Nebuloasa din Capidava

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 31.07.2009

• Braşoveanul Florin Munteanu coordonează experimentele ştiinţifice de pe insula Atlantykron, unde a început a XX-a ediţie a Academiei de Vară pentru Ştiinţă, Viitorologie şi Science Fiction

Undeva pe Dunăre, la Capidava, există o insulă pe care se petrec lucruri neobişnuite. În restul anului, uscatul e acoperit de ape, numai acum, la început de august, pămîntul se ridică, formînd insula Atlantykron. De 20 ani, aici se întîlnesc oameni cu preocupări misterioase care transformă zona pustie într-un templu al ştiinţei şi ficţiunii. Începînd de azi, vor fi pe insula misterioasă vreo 400 de participanţi, cu aparatele lor performante, cu chitare şi o foame nebună de experimente de tot felul, literatură, discuţii care pun la cale viitorul omenirii. Au venit din toate colţurile României, dar şi din Moldova, SUA, Germania, Italia, Marea Britanie, Bulgaria, Franţa, Rusia, Nigeria la Academia de Vară pentru Ştiinţă, Viitorologie şi Science Fiction Atlantykron. Şeful şcolii de scrutat viitorul este un braşovean care, an de an, coordonează aceste întîlniri de gradul III, unice în lume.

Academie în sălbăticie

De cum ai pus piciorul pe insulă, vezi oameni de toate vîrstele, îmbrăcaţi sumar, care mişună de colo-colo. Unii discută aprins despre nu ştiu ce tehnologii avansate şi găuri negre, în faţa unui cort pe care sînt puse la uscat şosete şi costume de baie. Alţii meşteresc de zor la roboţi şi rachete. Pe malul insulei, telescoape, computere, aparate de tot felul. Printre ele, cîteva undiţe în care se zbat cărăşei. În nisip, un grup de tineri modelează o formă extraterestră. Alţii vorbesc despre viitorul SF-ului, lîngă ei, cîţiva ridică o piramidă. O fată cîntă la chitară cocoţată pe stîncă, iar lipovenii te îmbie să guşti din borşul de peşte făcut cu apă de Dunăre. Se aude muzică electronică, acoperită din cînd în cînd de semnalele barjelor. De pe mal, arheologii fac semn că au trimis apă potabilă pe insulă. Cîţiva copii au prins un şarpe, alţii trag cu arcul sau joacă go. Un cameraman filmează un tip în şlapi căruia lumea i se adresează cu „Domnu’ profesor“. Te întrebi unde ai nimerit? Într-un loc misterios, unde cercetarea se amestecă cu supravieţuirea. La academia din mijlocul sălbăticiei. Printre Robinsoni Crusoe dotaţi cu supertehnologie. Pe o insulă pustie care, pentru zece zile, în fiecare an, se transformă în capitala mondială a ştiinţei.

Corturi universitare

Prima ediţie a taberei Atlantykron a fost în 1989, cînd a avut loc debarcarea pe insulă a primilor participanţi. Cîţiva tineri loviţi de damblaua SF-ului, scriitori care între timp au atins vîrsta consacrării, montau atunci 3-4 corturi şi încercau să-şi petreacă o vacanţă în locul uitat de lume. An de an, au început să fie tot mai mulţi, organizarea mai bună, iar activităţile s-au diversificat. Dacă, la început, cenaclurile literare, pescuitul şi focul de tabără erau singurele moduri de petrecere a timpului, astăzi programul este atît de divers şi la un nivel atît de avansat încît poate fi comparat cu structura unei universităţi: astronomie, literatură, fizică, ufologie, modelism, sport, jurnalism, meteorologie, arte, biometrie, şcoală de OZN-uri, educaţie turistică şi ecologie, demonstraţii de box, arte marţiale şi kickboxing,
tai chi şi yoga, fotografie. Şi cîte şi mai cîte, încît te întrebi cînd e timp în numai 10 zile pentru toate acestea? Totul e organizat pe ateliere, participi la care vrei. Profesori renumiţi, monştri sacri ai literaturii stau de vorbă cu tine, ţin conferinţe, fac experimente, jurizează concursuri.

Braşoveanul care mînuieşte haosul

Celebră pe insulă este teoria fractalilor, o ştiinţă care te învaţă cum să cunoşti şi să ordonezi haosul, cum să împaci natura cu artificialul. Greu de explicat în cîteva cuvinte ceea ce profesorul Florin Munteanu (foto) le tot spune ascultătorilor, adăugînd în fiecare an cele mai noi descoperiri. Florin este cel care susţine partea ştiinţifică a taberei, aduce tot felul de aparate, de la computere de ultimă generaţie, la seismografe şi telescoape. Inventatorul termenului de ştiinţă a complexităţii şi preşedintele Centrului pentru Studii Complexe este mîndru mai presus de toate că e braşovean. Inginerul îşi aminteşte că totul a început pe cînd era elev în clasa I. „De ziua mea, tata mi-a făcut cadou un chit electronic de montare a unui radioreceptor avînd doar un tranzistor şi o diodă“, povesteşte inginerul care şi-a format azi sute de discipoli pe Atlantykron. Datorită lui, pe insulă, taberiştii au văzut pentru prima oară în viaţa lor un telefon mobil, un computer 486 sau o tablă inteligentă cu mult înainte să devină atît de populare în România. „Azi, supravieţuirea înseamnă a avea bani, mîine supravieţuirea va însemna cunoaştere“, explică el, considerîndu-se un om simplu, chiar dacă stăpîneşte teoria complexităţii.

Concursuri de tot felul

Ce se mai poate face pe insulă? În afara de plajă, înot, fotbal, badminton, şah, go, discotecă, concurs de miss şi mister, există ateliere de creaţie literară. Cine are chef şi talent, poate participa la concursurile zilnice pe o temă dată. Copacul Mişu, cum se numeşte zona de afişaj (un cearşaf întins între doi copaci), este locul unde găseşti anunţuri de tot felul şi programul zilei. Poţi să participi sau măcar să-i urmăreşti pe artişti cum lucrează. Unii pictează peisaje de pe insulă sau de pe alte planete, alţii modelează în lut. Concursul „Regii Nisipurilor“ te provoacă să construieşti din firele de nisip fel şi fel de personaje fantastice. La „Balul Mutanţilor“, ţinuta este obligatorie. Dacă ştii să scrii versuri, înscrie-te la concursul de poezie spaţială. Sau poţi face scenarii de film. Cel mai bun va fi ecranizat cu actori de pe insulă. Pentru aventurieri, există concursul de supravieţuire în care trebuie să explorezi insula, să construieşti capcane, unelte, ambarcaţiuni. Iar dacă vrei să-ţi confrunţi creaţiile, ia-ţi o bere şi ascultă părerile celorlalţi, scriitori sau simpli fani de SF.

Gyuri Pascu lîngă Mironov

Scriitorul Dan D. Farkaş vorbeşte despre inteligenţa extraterestră. Mai sînt conferinţe şi cursuri despre maşina timpului, experimentul Tesla, iniţiere în grafica asistată de computer, microsenzori şi nanotehnologii, energii alternative, bioenergie şi ştiinţe de frontieră, jurnalism (redactarea Jurnalului de Atlantykron, a jurnalului comico-informativ „Kalvarul“ şi a emisiunilor la Radio Atlantykron), radioamatorism, meteorologie. Printre oaspeţii de onoare ai ediţiei din acest an, este şi Lucian Biro (specialist în securitate nucleară), Teodor Vasile (doctor în medicină alternativă), Ioan Gyuri Pascu, Cristian Greţcu, Alexandru Mironov, Gwang Jrianthong (specialist în comunicare culturală din Thailanda), Pim Niyomwan (manager de vînzări Nano Asia). Sînt prezenţi virtual, prin videoconferinţe, dr. Ed Belbruno (Universitatea Princeton), Mary Ann Martini (Opera Metropolitană din New York) şi Ion Hobana.

O insulă cu monştri sacri

Despre insulă s-a dus vestea în toată lumea. Fiindcă Florin are grijă, ori de cîte ori participă la vreun seminar internaţional despre fractali, să le arate savanţilor şi un filmuleţ cu Atlantykron-ul. Aşa că insula a stîrnit curiozitatea multor personalităţi care, pînă la urmă, s-au încumetat să o calce. Printre ei, Robert Sheckley, un titan al SF-ului mondial. În 2001, cînd pe Atlantykron s-a ţinut Eurocon-ul, consfătuirea anuală a scriitorilor de SF din lume, au venit nume grele ale genului, printre care Norman Spinrad şi Joe Haldeman. Sau Brigitte Wilkinson, preşedinta Societăţii Europene de SF, şi Roberto Quaglia, vicepreşedintele, doi prieteni ai taberei. Dar cel mai enigmatic personaj rămîne fizicianul american David Anderson, cercetător al călătoriilor în timp. Nu e nicio glumă, David, iubitor de vacanţe în Poiana Braşov, studiază saltul în timp. Dar niciodată n-a vrut să spună dacă maşina timpului a devenit realitate. A recunoscut doar că s-a creat un tunel de 8 cm în care plantele nu îmbătrînesc.

Cerul înstelat deasupra focului

O să găseşti un cort în faţa căruia e o masă plină de deşeuri de plastic. De la resturi de dischete, sprayuri, pînă la pungi şi dopuri. La ce credeţi că sînt bune? Navomodeliştii le contorsionează, le topesc, le sudează, le îmbină după imaginaţia fiecăruia şi, la urmă, le vopsesc. Finalul e incredibil: machete de vapoare, avioane, roboţi şi navete spaţiale, atît de reuşite încît par desprinse din Star Trek sau Star Gate. Programul de seară e şi mai atractiv. Vă întrebaţi cum e pe întuneric? Bine. Un cablu electric care trece pe fundul Dunării aduce curent de pe mal şi insula e oarecum luminată, suficient cît să vezi cărarea. Pe bacul alfa, ancorat pe malul insulei, se anunţă premiile zilei. Există şi un „bîrfotecar“ care prezintă „Bîrfoteca zilei“, un fel de cronică umoristică. Urmează discoteca, în paralel cu focul de tabără, peştele la grătar, chitara, cenaclurile de noapte, care ţin pînă în zori, proiecţiile de filme SF şi documentare.

Căutînd pe cer OZN-uri

O singură zi este neplăcută pe insulă: ultima. Cînd trebuie să strîngi cortul şi să te îmbarci în lotcă, pînă pe malul celălalt. Cînd îţi îmbrăţişezi prietenii şi le smulgi promisiunea că la anul îi vei întîlni din nou. Cînd îţi iei rămas bun de la insulă, oaza în care 10 zile te-ai hrănit cu cunoştinţe dintre cele mai variate şi te-ai distrat pe cinste. Chiar şi de lipovenii care te treceau Dunărea o să-ţi fie dor. De pepenii pe care ţi-i oferă sătenii, de situl arheologic, de serile magice şi de Dunărea care, la festivitatea de închidere, clocoteşte parcă, în fumigenele şi artificiile lansate de organizatori.
Tot în ultima seară, există o tradiţie instaurată încă de la prima ediţie a taberelor SF, înainte de 1989: se caută pe cer OZN-uri. Legenda spune că, în fiecare an, căutătorii de mistere le şi găsesc. „Sîntem supravegheaţi“, le place insularilor să spună. Misterul însă cel mai mare e insula însăşi, un pămînt primitiv care se naşte an de an, în aceeaşi perioadă, ca să-i primească pe căutătorii de necunoscut.

Antichitatea, vecină cu viitorul

• Satul în dreptul căruia se află insula Atlantykron, se află la 20 km de Cernavodă, pe un canal al Dunării. Capidava, însemnînd „Cetatea de la cotitură“, a fost un centru fortificat geto-dac, apoi cetate romană. În timpul Imperiului Roman a avut un rol important pe linia de apărare a Dunării. Situl arheologic a scos la iveală dovezi care plasează originile construcţiei în anul 46 d.H.

De trei ori academician

• Născut pe 27 martie 1952 la Braşov, Florin Munteanu este doctor în ştiinţe, specializat în aplicaţii ale ştiinţei complexităţii în inginerie, econofizică, geodinamică şi mediu precum şi în politici de integrare în educaţie a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Principal promotor al paradigmei complexităţii în România, braşoveanul este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, cercetător ştiinţific în cadrul Institului de Geodinamică al Academiei Române şi, evident, preşedintele Academiei de pe Atlantykron. A absolvit liceul Unirea, apoi a plecat la Bucureşti. „Două surse importante au existat în copilăria mea, laboratorul de fizică din liceu şi Palatul Copiilor. Nu mă jucam pe stradă. Spre disperarea mamei mele, eram tot cu nasul în sîrme. Prietenii mei aveau şi ei aceleaşi preocupări. Împreună mergeam la cules de ciuperci, evadam în natură, dar mergeam şi la cercurile ştiinţifice“, îşi aminteşte Florin (foto dreapta). Revine din cînd în cînd în oraşul natal despre care crede că, în ultimii cinci ani, a început să arate foarte bine. Are planuri mari de implementare a unor programe speciale în şcolile braşovene, dar, din păcate, nu are cu cine colabora. Cît despre Atlantykron, profesorul care a aterizat pe insulă cu un camion de aparatură crede că „în cele zece zile ne dăm seama cît de puţin timp ne trebuie să ne vindecăm. Păcat că întoarcerea în societate ne îmbolnăveşte la loc“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: