O voce aproape nepămînteană

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 20.11.2015

• Lizabett Russo, o tînără plecată din Braşov în Scoţia, a uimit lumea cu o muzică nouă şi o voce imposibil de confundat

Pe cît pare de simplă, pe atît e de complicată. Nu ştii ce să crezi despre această fată care se consideră o singuratică, deşi viaţa ei e plină de oameni. Poate că e mai uşor de înţeles dacă o asculţi cîntînd. Dar vei fi în şi mai mare încurcătură. Stilul ei nu aparţine niciunui stil, vocea ei pare ireală şi greu de definit, dar cu o claritate de cristal. Nu o cunoaşte nimeni de-acasă, fiindcă nu prea cîntă în Braşov. Te întrebi de ce nu e deja o mare stea, măcar acolo, în Scoţia, unde îşi face studiile şi unde mai cîntă prin cluburi. Cu siguranţă e un artist de excepţie, de care lumea mare, dacă n-a auzit pînă acum, va auzi curînd. Poate în concert cu Loreena McKennitt sau Bjork sau Katie Melua. Misterioasa Lizabett Russo a vorbit pentru prima oară despre viaţa ei şi „despre lume, deoarece lumea şi ce se întîmplă în ea sînt strîns legate de muzica mea“.

La bunici, printre ciuperci şi argilă

Lizabett Russo e numele de scenă. În acte o cheamă Ioana Elisabeta Rusu şi s-a născut în Braşov. De cinci ani locuieşte în Scoţia, unde a făcut o facultate, iar acum urmează cursuri de master. În acest timp, a ieşit în lume cu muzica ei, cîntînd prin cluburi şi festivaluri. Articolele de specialitate din mai multe colţuri ale lumii o elogiază, mai ales după ce a scos primul album. În aceste zile, s-a întors acasă şi a auzit de festivalul braşovean „Dor de folk“. S-a înscris, a cîntat şi a lăsat juriul cu gura căscată. Multă lume s-a întrebat de ce a concurat, ar trebui să fie o mare vedetă, locul ei e pe marile scene. Dar Lizabett nu e un star internaţional. Deocamdată. Povestea ei începe cu copilăria petrecută la Braşov, perioadă în care nici nu se gîndea că o va apuca pe drumul muzicii. „Părinţii mei au lucrat la Tractorul. Muncitori, fără pile, fără perspective după desfiinţarea uzinei. Am trăit şi noi vechea dramă românească, tata a plecat să lucreze afară. Am rămas doar eu, mama şi fratele meu. Verile mi le petreceam la bunici, în Moldova. Mi-a prins bine acea experienţă. Bunicii mei trăiau detaşaţi de lume, în stereotipuri rurale. Oneşti, făcînd ceea ce trebuiau să facă“. Ea mergea prin păduri, culegea ciuperci şi argilă. Avea grijă de animale. „Scriam o grămadă de poezii. Eram o singuratică, dar sălbăticia asta mi-a prins bine. Nu mă ataşez nici de oameni, nici de locuri, ceea ce pentru un artist e un lucru bun. Îmi plăcea să observ şi să mă gîndesc. Căutam doar oamenii în vîrstă, ca să le ascult poveştile. Îi tot întrebam de mituri“, mărturiseşte Lizabett.

„A fi român în Scoţia e un stigmat“

A făcut liceul la Colegiul Naţional „Dr. Ioan Meşotă“, timp în care s-a înscris şi la cursurile de canto de la Şcoala Populară de Artă. Dar nu i-a plăcut să i se spună cum să deschidă gura, cum să respire şi alte tehnici stas, simţea că vrea să cînte în stilul propriu, aşa că „am chiulit o grămadă“. A învăţat singură să cînte la chitară, mai tîrziu, după ce şi-a cumpărat una în Scoţia. „Mă simţeam singură, nu aveam cu cine să vorbesc. Şi aveam atîtea de spus! Sînt o fire introvertită. Am început să cînt la chitară din frustrare, din nevoia de a spune lucrurilor pe nume“, îşi aminteşte Lizabett. De fapt, a ajuns în Scoţia cînd a venit vremea să dea la facultate. Nu ştia încotro s-o apuce. La Bucureşti, la psihologie, sau în Europa? Sau în Japonia, ţara care o atrăgea cel mai mult? Pînă la urmă a ajuns la Aberdeen, în Scoţia, cu toate că pe diploma ei scria că terminase un liceu în franceză. „Oricum, voiam să ies, să explorez, să văd cum trăiesc alţii“. S-a înscris la Drept. După un an, a trecut la Facultatea de Ştiinţe Sociale Aplicate, unde era singura româncă. „Nu ştiam cum sînt văzuţi românii şi m-a izbit reputaţia proastă pe care o avem. Mai ales că nimerisem în perioada cînd britanicii se temeau că-i invadăm. Aveam impresia că am devenit şi eu un fel de tîlhar, fiindcă aşa erau consideraţi toţi românii. Sper că am reuşit să-i contrazic pe scoţieni, care nici ei n-au cu ce se lăuda. Sînt primitori, dar şi indiferenţi, unii au probleme mari cu băutura. Ei cred tot ce se spune la televizor şi despre români nu se spun lucruri bune. A fi român acolo e un stigmat. A fi muzician român e o soartă grea, oricît de bun ai fi. Nu vreau să mă victimizez, e doar realitatea“.

Îşi face singură săpunul

A renunţat la Drept pentru că nu crede în justiţie. „Dreptatea se face cu bani oriunde. În schimb, ştiinţele sociale m-au atras pentru că mă ajută să observ lumea, să-i descopăr greutăţile. Oamenii nu-şi pun întrebări. Foarte rău!“. Tot căutînd substratul profund al lucrurilor, Lizabett a ajuns să descopere că îşi poate prepara singură nu doar hrana, ci şi produsele cosmetice. „Îmi fac singură toate lucrurile de care am nevoie în micul meu laborator. Mi-am amintit ceea ce am învăţat la ţară, aşa că îmi fac săpunul, pasta de dinţi, şamponul din ingrediente naturale: untură de porc, plante şi uleiuri esenţiale. De ce? Pentru că produsele cosmetice sînt pline de chimicale cancerigene. Nu ne dăm seama, dar în fiecare zi introducem în corp substanţe care ne îmbolnăvesc. O cremă intră rapid în piele şi ajunge la organele interne, transportînd substanţe dăunătoare. De aici pînă la boli grave nu e decît un pas“, explică braşoveanca. Pasiunea pentru lucruri sănătoase a făcut-o să se înscrie la un curs postuniversitar de medicină naturistă. A creat un săpun special pe care-l oferă celor ce îi ascultă concertele. Explică oamenilor care sînt efectele negative ale folosirii continue a produselor comerciale. Scoţienii pricep şi nu prea cum e cu produsele naturiste. Cert e că, din vînzări, Lizabett mai face un bănuţ, de care are mare nevoie pentru trai şi cariera de artist. Ca să trăiască, a lucrat part-time ca barista, vînzătoare într-un magazin de haine pentru copii, alt magazin de brînzeturi şi a dat meditaţii la franceză.

„Muzica mea se conectează cu migranţii“

Încă din primul ei an în Scoţia s-a apucat de studiat serios muzica. „Şi aşa am început să ies, să cînt prin cluburi şi restaurante. Din prima seară am cunoscut mulţi artişti cu care am cîntat. Nu-mi plac locurile aglomerate, dar pe scenă mă simt foarte bine“. Înainte sa termine facultatea a lansat „The Traveller’s Song“, pe care l-a prezentat în Zürich, Barcelona, Amsterdam. O mare casă de discuri i-a propus să o promoveze. Anul de Drept i-a prins bine pentru că, studiind contractul, a aflat că nu cîştiga mai nimic. Aşa că a refuzat, fără să-i pară rău. Cu al doilea album, „Running with the Wolfes“, a pornit într-un turneu de promovare pe cont propriu, prin Japonia şi Coreea de Sud. Peste tot, muzica ei a fost primită cu uimire şi admiraţie, publicaţiile au lăudat-o, iar publicul a aplaudat-o cu căldură. Poate şi pentru că „muzica mea se conectează cu migranţii, o categorie socială care are doar alinări false. Fiindcă este un folk etnic sau alternativ, să-i zicem. E o muzică mai ciudată, cu influenţe din ceea ce ascult: operă, muzică clasică, muzică armenească veche, folk, muzică bizantină, cea care mi se pare cea mai misterioasă, muzica amerindienilor, muzică populară românească şi altele“, încearcă ea să definească melodiile pe care le compune şi le interpretează acompaniată de chitară sau uculele. Genul în care ar putea fi încadrată nu există, dar se află undeva la interferenţa dintre jazz, folk şi etno.

Din Japonia de vis, la lumea concretă

În Braşov, în vremea liceului, a făcut arte marţiale, stilul japonez Ashihara. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care a ales să străbată Japonia cu cîntecele ei. Plus o carte veche despre civilizaţia japoneză, pe care a citit-o cînd era mică. A cîntat în 15 oraşe din Ţara Soarelui-Răsare. „M-a fascinat cultura acestui popor şi-mi pare rău că nu am ajuns în Japonia cea de acum jumătate de secol. Astăzi, tinerii s-au americanizat. Îmi plac tradiţiile niponilor, sînt nişte singuratici, ca şi mine. E un tărîm fascinant, cu oameni primitori. Nu ştiu ei engleză, dar ştiam eu ceva japoneză, învăţată din anime. M-am integrat bine şi pentru că îmi place peştele crud. Am făcut şi ceva voluntariat, într-o ţesătorie dintr-un sat, am locuit la o familie japoneză. Am luat cîteva lecţii de shamisen, instrumentul tradiţional japonez. Mi-a plăcut mai mult la ţară decît în Tokyo“, povesteşte Lizabett. Acum, artista caută sprijin financiar pentru noul ei album, „Burning Mountain“, la care a muncit foarte mult şi care va pune cu adevărat în valoare talentul ei nemaiîntîlnit. Va fi realizat cu mai multe instrumente şi mai mulţi muzicieni. A lansat o campanie crowdfunding prin care oferă donatorilor săpunurile şi desenele ei, fiindcă braşoveanca a fost înzestrată şi cu talent la pictură. Scoţienii donează cîteva lire, pe care Lizabett le pune deoparte, ca să-şi poată plăti viitorul album la care începe înregistrările în ianuarie 2016, la T-POT Scotland. E greu, foarte greu cînd nu ai susţinere într-o ţară străină. Nici în România nu i-ar fi mai uşor, pentru că şi la noi carierele se clădesc pe şansa de a cunoaşte persoane influente. Ea e prea mică printre ei, dar, cu siguranţă, vremea ei abia a început. Vocea uimitoare, compoziţiile stranii, acompaniate de chitară rece contrastează cu prezenţa cuminte pe scenă, care te îndeamnă să nu mai faci nimic altceva, doar s-o asculţi. Uneori pare melancolică, alteori e îndrăzneaţă. E rebelă, dar mult mai înţeleaptă decît tinerii de vîrsta ei. E unica Lizabett Russo.
(Sursa foto: www.facebook.com/elizaioana.rusu)

Un premiu special pentru o voce specială

La Festivalul Naţional „Dor de Folk“, desfăşurat zilele trecute la Braşov, Lizabett a cîştigat Premiul Special al Juriului. Organizatorul festivalului, părintele Costin Butnar, a fost şi el uimit de interpretarea ei. „Am avut o frumoasă surpriză anul acesta în prezenţa acestei tinere interprete foarte talentate. Unul dintre scopurile festivalului nostru este descoperirea noilor talente şi vom fi onoraţi peste cîţiva ani să auzim că am pus o piatră la temelia succesului ei internaţional. Talentul Lizabettei Russo este într-adevăr unic.“

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: