Are doar 28 de ani, dar este deja vicepreşedintele Toronto Pictures, preşedintele „Adhara Properties“ Inc., compania care a finanţat cu 5,8 milioane de dolari producerea filmului, preşedinte la „Toronto Pictures Film Academy“ din Ghana şi redactor-şef la revista „Daria Magazine“. Pe deasupra, este actriţă şi este implicată într-o grămadă de proiecte umanitare. Braşoveanca a realizat în 10 ani, de cînd a emigrat în Canada, mai mult decît au reuşit alţii într-o viaţă. În vremea copilăriei, a cîştigat competiţii de ski şi tenis, a pictat şi a expus în Poiana Braşov, a cîntat în corul „Ludişorul Transilvan“. „Îmi doream foarte mult să ajung în Canada şi m-am bucurat cînd familia mea a luat această decizie. A fost şansa vieţii mele“, spune ea. În 2000, la numai cîteva luni de la sosirea în Ţara Frunzei de Arţar, după ce a absolvit Programul de Artă de aici, „am intrat în circuitul de casting, fiindcă îmi doream să ajung actriţă. Am fost admisă la cursul de actorie de 8 luni al renumitului regizor italian Bruno Pischiutta. Erau puţine locuri, dar am reuşit“, povesteşte braşoveanca.

Filme mari cu actori necunoscuţi

„Bruno este cel care a remarcat că am şi cunoştinţe de marketing şi într-o zi m-a întrebat: «Vrei să cunoşti şi industria asta?». Bineînţeles că am acceptat. M-a băgat pe fir cu cei din lumea filmului şi am început să organizez participarea la festivaluri. În acelaşi timp, eram şi asistent de platou al regizorului, şi purtător de cuvînt. Într-un an am ajuns vicepreşedinte, iar apoi partener al companiei. Nu am urmărit numai o activitate, sînt o fire care nu poate să stea, aşa că am învăţat totul despre filme, de la producţie, la finanţe“, explică Daria. Toronto Pictures i-a oferit şansa de a face exact ceea ce şi-a dorit: filme sociale. Nu sînt filme obişnuite, nici documentare. Subiectele sînt tragice, dar fără scene de violenţă explicită. Maniera originală în care regizează maestrul Pischiutta este deja renumită. Fiecare reprezentaţie generează reacţii şi curente în presă şi în public. În afară de Toronto, casa de film este reprezentată şi la Hollywood şi New York. Aici rulează în săli arhipline filmele turnate de Toronto Pictures în diferite ţări, cu actori necunoscuţi, dar care, prin aceste roluri, ajung celebri.

Cele mai tari festivaluri de film

Una din sarcinile Dariei este să organizeze participarea producţiilor cinematografice la toate pieţele de film importante. „Permanent se desfăşoară cîteva festivaluri în lume, din cele 1.600 cîte sînt“, explică Daria, care a dus filmele companiei la „The American Film Market“, „Peacefulfish & Variety Presents Global Film Finance-Cannes“, „World Film Festival-Montreal“. Ultimul film care a atras atenţia publicului şi juriilor internaţionale este „Punctured Hope“. Societatea Filmului Politic de la Hollywood l-a nominalizat recent la două categorii: „Best Film Expose“ şi „Best Film on Human Rights“ pentru anul 2009. „Toate reprezentaţiile au rulat cu casa închisă şi acest lucru ne-a motivat să calificăm filmul pentru Oscar. Am stat două luni şi jumătate în Los Angeles şi am primit aprecieri din partea criticii şi a publicului. Ne bucurăm că mesajul a fost înţeles. Este genul de film care devine una cu publicul“, spune ea. „Punctured Hope“, care durează 91 de minute, a ajuns pînă în preselecţia de la Oscar, fiind primul film de lung metraj care expune realitatea sclavilor moderni în Africa de Vest.

O sclavă în rolul principal

Despre ce e vorba în „Punctured Hope“? Acţiunea se desfăşoară în zilele noastre, într-un sat din Ghana, Kpobikofe, situat la circa 40 km de capitala Accra. Cei 4.000 de locuitori îmbrăţişează cultul Trokosi, o religie primitivă prin care cei care încalcă legile plătesc oferind preotului o virgină de 8-15 ani pe post de sclavă.Eroina principală, Edinam, este plata pentru furturile unchiului său, Kudjo. Belinda Siarny, cea care a interpretat rolul principal, este o fată din sat, fără studii actoriceşti, dar foarte talentată. De fapt, filmul este chiar povestea ei. Belinda a fost victima cultului Trokosi, fiind „femeia zeilor“ vreme de mai mulţi ani. S-a opus deciziei familiei, neînţelegînd de ce e sacrificată chiar de către cei care o iubesc. Dar în acel sat în care se consumă alcool peste măsură şi se practică magia neagră, oamenii cred că aceasta e voinţa zeilor. Este o realitate tragică, prea puţin cunoscută de lumea civilizată, dar perpetuată de secole în acel colţ de lume. Este definiţia sclaviei pure. Nu numai povestea, ci şi felul cum a fost transpusă pe peliculă, i-a impresionat pe jurnaliştii de la Reuters, care au realizat un documentar despre felul cum a fost turnat „Punctured Hope“.

Daria îi ajută mai departe pe africani

Filmul excelează şi prin coloana sonoră, departe de clişeele obişnuite. Este meritul compozitorului austriac David Brandstatter, dar şi al Orchestrei Filarmonicii din Viena care a interpretat compoziţiile. În timp ce regizorii europeni sînt mai înclinaţi să apeleze la genul documentar pentru a expune acest tip de realitate, Pischiutta a realizat un film artistic după o poveste reală, interpretat de o victimă reală. Ideea a fost inspirată, filmul a triumfat la festivaluri, iar Belinda a scăpat de calvar. „Acum ea este actriţă, nu mai depinde de satul acela. Este meritul lui Bruno că a descoperit-o. Spunea că vede în ea o mică Merryl Streep“, îşi aminteşte Daria. Echipa de la Toronto Pictures a ajutat şi alţi africani săraci să ajungă actori. Iar celor care au rămas în sat le aduce 10% din veniturile nete ale filmului. Daria este cea care a ţinut să schimbe destinul acestui sat. Donaţiile vor contribui la construirea unei şcoli care să aibă un profesor cu normă întreagă, construirea unui mic spital cu personal calificat, dar şi dezvoltarea unei infrastructuri de utilităţi care să permită sătenilor accesul la apa potabilă. Braşoveanca şi-a propus ca acest proiect să fie un exemplu pentru producătorii de film internaţional care fac filme în zone ale lumii mai puţin dezvoltate.

„Toronto Pictures“ vine la Braşov

„Toronto Pictures“ va turna trei filme de lung metraj în România. Aceasta este noutatea pe care o anunţă Daria, primul urmînd să fie realizat în toamna acestui an. Este vorba de „Glicine“, în care braşoveanca îşi va face debutul ca actriţă în rolul principal. Regia îi aparţine tot lui Bruno Pischiutta, iar producătorul este Daria. Mai mult, „Glicine“ va fi turnat la Braşov. A ales oraşul natal pentru scenele de interior, cele de exterior urmînd să fie filmate la Bucureşti. „Evident, vom avea şi cadre din Braşov, un oraş foarte potrivit pentru subiectul filmului. Toată povestea se derulează pe parcursul unei perioade de o lună şi jumătate, cît înfloresc glicinele. Este un subiect delicat, legat de traficul de copii şi fete din Europa de Est“, mărturiseşte ea. Pentru realizarea peliculei, este nevoie de actori români. De fapt, 90% din distribuţie va fi românească. „Acum decidem cele 30 de roluri importante, dar mai sînt alte cîteva zeci. Cine doreşte să se înscrie la casting, poate aplica pe site-ul www.torontopictures.com. Deja avem 3.000 de înscrieri din România. Vrem să ajutăm cîteva tinere fără experienţă de scenă să ajungă actriţe. Avem nevoie şi de copii de 5-6 ani. Vom ajuta şi familiile sărace care ştiu că au copii talentaţi, se pot cîştiga o grămadă de bani“, spune Daria, bucuroasă că va avea astfel ocazia, în septembrie, să revină în Braşovul care îi lipseşte atît de mult.

Religia sclaviei

Africanii din partea de Vest (Ghana, Togo, Nigeria, Benin) practică de circa 300 de ani cultul Trokosi. Conform tradiţiei, pentru infracţiunile unei persoane, fie şi decedată, trebuie să plătească o virgină. Aceasta va fi oferită preotului şi acoliţilor lui, care o vor pune la muncă pe viaţă şi o vor abuza sexual. Astfel, ele devin „soţiile zeilor“. Preotul îşi exercită dreptul de proprietate total asupra sclavei, o violează şi o mutilează genital, o bate atunci cînd încearcă să scape, o privează de orice asistenţă sanitară şi educaţie, o exploatează la muncă pînă la epuizare. Rudele victimei acceptă, temîndu-se că vor fi loviţi de boli şi nenorociri dacă nu respectă legea. Copiii de sex feminin, născuţi din preoţii fetiş şi sclave, devin la rîndul lor sclave pe viaţă, iar băieţii-generaţia următoare de preoţi fetiş.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: