Şcoala din palat

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 10.05.2008

• Regele Mihai a făcut liceul într-o clasă înfiinţată special pentru el, care funcţiona la palat l Printre colegii lui de învăţătură şi pozne, au fost şi doi braşoveni

Regele Carol al II-lea dorea ca fiul său, Mihai, să înveţe carte cu colegi, profesori, catalog, examene şi sală de clasă, ca în orice şcoală. Numai că un vlăstar de viţă nobilă nu putea risca să meargă în fiecare zi la cursuri, fie şi adus cu automobilul. Nu putea să se amestece printre oameni necunoscuţi şi să deprindă obiceiuri urîte sau să fie expus răuvoitorilor. Aşa că, regele a decis să-i aducă şcoala acasă. Astfel, la cele două reşedinţe principale, Palatul Regal din Bucureşti şi palatul Peleş din Sinaia, s-au înfiinţat două unităţi de învăţămînt regale, cu elevi aleşi pe sprînceană. Clasa lui Mihăiţă. Aşa a absolvit el liceul: păzit ca un rege, dar înconjurat de colegi de vîrsta lui cu care se întrecea nu numai la învăţătură, ci şi la şotii. Printre ei, şi doi braşoveni.

O Românie într-o clasă

Pe vremuri, prinţii îşi desăvîrşeau educaţia cu profesori particulari şi guvernante care-i învăţau limbi străine şi cunoştinţele necesare unui om luminat. Aşa a făcut şi regele Mihai I al României. Şcoala primară a absolvit-o în particular, cu profesorul Nicolae Saxu. Dar, în anii de liceu, Carol al II-lea şi-a pus în gînd ca fiul lui să nu mai stea departe de popor. În acelaşi timp, trebuia să fie în siguranţă. Astfel, tatăl prinţului a creat o clasă specială numai pentru Mihai, unitate a Colegiului Sfîntul Sava din Bucureşti. Totul a început în 1932 cînd, o comisie alcătuită la cererea regelui Carol al II-lea bătea ţara-n lung şi-n lat ca să-i găsească pe viitorii colegi ai moştenitorului tronului regal. Evident, nu putea fi orice copil, Carol îşi propusese să-i găsească pe cei mai „buni la minte şi la trup“. Selecţia trebuia făcută astfel încît elevii să reprezinte toate zonele geografice ale României, dar şi toate confesiunile şi categoriile sociale. Astfel, Mihai a fost în aceeaşi clasă cu un fiu de ţăran, unul de industriaş, de ofiţer, de intelectual, de afacerist, din Banat pînă în Moldova, români, dar şi un germani şi un maghiar. Practic harta socială, religioasă şi geografică a României de atunci era proiectată în colectivul clasei palatine. Printre aceşti copii speciali, au fost şi doi braşoveni: Gheorghe Duşa din Toderiţa, lîngă Făgăraş, fiu de ţăran, şi Walter Heltmann, fiul unui profesor din Braşov.

Lecţii în mijlocul realităţii

Recrutarea viitorilor elevi palatini se făcea prin anunţuri de ziar. După care comisia îi examina pe candidaţii, toţi cu media 10 la admiterea în liceu (pe atunci cursurile liceale durau 8 ani, din clasa a IV-a pînă în clasa a XII-a). Numai unul reuşea, cel care prezenta garanţia că va avea o influenţă benefică asupra copilului Mihai. Băieţii s-au prezentat la prima oră sfioşi, dar în scurt timp s-au dezmorţit şi, datorită lui Mihai, care era extrem de prietenos cu toţi şi vedea în colegi viitorii lui tovarăşi de joacă, cei nouă elevi palatini au rămas prieteni pe viaţă. Învăţau într-o clasă de curs obişnuită, cu tablă, pupitre şi catedră. Pregătirea se făcea după programa obişnuită a liceelor de atunci. Însă copiii beneficiau şi de o „lecţie de sinteză“, la sfîrşitul fiecărui an, în care, cunoştinţele acumulate la ore, le traduceau în practică, în cadrul unor excursii. Clasa vizita situri arheologice, locuri încărcate de istorie, muzee, mine, gospodării ţărăneşti, grădini botanice, urcau munţii sau cercetau Delta Dunării. Marele învăţat Nicolae Iorga le-a predat lecţia de istorie pe ruinele cetăţii Suceava. Plecau prin ţară cu trenul regal, dormeau în corturi sau între zidurile mănăstirilor. Pe timpul şcolii, colegii lui Mihai locuiau în clădirile anexe ale Palatului. De sărbători, Mihai mergea cu colegii la colindat, iar în timpul liber, se întreceau la ping-pong, călărie, curse de biciclete, bătăi cu perne. Mergeau la reuniunile cercetăşeşti.

Şi regii copiază

Regele Carol al II-lea avea un pupitru special în clasa palatină, de unde asista deseori la ore. Cît despre tratamentul la care era supus viitorul rege, Carol ceruse ca profesorii să nu facă diferenţe între voievod şi colegii săi. Diferenţe la note apăreau totuşi, după cum unii erau mai talentaţi la o materie sau alta. Mihai era pasionat de geografie şi istorie, dar învăţa sîrguincios şi la fizică şi chimie. La alte materii, dacă nu ştia, profita de neatenţia dascălilor şi mai copia după fiţuicile cu sfoară ale colegilor. Ba chiar le sufla sau îi ruga, cînd e ascultat, să i se sufle. Dar, mai pasionat decît de carte, era de mecanică, avioane şi maşini.
Copiii erau prieteni la şcoală şi după orele de curs. Unii îl însoţeau pe voievod la meditaţiile pe care le făcea în particular sau la gimnastica de înviorare de dimineaţă. Dar tot timpul i se adresau cu „Măria Ta“ chiar şi cînd făceau curse cu motocicleta, mergeau la schi sau se zbenguiau prin curtea palatului.
Cînd jucau „Subţirica“, nu se supăra cînd colegii îi dădeau palme peste fund, deşi mai scăpa cîte o înjurătură. Mihai se pricepea şi la scornit porecle. Îşi botezase colegii: Jurchi, Chiabi, Helti, Zamfi.

Cu toţii au ajuns oameni de vază

Toţi elevii clasei palatine purtau cu demnitate uniforma albastră, cu blazonul casei regale. Doar prinţul moştenitor, la ocazii deosebite şi de sărbători, îmbrăca uniforma Academiei Militare. Cu toată eleganţa ţinutei, nimic nu-i împiedica pe ştrengarii palatini să încalece balustradele. În fiecare marţi, nimeni nu lipsea de la prînzul cu Carol, masă la care veneau şi profesorii, şi elevii. În restul săptămînii, cîte 2-3 elevi, prin rotaţie, mîncau la prînz şi seara cu voievodul şi cu regele. În cei şapte ani cît a durat liceul palatin, copiii au avut parte de o educaţie aparte. Unii au ajuns avocaţi, scriitori, regizori, oameni de seamă. Unul dintre ei, Mircea Ioniţiu, a devenit secretarul particular al lui Mihai, însoţindu-l pe rege şi în exil, în anul 1948. Mihai, elevii Mircea Ioniţiu, Walter Heltmann şi Costache Malaxa au absolvit bacalaureatul în prezenţa Regelui Carol II. După liceu, Mihai n-a mai apucat să-şi continue studiile. La 19 ani, Regele Carol a semnat actul de renunţare la prerogativele regale, lăsîndu-i pe umeri povara domniei. Dintre colegii de odinioară, doar patru mai trăiesc printre ei şi braşoveanul Heltmann, stabilit în Germania. Au peste 85 de ani, dar păstrează încă vii amintirile copilăriei lor regale.

Anul şcolar, de la Sinaia la Bucureşti

• Clasa palatină şi-a deschis oficial porţile pe 30 ianuarie 1933. Primul trimestru de şcoală începea întotdeauna la Sinaia, la castelul Peleş. După Bobotează, clasa se muta la Bucureşti, la Palatul Regal, azi Muzeul Naţional de Artă, într-un pavilion de lîngă Casa Nouă. Aici locuiau regele şi voievodul, cum i se zicea lui Mihăiţă, regele la etaj, Mihai la parter. Clasa specială, înfiinţată la sugestia marelui sociolog Dimitrie Gusti, a fost recunoscută de Ministerul Educaţiei Naţionale. După prima restructurare a clasei, cauzată de reduceri bugetare, dar şi de exmatricularea unor elevi sau decesul altora, conducerea clasei a fost încredinţată aghiotanţilor regali, comandor Preda Fundăţeanu ca director şi căpitan Mircea Tomescu, în calitate de director de studii. După insurecţia de la 23 august, Casa Mică şi pavilionul au fost bombardate de aviaţia germană şi distruse complet. Clasa palatină a funcţionat între 1933-1940.

Colegii palatini

• Dan Cernovodeanu, fiu de ofiţer, Bucureşti, reprezentînd armata. A scris cartea „Am fost coleg de clasă cu regele Mihai I“ (Le roi Michel I, mon collegue de classe), în 1997 u Ion Dinulescu, fiu de mecanic de locomotivă, Bucureşti, reprezentînd muncitorimea
• Mircea Ioniţiu, fiu de librar la „Cartea Românească“, Bucureşti, reprezentînd comerţul u Dan Mavruş, fiu de avocat, Bucureşti, reprezentînd profesiile liberale (moare în timpul clasei a V-a) u Ştefan Popescu, fiu de avocat, Bucureşti, reprezentînd profesiile liberale (moare în timpul şcolii) u Radion Chiaburu, fiu de ţăran, satul Pecestea, judeţul Orhei, reprezentînd Basarabia u Gheorghe Duşa, fiu de ţăran, comuna Toderiţa, judeţul Făgăraş, reprezentînd Ardealul u Tănase Mărgelatu, fiu de factor poştal, comuna Crevedia, judeţul Vlaşca, reprezentînd Muntenia (exmatriculat după anul I) u Gheorghe Gămadă, fiu de ţăran, comuna Stroieşti, judeţul Suceava, reprezentînd Bucovina (moare în timpul şcolii) u Ioan Jurchescu, fiu de învăţător, comuna Petnic, judeţul Caraş-Severin, reprezentînd Banatul u Walter Heltmann, fiu de profesor, Braşov, reprezentînd minoritatea germană u Kovacs Ivan Pal, fiu de preot reformat, Tîrgu-Mureş, reprezentînd etnia maghiară u Lascăr Zamfirescu, fiu de diplomat de carieră şi nepot al scriitorului Duiliu Zamfirescu, Bucureşti u Constantin Malaxa, fiul industriaşului Nicolae Malaxa, Bucureşti (numai clasa a VIII-a) u Paul Hurmuzescu, azi regizor Radio-Televiziune.

Profii Alteţei Sale

• Numeroşi dascăli i-au instruit pe elevii clasei palatine, la orele teoretice şi lecţiile de sinteză practice. Printre ei, s-au numărat: C.C. Giurescu (istorie), Ion Chirescu, Gh. Lazăr (istorie), Ion Gruia, general Traian Grigorescu, colonel adjutant Constantin Dămăceanu, Dumitru Constantinescu, Florica Muzicescu, Bernard Capesius, Leon Thevenin, Vasile Băncilă (psihologie), Gh. Nedioglu (limba română), M. Condeescu (limba franceză) părintele acad. Nae Popescu (religie), Simion Mehedinţi (geografie), Ion Zamfirescu (filosofie), Nicolae Iorga (istorie), Ion Conea (geografie), Cristian Musceleanu (fizică, chimie).

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: