Cel mai mare festival de muzică din istorie a rămas o amintire controversată despre libertinismul anilor 60
Pe 15 august 1969, o jumătate de milion de oameni din toate colțurile lumii veneau la ferma unui producător de lactate din America. Ceea ce trebuia să fie un concert hippie s-a transformat în cel mai mare festival de muzică al tuturor timpurilor. Multe nume importante ale muzicii acelor ani au urcat pe scenă, în fața unui cîmp plin de tineri care nu voiau decît să trăiască trei zile de libertate. Azi, orice megaspectacol e comparat cu Woodstock-ul, dar nici pe departe vreun festival n-a reușit să atingă anvergura celui de acum 40 de ani. Anul acesta s-a vrut organizarea unui spectacol omagial, dar criza a împiedicat reeditarea evenimentului. Sau poate că Woodstock așa trebuie să rămînă în istorie: o întîmplare irepetabilă.
O idee de week-end
Totul a început cu un anunț de ziar: Tineri cu capital nelimitat caută oportunități interesante și legale de investiție și propuneri de afaceri. John Roberts și Joel Rosenman, autorii anunțului, au primit răspuns de la Michael Lang și Artie Kornfeld, care le-au propus să pună bazele unui studio-stațiune la Woodstock. Ideea s-a transformat apoi într-un week-end de muzică și artă în aer liber. Niciunul dintre cei patru oameni de afaceri n-ar fi bănuit că au creat cel mai mare show din istorie. Sperau la 50.000 de participanți, s-au trezit cu 500.000. Terenul de 2,4 kilometri pătrați a devenit insuficient pentru tinerii care soseau din toate colțurile Americii și nu numai. Circulația s-a blocat în jurul orășelului, rulotele, corturile, păturile au acoperit pajiștea unui crescător de vaci.
Public cît populația unui oraș
Ca loc de desfășurare a fost aleasă ferma de vaci a lui Max Yasgur, din satul Bethel, statul New York, aflat la 69 km de Woodstock, singurul loc în care autoritățile au permis toată tevatura. Dar numele festivalului a rămas legat de Woodstock, un orășel cu 6.000 de locuitori, numai fiindcă așa scria pe afișe. Un bilet a costat 8 dolari, dar, după primele 186.000 de bilete, s-a declarat intrarea liberă și nimeni n-a mai ținut socoteala participanților. Se estimează că au fost acolo între 400.000 și 500.000 de hippioți. Nemaipunînd la socoteală artiștii care au urcat pe scena festivalului, trupe și soliști de folk, rock, blues, jazz. Pentru tot acest puhoi de oameni, organizatorii nu s-au gîndit ce vor mînca, unde vor dormi, unde se vor spăla, unde-și vor face necesitățile fiziologice. E drept că nici participanților nu le-a păsat. Woodstock-ul a rămas în istorie nu numai ca un eveniment muzical, ci și ca unul al mizeriei și dezmățului, acoperite de sloganul Pace, iubire, muzică.
O lume pestriță, dar solidară
Pentru organizatorii de spectacole în aer liber care se tem de ploaie, există o vorbă de încurajare veche de 40 de ani: La Woodstock a plouat trei zile, și nimeni n-a plecat. Într-adevăr, deși era august, festivalul a avut puține momente de cer senin. Dar asta nu i-a speriat pe hippioți. Veniseră acolo ca să trăiască trei zile de solidaritate și non-violență, prin muzică și sex. Chiar au practicat iubirea la liber, unii lîngă alții, fără nicio constrîngere, la fel de dezinvolt ca mersul în pielea goală în public. Un fermier din vecinătate s-a plîns că i-au fost distruse culturile și că nu existau forțe de ordine. Poliția a spus că nu are în anale nicio situație în care sute de mii de inși să conviețuiască trei zile în pace, fără incidente, nici măcar o încăierare. Indivizii născuți în anii 40 au avut șansa să cunoască un alt stil de viață, bazat pe iubire sinceră și dorința de a fi împreună, un liant care i-a apropiat pe tinerii din țări, medii și rase deosebite. La Woodstock au fost albi, negri, indieni, japonezi, latino-americani, fugiți din estul comunist, pușcăriași recent eliberați și viitori președinți de companii.
Oscar pentru o nebunie
Generația flower-power purta plete și bărbi, banderole pe frunte, blugi evazați, cămăși înflorate, ochelari colorați, flori în păr. Ce făceau acești tineri la Woodstock? Ascultau muzică și dansau. În lacul de pe pajiște, se îmbăiau goi pușcă. Împărțeau totul, de la conserve și băutură, pînă la parteneri, LSD și marijuana. Se dădeau pe un derdeluș de noroi. Încropeau ritualuri voodoo de alungare a ploii, ciocnind bețe și sticle de bere. Se eliberau de orice regulă burgheză, protestau prin naivitate și primitivism față de războiul din Vietnam și războiul rece. Voiau pace și extaz. Totul a fost valorificat într-un film documentar care a luat Oscar-ul în 1970. Warner Brothers a plătit 100.000 de dolari pentru această producție. Regizorul Michael Wadleigh, secondat de un viitor maestru, Martin Scorsese, au imortalizat mitul Woodstock. La sfîrșitul festivalului și al peliculei, cîmpul paradisiac arăta apocalipstic, cu gunoaie, haine, încălțăminte, noroi, mizerie.
Nașteri și decese
Woodstock-ul a fost blamat și hulit pentru desfrîul care a inundat pajiștea americană vreme de trei zile. S-au consumat droguri și alcool în cantități industriale. Și totuși, oamenii au fost pașnici. Dar au fost raportate trei decese, unul din cauza unei supradoze de droguri, unul din cauza unei rupturi de apendice și un tînăr care a adormit sub un tractor și a fost strivit de acesta. S-au mai înregistrat două nașteri (una într-o mașină prinsă în ambuteiaj și alta într-un elicopter) și patru avorturi. În 1989, la 20 de ani după Woodstock, revista Life a căutat unul din copiii născuți la Woodstock, în Hotelul El Monaco. Elliot Tiber, proprietarul hotelului, a ajutat femeia să nască. Copilul ei este unul din misterele festivalului, pentru că nici pînă astăzi nu s-a putut afla identitatea lui. Un alt mit spune că un băiat conceput aici a fost ales de călugării tibetani, peste ani, ca reîncarnare a lui Buddha.
Marii absenți ai festivalului
Fiindcă se bănuia că va fi o nebunie, multe nume sonore ale muzicii de atunci au refuzat să cînte la Woodstock. Alții, au avut alte motive. Led Zepppelin a spus că încheiase un alt contract pentru acea perioadă, The Doors au fost refuzați de organizatori care n-au fost de acord să-l aducă pe excentricul Jim Morrison în mijlocul a sute de mii de oameni cu mințile plecate. John Lennon n-a putut cînta cu Beatles-ii, iar propunerea lui de a veni cu trupa Plastic Ono a fost refuzată. N-au vrut să cînte nici Jethro Tull, The Moody Blues, Bob Dylan, Frank Zappa. Azi, Dylan a cumpărat o bună bucată din terenul festivalului din 1969. Pe acel loc, vizitat de oameni din toate generațiile, s-au montat o plachetă și busturile în lemn ale lui Jimi Hendrix, Janis Joplin și Jerry Garcia. Primii doi au murit la cîteva luni după Woodstock, din cauza drogurilor.
Aniversare ratată
S-a încercat reeditarea festivalului în 1979, 1989, 1994 și 1999, dar fără succesul de odinioară, cu toate că rechinii show-biz-ului s-au străduit să iasă totul bine, înțelegînd ce profituri uriașe puteau scoate. Au fost niște spectacole obișnuite. Anul acesta, însă, se anunța o aniversare răsunătoare. Concertul urma să fie organizat de Michael Lang, unul dintre cei patru inițiatori din 1969, dar a fost anulat din lipsă de bani. Nu a găsit sponsori care să acopere cei 8-10 milioane de dolari preconizați pentru festival, care ar fi trebuit să se țină la Prospect Park din Brooklyn, dar în aceeași perioadă ca manifestarea inițială, 15-19 august. Ar fi trebuit să cînte și doi dintre muzicienii care au urcat pe scena primei ediții Woodstock, Joe Cocker și Santana. Dar, legenda din 1969 nu poate fi egalată. Ne-au rămas un documentar, niște cărți, un hit numit Woodstock și cîntat de Joni Mitchell, și amintirile celor care au fost acolo, printre ei și români (puțini, dar au fost). Oameni care nu știu cum să explice că, deși nu-i mai înțelege nimeni, ei au trăit atunci mai intens, mai liberi și mai fericiți decît o putem face noi azi.
Cei 32 de la primul Woodstock
Jimi Hendrix (foto), The Who, Janis Joplin, Joan Baez, Greatful Dead, Jefferson Airplane, Santana, Canned Heat, Joe Cocker, Cleardance Clearwater Revival, Bert Sommer, Arlo Guthrie, Tim Hardin, Incredible String Band, Ravi Shankar, Richie Havens, Sly and the Family Stone, Sweetwater, Quill, Keef Hartley Band, Blood, Sweat and Tears, Crosby, Stills & Nash (&Young), The Band, Ten Years After, Johnny Winter, Mountain, Melanie, Sha-Na-Na, John Sebastian, Country Joe and the Fish, Paul Butterfield Blues Band.
Muzeul generației în blugi
Un muzeu dedicat Woodstock-ului s-a deschis pe 2 iunie, pe locul unde s-a ținut prima oară acest festival, ca parte a Centrului artistic Bethel Woods. Muzeul expune obiecte, filme, imagini de la prima ediție a festivalului, dar și legate de generația Flower Power. De asemenea, muzeul este legat de un teatru acoperit cu o capacitate de 4.500 de locuri și o scenă în aer liber.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
