15 paradoxuri rostite de Iisus

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 10.04.2015

• În Vinerea Mare, Monitorul Expres vă invită să reflectăm la cuvintele Mîntuitorului cu ajutorul preoţilor braşoveni, care ne ghidează să înţelegem mai bine tîlcul aparentelor contradicţii

Cele mai dureroase zile din istoria creştinătăţii sînt zilele din Săptămîna Patimilor Mîntuitorului nostru. În fiecare an, de-a lungul secolelor, creştinii au ţinut post şi au evocat întîmplările de la sfîrşitul vieţii pămîntene a lui Iisus. Dar, mai ales, în aceste zile încercăm să nu uităm cuvintele Lui. Fie că e vorba de filme artistice, documentare, predici în biserici sau lecturi personale, toate ne oferă ocazia de a rememora învăţăturile pe care ni le-a transmis Mîntuitorul. Sînt vorbe cu profunzime, însă, chiar dacă sînt folosite şi în limbajul zilnic, nu pe toate le înţelegem. Sau doar credem că le înţelegem, în felul nostru. Monitorul Expres vă reaminteşte cincisprezece citate celebre din pildele rostite de Iisus. Sînt, poate, cele mai controversate, cele mai dificil de interpretat. De aceea, preoţii braşoveni ne vor ajuta să medităm la tîlcul spuselor Lui, ca să înţelegem mai bine rostul venirii, morţii şi învierii Lui.

Biblia, izvor de înţelepciune

Biblia este o carte cu pasaje pline de înţelepciune. Nu e o lectură uşoară, iar uneori e nevoie s-o citim mai mult cu sufletul decît cu mintea. Pe alocuri, e greu să descîlcim înţelesurile, alteori lucrurile par atît de clare încît folosim acele citate şi în limbajul cotidian. Cine n-a auzit sau n-a rostit „Ultimii vor fi cei dintîi“ sau „Fericiţi cei săraci cu duhul“ sau „Toma necredinciosul“? Dar oare ştim în ce împrejurări a rostit Mîntuitorul aceste cuvinte şi care e mesajul lor? De ce înţelesurile nu ni se dezvăluie la o primă lectură şi e nevoie să ne gîndim de două ori? De ce atunci cînd ni se explică, totul se luminează? Biblia e şi un exerciţiu al minţii şi o probă a deschiderii noastre către esenţa creştinismului: iubirea. Iată cîteva dintre spusele Mîntuitorului, explicate de preoţii braşoveni.

1. „Eu nu am venit să aduc pacea, ci sabia“

Aparent, afirmaţia pare o contradicţie între mesajul de iubire al Mîntuitorului şi îndemnul la conflict. Am putea crede că ne îndeamnă să ne războim, să nu ne mai înţelegem între noi. Totul devine mult mai simplu, dacă urmărim interpretarea părintelui Stelian Manolache, de la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“: „Iisus compară structura lumii vechi, cu cea a lumii noi, adusă de El. Pînă atunci, lumea trăia sub trei semne, al erosului, al destinului şi al norocului. Cum se năşteau oamenii, aşa mureau. Mîntuitorul anunţă prin aceste cuvinte că, de acum încolo, fiecare om poate să-şi lucreze mîntuirea. Mai nou, omul are libertatea dialogului cu el. E un altfel de religiozitate. O credinţă prin ascultare, dar orientată spre bine, spre frumos, spre adevăr. Pacea e una divină, Iisus nu e un războinic, ci un împăciuitor, e Adam cel nou. Aduce lupta pentru o nouă viaţă, e lupta cea bună, contra destinului, e lupta omului pentru a deveni cu adevărat om. Nu e vorba de o sabie ca armă, ci de o sabie spirituală, care taie lumea veche de cea nouă, transformatoare. Desparte perioada de dinaintea lui Hristos de cea de După Hristos“.

2. „Ce e mai lesne să spui: păcatele îţi sînt iertate sau ridică-te şi umblă?“

Iisus a pus această întrebare celor ce se îndoiau că poate vindeca un om paralizat. L-a ridicat din patul de suferinţă, dar oare de ce nu a spus pur şi simplu că îl va vindeca şi ne-a îndemnat să reflectăm la această dilemă, să alegem între îmbărbătare şi minune, între vorbă şi faptă? Pentru că una e iertarea, care nu se vede cu ochii, şi alta este miracolul, pentru cei care au nevoie de dovezi. Iată şi explicaţia părintelui Horia Ranga de la Biserica „Sfîntul Ioan Botezătorul“ din Craiter, care ne atrage atenţia că vindecarea începe în suflet: „Iisus este cel care tămăduieşte toată boala din popor, vindecă acolo unde există credinţă în suflet. Dar Mîntuitorul nu vindecă cu forţa. El nu trece peste libertatea noastră de a accede la taina dumnezeiască. Dumnezeu ne respectă libertatea, dar conlucrează cu voinţa noastră“.

3. „Eu nu am venit pentru cei drepţi, ci pentru păcătoşi“

Citind această mărturisire a lui Iisus, ne-am putea întreba, aşa cum pe bună dreptate s-au întrebat şi cei care L-au cunoscut, de ce acordă mai multă atenţie păcătoşilor decît drept-credincioşilor. Este aceasta o atitudine discriminatorie? Nu ne iubeşte oare Mîntuitorul la fel pe toţi? Părintele Aurel Colceriu de la Biserica „Sfînta Treime“ de pe Tocile, ne explică: „Mîntuitorul anunţă că nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească. Deci la această Lege trebuie aduşi toţi oamenii, inclusiv păcătoşii. Un suflet păcătos adus pe drumul cel bun e mai de preţ decît un drept credincios. Trebuie să înţelegem că orice suflet are valoare, Iisus nu pierde pe nimeni. Dacă Biserica e plină, toţi cei din Biserică aud cuvîntul lui Dumnezeu. Dar alţii stau în cîrciumă. Mîntuitorul ne îndeamnă să luptăm pentru cei păcătoşi, acest sacrificiu merită pentru că bucuria izbîndei e mare. Aşa cum păstorul s-a bucurat cînd a găsit o oaie rătăcită, chiar dacă avea o turmă numeroasă“.

4. „Toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi“

Românii spun: „Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa“. Această vorbă din popor vine din felul cum s-a adresat Iisus fariseilor şi cărturarilor. Părintele protopop Dănuţ Benga ne lămureşte ce motiv avea Iisus să fie supărat pe preoţi: „Aici Iisus a anticipat ceea ce se va întîmpla. Fariseii şi cărturarii se arătau împlinitorii Legii. Dar L-au judecat împotriva nu numai a Legii Iudaice, ci şi a legilor romane. Trebuiau să aducă două mărturii identice asupra aceleiaşi cauze, dar n-au făcut-o. Nu aveau voie să-l judece înainte de apusul soarelui. Nu i-au dat Mîntuitorului cuvîntul de apărare, nu i-au acordat o zi pentru aceasta. De aceea, astfel de exemple nu pot fi urmate.“

5. „Cine vrea să-şi salveze viaţa, o va pierde“

Dacă am lua această frază în înţelesul ei fatalist, am crede că Iisus ne transmite să nu încercăm să ne salvăm viaţa, să ne resemnăm, să nu întreprindem nimic, ce ne e scris, aşa va rămîne. Dar oare e vorba de viaţa biologică? Iată lămuririle părintelui Călin Comşa, de la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Ghimbav: „Mîntuitorul vorbeşte aici despre suflet, scoţînd apoi în evidenţă faptul că sufletul înseamnă chiar viaţa. «Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.» Domnul nostru Iisus Hristos nu a venit numai pentru a îndrepta lumea, ci şi pentru a o restabili, pentru a o aduce la viaţă nouă. Trebuie să înţelegem din acest citat că acela care încearcă să păstreze sufletul cel vechi, asemenea sufletului lui Adam, mîncat şi putrezit de păcat, îl va pierde, pentru că Dumnezeu nu va primi un asemenea suflet alături de El şi tot ceea ce nu se află înaintea feţei lui Dumnezeu este ca şi cum nu are viaţă. Cel ce îşi pierde sufletul său cel vechi, acela îşi va scăpa sufletul cel nou. Cine se va strădui să cîştige viaţa sa cea fără de moarte prin Hristos, o va primi şi o va păstra în veşnicie, cu toate că îşi va pierde viaţa sa cea vremelnică, supusă morţii“.

6. „Mulţi dintre cei dintîi vor fi ultimii, şi ultimii, cei dintîi“

Promisiunea este încurajatoare, dacă eşti printre ultimii, dar dacă eşti în faţă, de ce Iisus te trimite printre codaşi? Prof. dr. preot Vasile Oltean de la Muzeul „Prima Şcoală Românească“ ne îndeamnă să înţelegem că intrarea în Împărăţia Cerurilor este deschisă pentru toţi: „Cel ce se pocăieşte va ajunge în Împărăţia Cerului şi chiar înaintea celor care sînt deja convertiţi. Aşa spune El, dar a şi dovedit că e adevărat. De exemplu, Maria Magdalena, care a ajuns prima în Împărăţia Cerurilor. Cu alte cuvinte, trebuie să înţelegem că niciodată nu e prea tîrziu, pentru nimeni“.

7. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!“

Am tot auzit acest îndemn, dar oare cum îl văd judecătorii, jurnaliştii, bloggerii, cei care asta fac: judecă oamenii, societatea, vremurile? Preotul Costin Butnar de la Biserica „Înălţarea Domnului“ din Teliu ne ajută să tălmăcim acest aparent paradox: „Trebuie să avem în vedere o regulă de bază a citirii Sfintei Scripturi: cea a contextului. Acesta este textul complet: «Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura». Unui creştin nu îi este îngăduit să judece pe cel de lîngă el în sensul de critică, de condamnare, pentru că judecătorul este unul singur, Dumnezeu. În sensul acesta, judecarea aproapelui se înlocuieşte cu iubirea. Pe de altă parte, cuvîntul judecată este foarte des folosit în Biblie. Lucrurile se clarifică astfel: pe de o parte, Dumnezeu este Creatorul, deci şi Judecătorul, oamenii fiind egali între ei, dar pe de altă parte, chiar Biserica, societatea sau familia ne impun să facem o judecată, pentru că există legi care trebuie îndeplinite. Aceasta nu înseamnă că noi ne considerăm superiori, ci doar că sîntem într-o poziţie în care trebuie să împlinim o rînduială, însă cu dragoste şi blîndeţe, urmărind nu înjosirea celui de lîngă noi, ci sprijinirea lui pentru a se îndrepta. Faptul acesta este evident, de exemplu, în cazul unui preot care spovedeşte, dar şi în cazul unui judecător care aplică o sentinţă pentru a îndrepta o persoană sau o situaţie, dar şi pentru a păstra buna rînduială în societate. Într-o lume ideală, în care singura lege ar fi cea a iubirii, lucrurile ar fi mult mai simple şi nu ar mai fi nevoie de judecată sau judecători“.

8. „Am venit în lumea asta ca aceia ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi“

Prima parte a citatului este lesne de înţeles, trebuie să deschidem ochii şi inima şi să-l primim pe Dumnezeu. Dar de ce cei care-l văd deja ar trebui să devină orbi? Să urmărim răspunsul părintelui Constantin Puia, de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Braşovul Vechi: „Pare un paradox, o gîlceavă în termeni. Dar totul e simplu. Iisus a vrut să spună că dacă nu vezi, nu cunoşti, iar dacă vezi, e mai bine să devii orb, dacă vezi doar neadevăruri. Atunci cînd interpretăm un text biblic, trebuie să ţinem cont de versiunile prezente în toate Evangheliile, de context, adică să urmărim ideea care poate fi o continuare a versetelor anterioare şi trebuie să ţinem cont şi de teologie. De aceea există întotdeauna mai multe interpretări. În viaţă vezi ce vrei să vezi. Sîntem diferiţi. Gîndim, iubim, mîncăm diferit, în funcţie de educaţie, fire, vremuri, preocupări. Dar în acest citat trebuie să înţelegem că se face referire la adevăr. Sîntem orbi la adevăr, la esenţă. Tocmai de aceea, atunci cînd Pilat îl întreabă pe Mîntuitor ce e adevărul, El nu răspunde. Era chiar în faţa guvernatorului, căci El e adevărul, Calea şi Viaţa. Însă Pilat nu-l vedea. Iisus nu răspunde pentru că ne lasă pe noi să aflăm ce e adevărul. Petre Ţuţea spunea «Adevărul nu trebuie aflat, el există, trebuie doar primit». Adevărul e unul singur: iubirea“.

9. „Domnul vă va cere socoteală pentru darurile ce vi le-a dat“

Nu prea ne place să auzim că trebuie să înapoiem ceva. Ne aşteptăm ca Dumnezeu, în mărinimia Lui, să ne ofere fără să ceară nimic în schimb. Iată cum trebuie să înţelegem acest citat, după îndrumarea părintelui Stelian Manolache, o interpretare care ne dezvăluie că pînă şi înapoierea datoriei e tot în favoarea noastră: „Fiecărui om, fiecărui popor, Dumnezeu i-a dat ceva, un dar cu care îşi poate desăvîrşi mîntuirea. Dar darul nu trebuie ascuns, ci dezvoltat şi permanent autoevaluat. Tot omul e chemat spre autodesăvîrşire. Sigur că vom răspunde pentru acest lucru, pentru că, Mîntuitorul ne-a mîntuit pe toţi, dar după Înălţare, el a devenit Judecătorul. Trebuie să fim mai buni. Marea artă nu e să fii corect doar pentru tine, ci şi pentru celălalt. Dar noi am uitat cum se ajunge la inima celuilalt“.

10. „Fiţi înţelepţi ca şerpii!“

Îndemnul nu ne poate lăsa indiferenţi, atîta timp cît şarpele este simbolul Satanei, cel care a ademenit-o pe Eva. De ce oare Mîntuitorul îi îndeamnă pe apostoli să împrumute din înţelepciunea şerpilor? Admiră El oare inteligenţa Diavolului? Părintele Corneliu Gârbacea, de la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Răcădău, ne îndeamnă să corelăm expresia cu partea a doua a frazei. Astfel, „El spune mai departe să fim şi blînzi ca porumbeii, aşadar să avem înţelepciune în acţiune, dar îmbinată cu cumpătarea şi blîndeţea“. Ca să fie şi mai clar, părintele Ioan Coroiu de la Biserica „Izvorul Tămăduirii“ de la Stejeriş ne atrage atenţia că: „Nu este vorba de şarpele din Geneză, care e, într-adevăr, o personalizare a Diavolului. Mîntuitorul face referire chiar la şarpe, animalul abil care ştie unde şi cum să atace, ştie să se deghizeze, ştie care e momentul oportun pentru a se ascunde. Iisus a folosit deseori metafore, făcînd comparaţii cu aspecte comune ale vieţii cotidiene, palpabile, pentru ca apostolii şi oamenii să înţeleagă mai bine“.

11. „Nu vă îngrijiţi de ziua de mîine“

Ar fi bine să nu ne pese cu ce ne plătim facturile, dar cu siguranţă, Iisus nu ne-a îndemnat să trăim fără a ne îndeplini sarcinile, indolenţi şi fără responsabilităţi faţă de noi şi ceilalţi. Mai clar, acest îndemn ne e tălmăcit de părintele Stelian Raicu, de la Biserica „Sfîntul Gheorghe“: „Sîntem trup şi suflet. Avem timp pentru necesităţi, plăceri, dar pentru suflet n-avem timp. În realitate, trebuie să avem grijă de trup ca pentru toată viaţa, iar de suflet ca şi cum ar trăi o singură zi. Trebuie să găsim echilibrul într-o lume dezechilibrată. E greu, dar acest îndemn ne spune că Dumnezeu va avea grijă de noi. Caută să faci totul pentru sufletul tău, dar caută şi să munceşti. Dar nu pentru a strînge averi şi lux, ci doar pentru a te hrăni şi a te îmbrăca. Restul, să lăsăm în grija lui Dumnezeu“.

12. „Nu poţi avea doi stăpîni: Dumnezeu şi banii“

Tot părintele Stelian Raicu ne ajută să înţelegem că avem nevoie de bani, ca suport material al existenţei noastre, dar nu ca scop al vieţii. Prea mulţi bani ne vinde sufletul şi ne îndepărtează de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Lui nu-i sînt pe plac îmbuibaţii. Iată ce spune părintele: „În Biblie scrie «Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos». Evident, Dumnezeu e unicul care trebuie să aibă loc în inima noastră, el stă numai pe locul întîi, fiindcă aduce tot ce e bine şi bun pentru noi. Pe oricine altcineva ai iubi în afară de EL, este o iubire imperfectă. Banii înseamnă Diavolul. Nu-l putem împărţi de Dumnezeu cu Satana. Pe de altă parte, tot Iisus spune «Să dai Cezarului ce-i al Cezarului». Deci banii fac parte din viaţa noastră, trebuie să muncim ca să-i avem. Grija pentru bani este firească, dar nu peste măsură. Dreapta socotinţă e măsura“.

13. „Eu şi Tatăl Meu una sîntem“

Această afirmaţie dă bătăi de cap oricărui creştin, fiindcă e greu de înţeles cum putem pune semnul egalităţii între două persoane, fie ele şi divine, fără să obţinem un nonsens. Nici explicaţia nu e simplă, însă dacă o urmărim cu atenţie, aşa cum ne-o spune părintele protopop Dănuţ Benga, putem descoperi că totul are logică: „Este vorba de unitatea de fiinţă, de dumnezeire. Dumnezeu adevărat e şi unul şi celălalt. Iar fiinţa le e comună cu a Duhului Sfînt. Şi lucrarea e tot una. Tatăl lucrează prin Fiul, cu Duhul Sfînt. Nu există să facă unul ceva fără celălalt. Ca trei lumini, dar e una singură, nu se disting, nu se separă, dar au aceleaşi proprietăţi. Tocmai de aceea zicem în Crez «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat». Tocmai de aceea zicem «Lumină din Lumină». Putem lua oricîţi această lumină fără să o ştirbim pe cea originară“.

14. „Cine scoate sabia, de sabie va pieri“

Dacă ar fi să ne oprim doar la înţelesul primar al acestui citat, am putea crede că niciodată nu avem voie să ne revoltăm. Trebuie să tăcem, să îndurăm. Atunci, cum se explică răscoalele, grevele? Sînt aceste acte de protest social nişte păcate? Oare nu e supărat Iisus pe poporul evreu care l-a salvat de la moarte pe războinicul Baraba? Părintele protopop Flavius Leonard Florea, de la Biserica Română Unită cu Roma, Greco- Catolică, ne reaminteşte că venirea lui Iisus pe pămînt are drept scop trecerea către Legea Iubirii: „Tot ceea ce ne învaţă Iisus este că trebuie să fim altcumva decît au fost cei care au crezut în Legea Talionului. El aduce un mesaj de pace, după cum observaţi, nu îndeamnă la violenţă. În Univers există o armonie, o ordine, pe care le putem obţine stînd fiecare la locul lui şi împlinindu-şi menirea, respectînd rînduielile. Asta nu înseamnă că trebuie să tolerăm războiul, corupţia, nedreptatea. Iisus, de fapt, ne spune să băgăm sabia în teacă şi să adoptăm cealaltă formă de a rezolva problema: dialogul“.

15. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor“

Auzim şi folosim mereu această zicătoare atunci cînd ne referim la oameni naivi, care pricep mai greu, sensul expresiei „sărac cu duhul“ fiind de „slab de duh“. La polul opus, cei ageri la minte sînt „oameni cu duh“. Înseamnă că Iisus a rezervat Împărăţia Cerurilor celor greoi la minte? Părintele Robert Tătulea ne îndrumă cu un răspuns clar: „Expresia e folosită greşit în limbaj popular. Sărac cu duhul înseamnă blînd, iertător, bun în sens biblic, paşnic, generos. Dar să nu înţelegem că Împărăţia Cerurilor e numai pentru cei săraci cu duhul, ci şi pentru păcătoşi, pentru că Dumnezeu vrea îndreptarea lor, vrea să-i primească şi pe cei răi“.

Ultimele şapte fraze rostite de Iisus

1. Părinte, iartă-le lor, căci nu ştiu ce fac!
2. Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu mine în rai
3. Femeie, iată fiul tău! Fiule, iată mama ta!
4. Mi-e sete
5. Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
6. Săvîrşitu-s-a!
7. Părinte, în mîinile Tale încredinţez duhul Meu!

Expresii uzuale provenite din Biblie

• Multe cuvinte şi expresii din vorbirea cotidiană îşi au originea în Biblie. Iuda e simbolul trădării, fariseul e sinonim cu făţarnic, să-ţi porţi crucea face referirea la greutăţile destinului fiecărui om, să te speli pe mîini aminteşte de alegerea lui Pilat de a scăpa de povara condamnării lui Iisus, să dai orzul pe gîşte este acelaşi lucru cu aruncatul mărgăritarelor la porci, gardul vopsit are sens de morminte văruite. Iată şi alte zicale provenite din Biblie:
- Cine seamănă vînt, va culege furtună. În Vechiul Testament, pasajul face referire la israeliţii care au ales să se închine la idoli părăsindu-L pe Dumnezeu şi au ajuns ulterior în robie.
- Dacă tăceai, filosof rămîneai. În Biblie scrie: „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput, dacă şi-ar ţine gura“.
- Cine sapă groapa altuia cade singur în ea. În Biblie: „Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte“.
- Zilele îţi sînt numărate. Profetul Daniel spune regelului Babilonului că Dumnezeu i-a cîntărit faptele, l-a judecat şi acum zilele îi sînt numărate.
- Mană cerească. A fost hrana poporului israelian, condus de Moise în timpul exodului prin pustiul Sinai. Azi folosim expresia în sensul de surpriză aducătoare de belşug.
- La sînul lui Avram. În Evanghelia lui Luca, se spune că sufletul lui Lazăr a fost aşezat de un înger în sînul lui Avram, respectiv a ajuns în paradis.
- De la Anna la Caiafa. Iisus a fost trimis spre judecată la Marele Preot Anna, care l-a retrimis înapoi, la Caiafa.
- Poţi muta munţii. Iisus a spus: „Dacă veţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta, şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă“.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: