Minunile din Biserica Sfîntului Nicolae

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 04.12.2015

• Acum 300 de ani, o icoană din biserica din Şchei a plîns cu lacrimi de sînge, s-a auzit un tunet şi o lumină orbitoare i-a speriat pe credincioşi
Mîine seară vine Moş Nicolae! Frumoasa legendă a moşului justiţiar, dar atît de generos, este legată de Sfîntul Nicolae, pe care îl prăznuim pe 6 decembrie. Acestui sfînt, unul dintre cei mai populari din calendarul ortodox, i se mai spune făcătorul de minuni, pentru că de-a lungul vieţii şi chiar şi după, a ajutat oamenii buni şi credincioşi să iasă din situaţii fără scăpare. În Şcheii Braşovului însă, se păstrează relatări inedite despre minuni atribuite Sfîntului Nicolae. Una dintre ele a rămas necunoscută pentru simplul motiv că n-a avut cine s-o povestească. Descrisă în cronica istoricului Mihaly Cserei, întîmplarea de acum trei secole a stîrnit mirare şi groază în rîndurile braşovenilor. Se spune că o icoană a plîns cu lacrimi de sînge. Apoi în sfîntul locaş s-au auzit tunete, iar slujitorii bisericii au fost orbiţi de o lumină puternică. Ce s-a întîmplat, de fapt, în 1710, în Şchei? Nu vom şti, poate, niciodată. Dar povestea merită evocată mai ales acum, în ajunul sfîntului care aduce daruri. A fost, aşa cum spune cronicarul, o minune a Sfîntului Nicolae, un semn al unor vremuri zguduite de molime, războaie şi ameninţări religioase.

Sfîntul care-i ocroteşte pe şcheieni

Moş Nicolae sau Sînicoară, cum mai este el numit în Ardeal, este proiecţia episcopului Nicolae, despre care se spune că a fost om corect, care împărţea dreptatea. Multe biserici ortodoxe poartă hramul acestui sfînt iubit în special de copii şi care este, de fapt, adevăratul Moş Crăciun aducător de daruri. Însă Biserica „Sfîntul Nicolae“ din Şcheii Braşovului este una specială, atît datorită vechimii atestate a sfîntului locaş, cît şi prin legendele care au însoţit-o de-a lungul veacurilor. Această biserică emblemă a Braşovului nu e numai leagănul primei şcoli în limba română, nu e doar un străvechi lăcaş de cult al Braşovului şi nu e doar polul spiritual în jurul căruia au supravieţuit locuitorii din Şchei. Se pare că edificiul are şi taine, unele dintre ele greu de desluşit. Poveştile spun că sfîntul s-a arătat locuitorilor din Şchei, că îi ocroteşte şi are grijă ca şcheienii să trăiască în cinste şi dreptate, iar pe cei nevoiaşi îi ajută cu ceva bănuţi. Dar dincolo de legende, există şi întîmplări reale, consemnate în cronici. Una dintre ele, petrecută în biserica patronată de Sfîntul Nicolae, este menţionată în lucrarea lui Mihaly Cserei, „Historiaja“, apărută la Pesta, în anul 1852. În această cronică a evenimentelor din Transilvania din perioada 1661-1711, se vorbeşte despre minunea petrecută în biserica românilor din Şchei, cînd o icoană a Mîntuitorului „a asudat cu sudori de sînge“.

7 aprilie 1710: o icoană a plîns cu lacrimi de sînge

Cărturarul George Bariţiu a remarcat şi el această întîmplare neobişnuită şi a menţionat-o în „Părţi alese din Istoria Transilvaniei pe 200 de ani în urmă“. Întemeietorul presei româneşti în Transilvania reproduce din cronica lui Cserei „cîteva minuni înfricoşiate şi înspăimîntătorie“, printre care şi aceasta: „Aici la Brasoviu, în noaptea Pasciloru, în beserica românescă din Şchiai, icona restignirei domnului Christosu asudă sudori de sînge, iar după aceea, cîteva zilele i s-a scursu mereu umezeala dintr-un ochiu, la care am mersu şi eu ca să vediu“. Se ştie că lacrimile au apărut întîi în ochiul stîng, apoi şi în cel drept. Prof. dr. Vasile Oltean, de la Prima Şcoală Românească, pomeneşte şi el acest episod: „În 7 aprilie 1710, în Vinerea Mare, în biserica din Şchei, are loc o mare minune, redată atît de cronicarul maghiar Mihaly Cserei, cît şi de documentele germane de la Braşov“. Chiar şi în „Cazanii“ se vorbeşte de minunea din Şchei. Conform altor surse, „în biserica valahă din Şchei, un crucifix a asudat amarnic cu sînge, iar după cîteva zile dintr-un ochi au curs neîntrerupt lacrimi“. Crucifix sau icoană împărătească, cert e că în acest locaş de cult, Mîntuitorul a plîns şi întîmplarea a zguduit comunitatea creştină din Şchei, şi nu numai. Din păcate, n-a existat nicio anchetă oficială a bisericii, nu se ştie cine a pictat icoana şi nici cine a donat-o.

„Sfînta icoană era aprinsă ca un bujor“

Peste cîţiva ani, informaţia a fost notată cu lux de amănunte pe marginea unei file din cronica redactată de Radu Tempea, „Istoria sfintei besereci a Şcheilor Braşovului dintre 1484-1742“. Protopopul confirmă minunea: „Făcut-s-au minune dumnezeiască peste fire, că la Icoana Domnului nostru Iisus Hristos cea mare de la dveriile cele mari (uşile împărăteşti), s-au ivit o lacrămă la o linte tocmai în coada luminii ochiului stîng, iar a doua zi, în Sîmbăta cea Mare, au ieşit ca un izvoraş foarte luminat pre obrazul sfîntului chip şi au izvorît pînă în ziua Sfintei Învieri cătinel şi pînă a doua zi, în Lunea Paştilor, foarte frumos, de au ajuns pînă pre braţele sfîntului chip. Iară cînd fu la prepolovlenia (jumătatea) praznicului, în vremea chindiei, Miercuri, au început din celălalt ochiu dirept de au izvorît aşijderea şi unde au încetat izvoru, era tocmai ca un nastur şi izvorul era tocmai ca untdelemnul curat, iară sfînta icoană era aprinsă ca un bujor şi pre obraji ieşise mulţi năsturaşi, ca untdelemnul“. Nu se ştie cînd ochii Mîntuitorului s-au oprit din plîns, nici ce s-a mai întîmplat cu icoana plîngătoare. Urma ei s-a pierdut cel mai tîrziu în 1740, cînd întregul iconostas a fost înlocuit. În jurul acestei întîmplări supranaturale nu s-au născut legende, pelerinaje sau un cult deosebit. Totul a fost dat uitării şi probabil că astăzi n-am şti nimic, dacă n-ar fi fost consemnată de învăţaţii vremii.

Tunete şi o lumină orbitoare

Interesant este că istoricul Cserei relatează şi alte întîmplări înfricoşătoare legate de Biserica „Sfîntul Nicolae“. El susţine că aici s-au auzit zgomote asurzitoare şi au avut loc fenomene atmosferice bizare. Iată cum le reia succint, în limba vremii, George Bariţiu. „În 11 septembrie, spre reversatulu zilei, se auzi în biserica cea mare din cetate pocnetu şi vuietu înfricoşiatu, ca şi cumu ar da din tunu. Popa celu mare şi vighietorii de nopte, mergîndu acolo, n-au vediutu altuceva decîtu lumină forte mare în biserică“. În biserici nu se pot auzi tunete din senin, fără o cauză concretă. Iar la vremea aceea, cînd nu se inventase încă electricitatea, o lumină orbitoare nu era posibilă fără foc. Minune dumnezeiască, semne ale prezenţei Sfîntului Nicolae sau fenomene neelucidate, aceste lucruri, la care au existat destui martori, s-au petrecut într-adevăr şi au băgat spaima pînă şi în oamenii bisericii. Se pare că n-a fost singura întîmplare stranie din zonă şi din întregul Ardeal, peste care s-au abătut multe nenorociri în acel 1710. A fost un an al secetei şi al molimelor. Conform cronicilor, pînă în 1712, au murit de ciumă circa 200.000 de oameni în întreaga Transilvanie. Credincioşii erau siguri că lacrimile de sînge ale Mîntuitorului din icoană au însoţit cumplita epidemie. Braşovul, însă, surprinzător, a fost ocolit de nenorocire. Cu jumătate de secol mai devreme, erau răpuşi de ciumă 40 de braşoveni în fiecare zi. În anul în care în Biserica din Şchei s-a întîmplat minunea, ciuma („pestilentia“) a ocolit cetatea.

Invazii de lăcuste şi furnici zburătoare

Iată şi alte întîmplări de groază din Transilvania anului 1710: „În septembre, veniră din Moldova locuste cu miriadele, încîtu se întunecă sorele de ele. Acelea consumară tota verdeţia, iar apoi deasupra Clujiului se bătură în aer omorîndu-se unele pe altele, încîtu coperiră loculu pînă la oulu piciorului. În districtulu Făgăraşiului una româncă băgîndu pînea în cuptoriu, aluatulu i se prefăcu în sînge. În Trei Scaune, la Szent-Lelek (n.r. azi, Sînzieni, jud. Covasna), s-au arătatu în aeru furnice aripate iarăşi în miriade, bătîndu-se între sine ca duoe tabere. În Clujiu şi la Sibiu se arătă susu în aeriu unu omu tienendu arma în mînă. Totu la Clujiu, neşte fiinţie în formă de fete încongiurară cetatea între bocete şi ţipete înfricoşiate, iar într-un locu din apropiere, şierpii şi broşcele se muşcau cumplitu, încîtu şi apa se înroşi“. Aşadar, invazii de lăcuste, aluat prefăcut în sînge, furnici zburătoare, comportamente neobişnuite ale animalelor, fiinţe supranaturale proiectate pe cer. Toate aceste fapte inexplicabile relatate de Cserei, care ar stîrni interesul oricărui pasionat de mituri şi ufologie, şi-au găsit o interpretare ironică în comentariul lui George Bariţiu: „Bunulu cronicariu le crede pe tote acestea fără nicio alegere“. Chiar dacă sînt greu credibile, întîmplările s-au petrecut. Poate nu chiar în forma exagerată în care au fost menţionate, dar cu siguranţă au existat. Fie şi pentru simplul motiv că, la acea vreme, cronicarii nu fabulau, ci făceau exact ceea ce erau acreditaţi să facă: să redea realitatea cît mai fidel.

Cronicar de seamă al Transilvaniei

Dar cine este acest Mihaly Cserei, povestitorul minunilor din Şchei? S-a născut în 1667, la Racu, judeţul Harghita, într-o familie de nobili din Scaunul Ciuc. A studiat la Odorheiu Secuiesc. S-a aflat printre cei refugiaţi în Ţara Românească. În 1692, lucra ca funcţionar comissarius secretaeius pe lîngă unchiul său, Apor Istvan, devenit ulterior trezorier regal. S-a căsătorit cu Kun Ilona, care abia împlinise 13 ani. S-au mutat la
Aita Mare. A fost repartizat prin mai multe oraşe transilvănene, dar a stat mulţi ani şi la Braşov, unde şi-a scris memoriile, începînd cu 1709. În timpul campaniilor la care participase, curuţii l-au capturat, l-au jefuit şi torturat. Reuşind să scape, s-a întors la Braşov, unde şi-a găsit soţia şi copiii în închisoare, deoarece generalul Wellenstein crezuse că Cserei s-a lăsat prins de curuţi de bunăvoie. În 1707, Cserei a fost numit jude regal al Ciucului. Timp de trei ani, şi-a îndeplinit funcţia fără salariu. S-a întors la Braşov, unde a fost numit subcomisar al scaunului Braşov. După moartea soţiei, în 1720, s-a cununat cu Szeki Zsuzsanna. S-a retras la Aita Mare, unde a mai trăit încă 34 de ani. Cserei Mihaly a scris cea mai semnificativă istorie în limba maghiară a vremii: Vera Historia Transylvanica ab anno 1661 incipiendo elaborata per Michaelem Tserei de Nagy Ajta et descripta în exilio Coronensi anno 1709 mense Decembri-Veritas omnia vinch. Cronica a fost începută în decembrie 1709, la Braşov. Istoria Transilvaniei începe cu principatul lui Apafi Mihaly şi se termină după 50 de ani, în 1711, la mijlocul unei propoziţii. Cserei a murit în 1756, la vîrsta de 89 de ani.

Minuni care au întărit credinţa

Cronicarul şi istoricul Mihaly Cserei de Miklosvărszek et Nagyajta a militat pentru o Transilvanie autonomă. El considera că românii au înlocuit jugul de lemn otoman, mai blînd, cu cel de fier, habsburgic, mai aspru. Îndemnul lui a fost mult comentat de istorici şi literaţi: „Învaţă Transilvania, învaţă, nu te mai însoţi cu Ungaria, pentru că păsatul ungurean de multe ori îţi arsă gura, şi tot n-ai fost în stare să înveţi“. Ungurii l-au acuzat de transilvănism, iar românii de viziuni separatiste, aşa că Mihaly Cserei n-a fost agreat de nicio tabără, deşi ambele i-au recunoscut meritele deosebite. Profesorul şi publicistul Virgil Şotropa îl numea „mare duşman al catolicilor şi uniţilor“. Într-adevăr, epoca în care s-au petrecut minunile din Şchei a fost marcată de presiunile Bisericii Unitariene asupra ortodocşilor din Transilvania. Braşovenii, însă, au rezistat în credinţa străbună, sfătuiţi de Antim Ivireanul, de îndrumătorii lor spirituali de la Biserica „Sfîntul Nicolae“ şi, poate chiar de minunile petrecute în Şchei, care le-au întărit credinţa. Lăcrimarea icoanei, tunetele şi luminile ciudate din Şcheiul de acum trei secole n-au primit o atenţie deosebită în cercetările analiştilor, însă fac parte din istoria noastră. Se cuvine să le afle şi braşovenii, mai ales acum, în aşteptarea lui Moş Nicolae, sfîntul care a îngăduit ca aceste minuni să se petreacă în biserica sa.

Sfîntul Nicolae s-a arătat la troiţa din Şchei

• Iată o legendă care povesteşte cum Sfîntul Nicolae s-a arătat unui flăcău din Şcheii Braşovului. Într-o iarnă, un tînăr trocar, după ce s-a cinstit la cîrciumă, se întorcea pe sub poala pădurii, cînd în faţă i-a apărut Necuratul. Bărbatul a vrut să-şi facă semnul crucii, dar nu a putut. Atunci, Ucigă-l Toaca i-a spus că, de fiecare dată cînd se îmbăta şi spunea vorbe urîte, i se dăruia lui, Necuratului, aşa că a venit să-l ia cu el. Paralizat de groază, tînărul şi-a amintit de troiţa Sfîntului Nicolae. Fiindcă nu putea nici să vorbească, l-a strigat în gînd pe sfînt: „Ajută-mă, Sfinte Nicolae!“. „Deodată s-a făcut lumină. Dinspre troiţă se apropia Sfîntul Nicolae, îmbrăcat în haine arhiereşti, cu mitra pe cap. Necuratul a urlat atît de tare, că toţi cîinii au început să latre şi a dispărut. Auzind lătrăturile, oamenii i-au sărit omului în ajutor. Au găsit pe zăpadă un tînăr cu părul alb“, continuă legenda, spusă de doctorul în filologie Ana Pascu, muzeograf la Muzeul Naţional al Ţăranului Român. Întîmplarea i-a schimbat viaţa şcheianului. N-a mai lipsit de la nicio slujbă, cinstind pe sfîntul care l-a salvat şi troiţa care îi era închinată. Întrebat de ce stă atît de aproape de Sfîntul Nicolae, el răspundea: „De dor!“. Minunea, despre care se spune că lumea a vorbit multă vreme, arată bunătatea sfîntului, dar şi alinarea pe care au găsit-o dintotdeauna credincioşii la vechea lor biserică din Şchei. Se spune că povestea a apărut cam pe la 1900, dar originarea acesteia în timp ar putea coborî pînă în 1292, anul în care a apărut prima cruce de lemn în Şchei, în locul acesteia fiind ridicată biserica de lemn cu hramul arhiereului Nicolae. Din fericire, această troiţă, numită şi Crucea de la Cotun, după numele primului cătun al românilor din Şchei, mai poate fi văzută şi azi, în cimitirul Bisericii „Sfînta Treime“, zisă Biserica Grecească. Expertiza a confirmat o vechime a lemnului de stejar de peste şase secole. Părintele prof. dr. Vasile Oltean crede că asupritorii nu au reuşit să distrugă troiţa „fiindcă nu i-a lăsat Sfîntul Nicolae“.

21 de întîmplări miraculoase

• Sfîntul Nicolae e ocrotitorul copiilor, dar şi al soldaţilor, pescarilor şi marinarilor. S-a născut în anul 280 d.H. în Patara, o localitate grecească din Lichia, azi în Turcia, şi a murit în jurul anului 342. Părinţii lui erau oameni bătrîni. Se spune că, la prima scaldă, deşi abia născut, s-a ridicat în picioare în albie şi a stat trei ore aşa. A învăţat filosofie, teologie şi să tîlcuiască Sfînta Scriptură. Averea moştenită a dat-o la săraci. Nu mai puţin de 21 de întîmplări miraculoase îi sînt atribuite sfîntului, în timpul vieţii, dar şi după moarte. Din mormîntul său aflat în catedrala din Mira, a început să curgă mir care a tămăduit mulţi pelerini, timp de sute de ani. Sfintele moaşte fac şi azi minuni, vindecînd bolnavii.
Moş Nicolae înseamnă...
- Daruri. Se spune că Sfîntul Nicolae a pus la uşa unui tată sărac o pungă cu galbeni, ca să nu-şi vîndă fetele ca sclave. Cei care primeau un ajutor neaşteptat au început să-i mulţumească Arhiepiscopului Nicolae. S-a răspîndit astfel obiceiul de a dărui.
- Ghetuţe. Se povesteşte că sfîntul a aruncat punga cu bani pe fereastră. A nimerit într-un ciorap pus la uscat lîngă foc. Unele legende spun că era o gheată.
- Nuieluşă. Originea obiceiului vine din anul 325 cînd, cu prilejul conciliului de la Niceea, arhiepiscopul Nicolae s-a enervat pe ereticul Arie, şi-a pierdut cumpătul şi i-a dat o palmă. Această lovitură s-a transformat în timp în simbolul bătăii cu nuieluşa.

Ziua începe să crească

Pe 6 decembrie batrînii prevăd cît de lungă va fi iarna. Dacă Moş Nicolae aduce zăpadă, iarna va fi scurtă, o va alunga Sfîntul Ioan, pe 7 ianuarie. Dacă nu este zăpadă, atunci iarna va fi lungă. Tot în această zi se pun crenguţe de măr în apă. Dacă înfloresc pînă la Anul Nou, anul care vine va fi roditor. Din această crenguţă înflorită se făcea sorcova pentru prima zi a anului. Străbunicii noştri au mai observat că, nu mult după sărbătoarea Sfîntului Nicolae, ziua se măreşte. Aceasta pentru că, după calendarul vechi, Sfîntul Nicolae cădea pe 19 decembrie, adică foarte aproape de solstiţiul de iarnă, cînd într-adevăr, ziua începe să crească.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: