Rudolf Liciar a brevetat tehnologia care poate propulsa aeronave chiar și cu un motor de tractor
Prototipul a fost testat în România, folosit de naziști și confiscat de sovietici
Despre Rudolf Liciar nu se știu prea multe și nici nu se vor ști de-acum încolo. Acest nume învăluit în mister e legat de o invenție bine dosită în arhivele celui de-Al Doilea Război Mondial. Cercetătorul român Lucian Cozma a dat de urma unor brevete de invenție ale lui Liciar și le-a descris în Știința secretă. Brașoveanul Liciar, autorul vacuumpropulsiei și al cyclonoid-ului, noțiuni despre care nu vorbește nimeni, fiindcă nimeni nu a auzit de ele, a inventat ceea ce am putea numi tehnologie de zbor pentru farfurii zburătoare. Folosită în stadiu experimental de naziști, la sfîrșitul războiului, probată și de comuniști în România, invenția a luat drumul Uniunii Sovietice și dusă a fost. Dacă nu chiar OZN-uri, cu ea s-ar putea realiza azi supersonice, rachete și alte mijloace de transport rapide, pe alt principiu decît cel obișnuit și cu performanțe net superioare, consumînd mai nimic. Iată cine a fost și ce a creat această minte strălucită, Rudolf Liciar, sasul care înainte de a încerca să schimbe lumea, era lăutar prin cîrciumile brașovene de acum aproape un secol.
Lăutarul savant din Brașov
La începutul secolului trecut, un sas pe nume Rudolf Liciar, care cînta pe la mesele restaurantelor din Brașov, avea să devină un mare inventator, rămas din păcate necunoscut. Cum a ajuns muzicianul să conceapă sisteme de propulsie pentru avioane? Liciar cînta la un restaurant frecventat de germani. Așa a intrat în legătură cu delegațiile de ingineri ai aviației germane veniți la IAR Brașov. În crîșmă, oamenii își dau drumul la vorbe, germanii discutau vrute și nevrute sub efectul alcoolului. Au crezut că lăutarul e un nimeni. Dar nu era. Liciar a pus cap la cap informațiile auzite și a scos o idee nouă. Eu bănuiesc că a fost pasionat de aceste lucruri, apoi a citit, a frecventat cercuri de tehnicieni. Se spune că era inginer, dar nu cred că a făcut vreo facultate, spune Lucian Cozma, autorul cărții de succes Știința secretă, în care sînt descrise realizările necunoscute ale marilor savanți români. Cercetătorul, specializat în tehnologii neconvenționale, a intrat în posesia brevetului numărul RO 21370 din 1932, cu titlul Cyclonoid. Susținător și propulsor aerian. La prima vedere, un neavizat nu realizează importanța acestui patent, care valorifica o idee mai veche, a vacuumpropulsiei, stabilită tot de Liciar încă din 1923. În realitate, compresorul lui cicloidal poate face o aeronavă să atingă performanțe de neînchipuit față de cele cunoscute în zilele noastre, consumînd infim comparativ cu Boeing-urile actuale. Asta pentru că folosește energia atmosferică. Cu cyclonoidul Liciar s-ar putea construi OZN-uri.
Doar 50 CP pentru decolare
Principul de funcționare al cyclonoidului Liciar e ușor de înțeles doar de către experți. Cercetătorul Lucian Cozma, specializat în sisteme de propulsie aerospațială, traduce totul în limbaj accesibil: La piesele rotative cu turație mare, compresoare în special, apare un efect nedorit. Intră în pompaj. Între palete, aerul (sau lichidul) nu mai are acces și astfel se creează un vacuum. Ceea ce înseamnă că s-a stricat. Liciar și-a dat seama că tocmai acest efect ar putea avea aplicații în aeronautică. Liciar propune să obținem energie din nimic. Mai precis, să folosim ca energie cinetică pentru propulsie și sustenație energia atmosferică, adică energia potențială a mediului ambiant. Cea mai bună aplicare a vacuumpropulsiei ar fi la aterizare-decolare, momente în care e nevoie de o tracțiune uriașă. Ei bine, cu metoda lui Liciar, poți ajunge la o tracțiune utilă de peste 10.000 kgf/mp folosind un motoraș de 50 CP. O navă de mii de tone se poate desprinde de Pămînt cu un motor de tractor. Cea care face toată treaba este elicea ciclonoidală a lui Liciar, care nu seamănă deloc cu o elice clasică, pentru că nu are palete, ci inele concentrice de diametre progresive (dispozitive inelare rotative suprapuse). O astfel de elice este foarte ușoară și nu ocupă mai mult de 1,5 mp. Metoda e incredibil de economică și performantă. Randamentul vacuumpropulsiei lui Liciar e mai mare chiar și decît cel obținut de Henri Coandă, cu care a fost contemporan.
Maurer, martor la lansarea Cyclonoid-ului
Ce s-a întîmplat cu incredibila invenție a lui Liciar și de ce astăzi avioanele nu folosesc această metodă? Pentru că a fost secretizată. Nu înainte însă ca vacuumpropulsia să fie testată experimental, chiar de inventator. Demonstrația a fost secretă, dar nu în totalitate. Activitatea lui intensă a fost în perioada interbelică, apoi a lucrat sub influența armatei germane, iar în regimul bolșevic, sub protecția lui Maurer. Astfel, a reușit în anii 50 să realizeze experimental un aparat de zbor mic discoidal, cu un diametru de 1,5 metri. Proba s-a făcut la Penitenciarul Jilava, unde curtea era cumva îngropată și oferea condiții propice pentru experiment. Au fost de față: I. Gh. Maurer, Liciar, Bădărău - referent la OSIM-ul de atunci, care nu știu dacă mai trăiește, și comisarul sovietic. Demonstrația a fost un succes, după care agentul sovietic a confiscat tot și a plecat cu invenția în URSS. Din acel moment nu s-a mai știut nimic de Liciar, povestește Cozma. Brașoveanul a dispărut pur și simplu, dar e posibil ca, odată cu invenția, să fi ajuns la Moscova și inventatorul. Oricît am încerca să găsim amănunte despre Liciar și realizările lui nu vom reuși. Germanii au secretizat orice informație legată de vacuumpropulsie, apoi cei care au pus mîna pe această documentație, americani sau sovietici, au făcut același lucru și nici nu cred că o vor desecretiza vreodată, mărturisește autorul. Amintim că Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru al României în perioada 1961-1974, era pe atunci subsecretar de stat în Ministerul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice.
Sursă de inspirație pentru inginerii naziști
Se pare că prototipul cyclonoidului lui Liciar a fost realizat mai întîi de naziști. Se fac speculații că tehnologia Liciar a stat la baza celebrelor foofighters. Adică aparate mici de zbor automate sau semiautomate. Au fost create chiar în ultimele luni de război, rămînînd în fază experimentală, crede cercetătorul. De fapt, foofighters este numele generic folosit pentru armele secrete create de naziști care seamănă atît de mult cu OZN-urile încît mulți cred că erau chiar OZN-uri. Primele au fost raportate în noiembrie 1944, cînd piloții britanici care au zburat deasupra Germaniei au văzut niște obiecte strălucitoare, deplasîndu-se cu viteze amețitoare și traiectorii bizare. Acestea însoțeau aeronavele, le hărțuiau fără să le atace și păreau controlate inteligent, astfel încît niciodată n-au putut fi doborîte. Americanii au decretat că este vorba de o nouă armă germană și poate că asta și erau, dacă foofighters erau materializări ale invenției lui Liciar. Teoria conspiraționistă susține că, tot pe baza principiului vacuumpropulsiei lui Liciar, inginerii lui Hitler au pus la punct aeronavele Haunebu, legendarele OZN-uri germane cu diametre de 120 m, capabile să decoleze vertical, extrem de rapide, realizate încă din 1939 și perfecționate continuu în timpul celui de-Al Treilea Reich. Nu se poate afirma că Liciar a construit aceste aparate fantastice, a căror existență n-a fost niciodată dovedită, dar se știe că naziștii au pus mîna pe invenția lui.
OZN-uri sovietice după patentul Liciar
Liciar a trăit în România pînă în 1954, an în care sovieticii și-au însușit cyclonoidul pe care-l realizase. Lucian Cozma susține că invenția a reapărut, însă nimeni nu a recunoscut-o. Tehnologia lui Liciar nu s-a pierdut. Concluzia mea personală e că totul se leagă de aparițiile OZN din anii 70, chiar și cele de la noi, de la Cluj și de la granița cu Ucraina. Acele aeronave necunoscute prezentau elemente care dovedesc că foloseau tehnica vacuumpropulsiei. Am studiat mărturiile oamenilor, care nu aveau nicio legătură între ei, și am constatat că toți descriau aceleași componente, de exemplu cupola rotitoare de deasupra farfuriei, care scotea un zumzăit. Punînd cap la cap toate aceste indicii, cred că e vorba de patentul lui Liciar. Din perspectivă probabilistică, chestiune de matematică, așadar, este practic imposibil ca toate aceste similitudini să fie opera hazardului. Ce știm cu siguranță e că tehnologia a ajuns la sovietici, deci de ce nu ar fi folosit-o? Și unde, dacă nu acasă, în spațiul geografic al Pactului de la Varșovia? Cercetările de lungă durată în acest domeniu l-au condus pe Cozma la concluzia că mare parte din ceea ce a fost catalogat drept apariții UFO sînt mașinării construite de mîna omului, care însă fac parte din programe de cercetare secrete ori sînt aparate militare secrete. Toate marile puteri militare dețin tehnologii superioare acelora aflate la îndemîna publicului.
Tehnologia a zburat și pe la ucraineni
Doar o parte din observațiile OZN din perioada contemporană sînt generate de evoluția unor aparate de zbor secrete aparținînd oamenilor, nu unor civilizații extraterestre. Am eliminat, firește, cazurile de iluzii optice sau confuziile. Evident, nu tot ce zboară pe cer are origini terestre, dar dacă are, sînt legate de Liciar. Se pare că tehnologia Liciar a fost aplicată și recent, în 1995. Conform lui Cozma, ucrainenii au supravegheat anumite obiective de la granița cu România cu ajutorul unor dispozitive UAV (Unmanned Aerial Vehicle, în terminologia NATO). Erau aparate de dimensiuni relativ mici, discoidale, realizate din materiale compozite și care purtau aparatură miniaturizată, compactă, de filmare/fotografiere. Aceste aparate de zbor fără pilot erau sustenate și propulsate cu ajutorul unui motocompresor multitreaptă realizat potrivit unei scheme adaptate după «elicea ciclonoidală» inventată de Rudolf Liciar încă din anii 20, precizează cercetătorul. Dar dincolo de aplicațiile de mici dimensiuni, efectul Liciar, cel despre care noi nici n-am auzit, a stat la baza unei întregi industrii: putem afirma, fără riscul de a greși, că sovieticii au preluat tehnologia inventată de Liciar și au dezvoltat o serie întreagă de aplicații (în transporturi și energetică) din care încă niciuna nu a intrat în domeniul utilizărilor publice sau a informației tehnico-științifice accesibile publicului.
Ce-ar fi fost dacă?
Concluzia lui Cozma este că Rudolf Liciar și Viktor Schauberger, un inventator originar din Austria, cu care e posibil ca Liciar să fi colaborat, au pus bazele aerodinamicii suprafețelor poroase și tehnologiei absorbției stratului-limită în anumite condiții. Cu astfel de tehnologii s-au putut crea, în regim secret, aeronave de mare performanță (de obicei supersonice), în regim economic și silențios, fără impedimentele specifice frecării cu aerul (rezistență aerodinamică mare, încălzirea celulei aerodinamice, formarea undelor de șoc și a bangului sonic). Deși tehnologia a fost dezvoltată de sovietici în timpul Războiului Rece, oficial, nu există nicio aplicație bazată pe efectul Liciar. Iar aeronavele de azi folosesc altă tehnologie, una scumpă și care ne risipește rezervele naturale. Din păcate, invenția brașoveanului Liciar a avut aceeași soartă ca și alte invenții românești de top. A fost furată, secretizată și utilizată doar în scopuri militare. Dacă metoda ar fi fost publicată acum 90 de ani, astăzi ar fi ajuns banală, făcea parte din cotidian, progresul omenirii ar fi fost altul, iar bătălia pentru petrol poate nici n-ar fi existat. Cu propulsia Liciar la vedere, istoria s-ar fi scris altfel.
Alte invenții marca Liciar
În 1931, Rudolf Liciar a realizat trei invenții: Cycloidul, Umbrela Zburătoare și Dispozitiv de Zburat. Cycloidul este un sistem complet nou de ridicare al elicopterelor și avioanelor, bazat pe vacuumpropulsie. Pe acest principiu funcționează și Umbrela Zburătoare Individuală, cu toate dispozitivele plasate în rucsac. Ceva asemănător Rucsacului Zburător al lui Justin Capră. Pilotul alege direcția de zbor doar mișcînd din cap. Cyclonul cuprinde două cycloide, la început de dimensiuni foarte mici. În 1922, Liciar a obținut la Paris un alt patent, Elicopter, care prezenta un aparat de zbor în formă de trunchi de con și la care organul de propulsie și susținere este o dublă spirală. El menționa că acest model ar putea înlocui propulsoarele existente ale aeroplanelor, dirijabilelor, vapoarelor, automobilelor. Nu avea de unde să știe că era ideal și pentru transporturile aerospațiale. Vacuumpropulsia lui Rudolf Liciar se poate aplica și în cazul aparatelor individuale de zbor, care ar putea fi realizate chiar și de amatori, costurile fiind relativ mici. Încă din perioada interbelică umblau zvonuri despre realizarea unor aparate individuale de zbor, iar adevărul este că germano-românul Rudolf Liciar chiar inventase un astfel de aparat, cît se poate de corect și funcțional, încă din martie 1933, an în care a obținut brevetul, spune Cozma.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
