Revelioane în oglinda presei

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Andrei Paul, 30.12.2008

• Revelioanele 1938-1939 şi 1978-1979 sînt două momente diferite din viaţa românilor, dar reflectate uimitor de asemănător în presa vremurilor

Revelionul 1938 - 1939 şi 1978 -1979. Două momente din timpul vieţii bunicilor sau părinţilor noştri, aparent diferite, reflectate în presa vremii. Monitorul Expres a încercat să rememoreze crîmpeie din cele două perioade. În libertate, sub ,,dictatura regală“, la sfîrşitul anilor ’30, sau în lagărul socialist, sub ,,dictatura comunistă“ la sfîrşitul anilor ’70, presa vremii vorbea cam la fel despre distracţiile oficiale de Revelion. Cam aceleaşi discursuri, cam aceleaşi întîmplări, doar alte personaje. Sînt momente din an, în perioade peste timp, în care istoria parcă se repetă, cel puţin aşa cum rămîne ea în paginile ziarelor. Acasă, în sate şi oraşe, sau la restaurante şi cabane, oamenii au petrecut însă Revelionul cam la fel şi acum 70 de ani şi acum 30. Împreună cu prieteni şi rude s-au bucurat că a mai trecut un an şi au ciocnit paharul de vin sau şampanie cu speranţa că anul care vine va fi mai bun.

Revelion prin muncă la PTT

Sărbătorirea Revelionului ’38-’39 se reflecta în presa vremii doar prin ştiri despre Palatul Regal din capitală, Palatul Patriarhal sau feluritele ambasade din Bucureşti. Discursul către ţară al Măriei Sale Regele Carol al II-lea şi solemnitatea de la Palatul Regal aveau alocate două pagini de ziar. Iar dacă nu era vorba de Palatul Regal, de ambasade sau de cler, se putea citi despre sărbătorirea „prin muncă“ a Revelionului. Bunăoară, „în seara zilei de 31 Decembrie, la ora 24, domnul director general al PTT (Poştă, Telegraf, Telefon, n.r.), general Căţoiu, însoţit de d. subdirector general PTT ing. Constantinescu şi de d-nii directori din administraţie a venit în mijlocul funcţionarilor pentru a sărbători începerea Noului An. Serbarea a început cu Imnul regal, cîntat de corul funcţionarilor de telegraf“. După ce dirigintele special al telegrafului l-a „asigurat pe conducătorul PTT-iştilor de munca şi devotamentul funcţionarilor telegrafo-poştali cari, neprecupeţind odihna, sunt la datorie şi ziua şi noaptea, dl. director general a răspuns că a fost foarte impresionat că în pragul Noului An, primul gînd al funcţionarilor PTT s’a ridicat către Majestatea Sa Regele şi Dinastia română şi, în uralele tuturor, închină respectuoase urări M.S. Regelui Carol al II-lea şi marelui Voevod Mihai“. Tot directorul general al PTT „doreşte funcţionarilor multă sănătate şi noui puteri de muncă, pentruca împreună să desăvîrşească desvoltarea şi înaintarea acestei importante instituţii“. S-a cîntat apoi „Mulţi ani trăiască“, iar personalul PTT a primit „cîte o gustare“. „Într’o atmosferă de vie însufleţire, d. director general a vizitat aparatele şi sălile de lucru, ciocnind paharul şi stînd de vorbă cu neobosiţii funcţionari“, încheie relatarea reporterul Universului de miercuri, 4 ianuarie 1939.

Poker şi „camambariu“

Unul dintre colaboratorii Universului istoriseşte o întîlnire între doi cheflii care îşi povestesc întîmplările de la „Verelion“. Unul şi-ar fi petrecut revelionul „în familie“, cu mîncare bună, dar „mai mult pe sub masă“. Asta deoarece pe masă erau cărţile, pentru că toată noaptea s-a jucat poker. „Mai ales cucoanele“, subliniază unul dintre personaje. Şi celălalt personaj ar fi petrecut „grozav“ de Revelion, dansînd „camambariu, pentru care te arestează poliţia cînd îl dansezi în celelalte zile acasă, în block-haus“. Mîncarea a fost, spune chefliul, „excelentă şi... picantă, mă, că te svîntă pe urmă băutura pentru domni şi fructele zămoase pentru doamne“. Dar serviciul a fost excelent, în ciuda chelnerului „uscăţiv, vorbăreţ şi cînd trebue şi cînd nu trebue, şi cam candriu, adică, ştii, cu muzicuţă la creer“, care însă a făcut toată distracţia mesei. Şi pentru că amicii noştri au avut, pasămite la restaurant, şi radio, toată noaptea, distracţia a rămas de poveste. Aşa ar fi petrecut chefliii, scrie la gazetă.
Acum, privind în urmă, braşoveanul Dumitru Frăţilă, un bătrînel simpatic de vreo 87 de ani, abia dacă îşi mai aduce aminte cum se distra lumea de Revelion în tinereţile sale. „Lumea stătea acasă şi se distra cu prietenii apropiaţi, era mai cu bun simţ ca acuma“, îşi aminteşte bătrînelul.
„Bărbaţii veneau la costum, îşi lăsau paltoanele, pălăriile, bastoanele şi galoşii la intrare, apoi se mergea la masă, în sufragerie, se dansa şi se glumea...“, oftează el, concluzionînd că „totul era frumos pe atunci, pentru că eram tineri!“

Prime şi cadouri pentru angajaţii de la „fabricele D. Mociorniţă“

La „fabricele D. Mociorniţă“, Revelionul a căzut, în ’38, într-o sîmbătă. Petrecerea a început la ora 3 şi jumătate după-amiază, în sala de festivităţi din Bucureşti. „Serbarea muncii cu prilejul încheerii anului 1938 şi începerea unui nou an de muncă“ a avut loc, „în sala frumos decorată“, în prezenţa personalului de conducere. În programul artistic au intrat Deviza Străjerilor, Imnul Regal, cîntat de corul fabricilor, Imnul Străjerilor, dansuri naţionale, „Răvaşul Oşteanului“ (de Mircea Rădulescu), „Mămăliga, Cozonacul şi Plugarul“ (de V. Militaru), „Haplea la stăpîn“ (de Marin Iorda), o scenă comică, romanţe şi cîntece naţionale şi Marşul tinerilor premilitari, „toate executate de lucrători şi lucrătoare din fabricile Mociorniţă“. La finalul programului artistic, D. Mociorniţă a rostit o amplă cuvîntare, în care patronul vestitei fabrici de pielărie şi încălţăminte a trecut în revistă cei 13 ani de existenţă ai fabricii, dar şi bilanţul anului 1938. La final, D. Mociorniţă i-a adus omagiul său Suveranului şi României Mari, urîndu-le „La mulţi ani!“ angajaţilor săi. „Să trăiască şi să înflorească munca românească care va fi depusă de toată obştea română!“, şi-a încheiat discursul D. Mociorniţă. „La sfîrşit, s’a împărţit încălţăminte la 420 copii ai lucrătorilor, îmbrăcăminte şi încălţăminte la ucenicii merituoşi şi gratificaţii în numerar la întregul personal din birouri, dela depozitele de vînzare, precum şi lucrătorilor fabricilor, în număr de circa 1.200“, îşi încheie reportajul jurnalistul Universului.

„Noi şi mari realizări în epoca de construcţie socialistă“

Patruzeci de ani mai tîrziu, mesajele către ţară şi armată le dădea doar ,,tovarăşul“ Nicolae Ceauşescu, care anunţa „noi şi mari realizări în epoca de construcţie socialistă“ la finalul anului 1978, în ziarul „Drum nou“ din 1 ianuarie 1979. Discursul ocupa două pagini, printre alte titluri, ca „Deplin succes întrecerii socialiste în cel de-al IV-lea an al cincinalului!“, „Din primele zile, o producţie ritmică!“, „Bilanţ optimizant“ sau „De opt ani, Feldioara n-a dat nici un tractorist“. Mesajele de „La mulţi ani!, viaţă lungă, sănătate şi fericire tovarăşului Nicolae Ceauşescu, celorlalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului“, tipărite cu litere de-o şchioapă, văzuseră lumina tiparului pe 31 decembrie 1978, împreună cu nenumărate „fişe biografice“ şi retrospective ale muncii rodnice din fabrici şi uzine sau pluguşoare ,,industrializate“.

„Atmosferă de puternic optimism“

Ziarul Drum nou - organ al Comitetului Judeţean Braşov al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean avea însă şi reportaje despre revelionul oamenilor muncii, înfăţişaţi în fotografii îmbrăcaţi la fel, cu mustaţa la fel, cu mîna întinsă la fel şi cu aceleaşi pahare ridicate într-o fericită închinare pentru anul ce avea să vină. „Într-o atmosferă de puternic optimism, de încredere în viitor, oamenii muncii braşoveni au sărbătorit Revelionul 1979“, relata Drum nou într-o întreagă pagină 2, cuprinzînd „imagini, impresii şi mărturisiri de la marea serbare a revelionului, precum şi din activităţile celor care au vegheat la buna ei desfăşurare, la asigurarea serviciilor de neîntreruptă necesitate“. Bineînţeles, pentru public, „oamenii muncii de pe meleagurile braşovene, români, maghiari, germani, într-o strînsă unitate frăţească“ nu puteau sărbători revelionul decît „cu sentimentul mîndriei legitime pentru realizările obţinute de poporul nostru sub înţeleapta conducere a partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi cu convingerea că noul an va situa, prin munca harnică şi conştientă a tuturor, pe noi trepte de progres şi bunăstare, patria noastră socialistă“.

„Acolo unde focul nu se stinge niciodată...“

În marea sală a cantinei întreprinderii de autocamioane Steagu’ Roşu, formaţiile artistice ale uzinei „felicitau în versuri avîntate pe cei care au dat patriei, la sfîrşitul unui an bogat în împliniri, 909 autocamioane şi autotractoare peste plan“. Momentul „de cea mai mare solemnitate şi emoţie“ a fost bineînţeles discursul „tovarăşului“, difuzat la radio şi televiziune. Aşa scriau ziarele, pentru că asta trebuiau să scrie. „Cu cîteva ore înainte de sosirea Anului Nou, 610 tineri braşoveni s-au adunat în saloanele restaurantului Cerbul Carpatin“. Strungari, lăcătuşi, textiliste, oţelari, ingineri, studenţi, mecanici, din toate întreprinderile Braşovului, au venit „aducînd cu ei voia bună şi entuziasmul specifice vîrstei“. După urări, orchestra îşi începe programul de jocuri populare. „Se prind în hora voinicească, apoi la ceardaş şi lender, umăr la umăr, aşa cum viaţa i-a unit în fabrici şi-n facultăţi, tinerii braşoveni români, maghiari, germani“. La Făgăraş, la Combinatul Chimic Victoria, „acolo unde focul nu se stinge niciodată“, la Întreprinderea de Lianţi Braşov, la „Colorom Codlea“, la Fabrica de Zahăr Bod, oameni muncii sărbătoresc anul nou la locul de muncă, raportînd, încă din primele zile ale anului, sute de tone de produse, „toate realizate peste plan“. În realitate, oamenii chefuiau pînă în zori, încercînd să uite şi de planul cincinal şi de discursurile ,,tovarăşului“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: