Legenda bradului de Crăciun

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M. Ex., 23.12.2014

• Despre originea bradului de Crăciun circulă mai multe legende, care mai de care mai frumoase prin mesajul plin de speranţă şi bucurie

În urmă cu mulţi ani, în seara de Crăciun a venit pe lume Iisus Hristos. În acele vremuri, pe acele meleaguri era împărat Irod, un om foarte rău care, auzind că s-a născut Mesia, Împăratul lumii, le-a poruncit oamenilor săi să fie ucişi toţi copiii de la doi ani în jos. Auzind acestea, mama lui Iisus s-a înspăimîntat şi şi-a luat fiul în braţe şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a părăsit Bethleemul. Pe drum, Fecioara Maria a auzit tropote de cai care veneau în urma ei. Atunci ea, văzînd un stejar, l-a rugat să-şi coboare crengile şi s-o ferească de oamenii lui Irod. Dar stejarului i se făcu frică şi o refuză pe Fecioara Maria. Deodată, ea fu chemată de un brad mic care pe dată o înfăşură cu crengile sale exact în clipa în care oamenii lui Irod treceau călare prin acel loc. După ce călăreţii se îndepărtară, Fecioara mulţumi bradului pentru fapta sa şi îi spuse: „Cît vei trăi, bradule, să nu veştejeşti niciodată! Să fii mereu verde şi iubit de toţi copiii, iar stejarului îi spuse ca toată viaţa lui să tremure fie iarnă, fie vară“. Aşa se explică faptul că iarna, de Crăciun, bradul ajunge în casele oamenilor, fiind iubit de toţi, mai ales de copii.

Simbolul bucuriei şi al speranţei

O altă legendă spune că atunci cînd S-a născut Pruncul Iisus, îngerii au venit în jurul său. Au mai venit şi păstorii care se aflau în apropiere. Dar drumul cel mai anevoios l-au făcut cei trei magi, care veneau de departe tocmai pentru a se închina Împăratului lumii. Aceştia erau foarte învăţaţi şi ştiau că Mîntuitorul Se va naşte, aşa că au pornit la drum, călăuziţi de steaua sfîntă ce le lumina calea şi le arăta drumul pe care să-l urmeze. Şi bineînţeles că nu puteau să se închine Fiului lui Dumnezeu fără un dar, care să arate dragostea şi bucuria lor. Aşa se face că au luat cu ei aur, smirnă şi tămîie, dar ajungînd aproape de Bethleem, oraşul unde S-a născut Mîntuitorul, au vrut să pună alături de darurile lor şi o floare sau măcar o creangă de copac înverzit, fiindcă nu doar oamenii, ci întreaga natură se bucura de venirea lui Iisus. Dar, căutînd ei încoace şi încolo, nu au găsit niciun copac înverzit, căci era iarnă şi atunci pomii îşi pierd veşmîntul lor de frunze şi flori. Însă, pe vîrful unui deal au văzut un brăduţ. Bucuroşi l-au luat cu ei şi atunci cînd au ajuns lîngă Maica Domnului şi Pruncul Iisus au aşezat bradul alături şi au aninat darurile lor pe crengile sale verzi. De atunci, bradul mai este numit şi Pomul de Crăciun. În amintirea minunatei veniri pe lume a Mîntuitorului s-a păstrat obiceiul ca în timpul sărbătorilor de iarnă să avem în casă un brad pe crengile căruia să aşezăm globuri colorate, beteală strălucitoare, fructe şi lumînărele. Iar sub brad, copiii cuminţi găsesc darurile mult aşteptate. Prin prezenţa sa în fiecare casă, mirosind a cetină, bradul este simbolul bucuriei şi al speranţei, căci rămîne veşnic verde, aducîndu-ne în suflete bucurie şi lumină.

Alte legende legate de brad

Una dintre legende este legată de sfîntul Bonifaciu, călugărul anglican care a rînduit biserica creştină în Franţa şi Germania. Într-o bună zi, el a dat peste un grup de păgîni adunaţi în jurul unui stejar falnic, pregătindu-se să aducă drept jertfă un copil zeului Thor. Pentru a salva viaţa copilului, Bonifaciu a prăvălit stejarul la pămînt cu o lovitură năprasnică de pumn. În locul acestuia a răsărit un brăduţ. Sfîntul a grăit către păgîni, spunîndu-le că brăduţul este Pomul Vieţii, închipuind viaţa veşnică a lui Iisus Hristos.
O altă legendă povesteşte despre un pădurar sărac care, în ajunul Crăciunului, a dat peste un copil pierdut şi înfometat. Cu toate că era foarte sărac, pădurarul i-a potolit foamea şi i-a oferit adăpost peste noapte. A doua zi cînd s-a trezit, pădurarul a găsit în uşa colibei un pom minunat, cu ramurile scînteietoare. Băieţaşul înfometat era, în realitate, copilul Iisus, iar bradul era răsplata dată pădurarului pentru fapta sa bună.
Altă legendă spune că Martin Luther, întemeietorul credinţei protestante, se plimba printr-o pădure, în ajunul Crăciunului. În timp ce se plimba, a fost uimit de frumuseţea puzderiei de stele, ale căror luminiţe sclipeau printre crengile brazilor. Atît de fermecat a fost de priveliştea minunată, încît a tăiat un brăduţ şi l-a adus acasă, pentru familia lui. Pentru a sugera sclipirea stelelor, a atîrnat lumînări de crengile brăduţului.
Alţii susţin că bradul de Crăciun şi-ar avea originea într-o piesă medievală de teatru care evocă Paradisul. În Evul Mediu, majoritatea oamenilor nu ştiau să citească, şi micile scenete de teatru erau mijlocul de propovăduire a învăţăturilor Bibliei. Piesa evocînd Paradisul, care înfăţişa crearea omului şi alungarea lui Adam şi a Evei din Rai, se juca în fiecare an pe 24 decembrie, adică în plină iarnă, ceea ce ridica o mică problemă. Era nevoie de un pom cu mere, dar iarna merii nu dau fructe, aşa încît se recurgea la o soluţie de schimb. În locul lor se foloseau brazi, de crengile cărora se atîrnau mere.
Mai există o altă legendă care povesteşte că, în secolul al VII-lea, un călugăr din Devonshire a venit în Germania pentru a răspîndi cuvîntul Domnului. Se zice că acesta s-a folosit de forma triunghiulară a bradului pentru a simboliza Sfînta Treime. În Europa, în secolul al XII-lea, de Crăciun, bradul era atîrnat de tavan cu vîrful în jos.

Legenda românească a bradului de Crăciun

Cea mai frumoasă dintre legende este legenda populară românească, care povesteşte că „demult, tare demult, cînd picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai păşeau pe acest pămînt, s-a iscat din senin o furtună, cum nu se mai pomenise. Grindina era cît oul de porumbel, vîntul smulgea pietrele din loc, iar cerul se întunecase ca la venirea nopţii, măcar că era miez de zi. Iisus Hristos şi Sfîntul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei păduri şi au cerut adăpost copacilor, care însă se ascundeau, care mai de care mai zgribuliţi şi mai înfricoşaţi. Mîndrii stejari şi fagi nu au vrut să-i primească la adăpostul lor, pentru că abia îşi puteau păzi frunzişul bogat de urgia cerurilor - unde să-i mai adăpostească şi pe cei doi călători? Merii şi perii au spus că trebuie să-şi apere fructele, sălciile şi plopii s-au făcut că nu-i bagă în seamă şi au tăcut. Dintre toţi, doar bradul s-a învoit să le ofere adăpost. El a spus: «Fructe mîndre pe care să le apăr nu am, frunzişul meu e făcut din ace ascuţite care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc şi mă socotesc nefolositor, dar dacă vreţi să-mi cinstiţi acoperămîntul cu prezenţa voastră, eu vă voi primi cum voi şti mai bine şi am să învelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese». Zis şi făcut. Domnul Iisus şi Petru au fost păziţi cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a răsărit din nou, mîndru pe cer. Atunci, ieşind din adăpostul cetinei, Iisus cuvîntă astfel către brad: «Dintre toţi copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatălui Meu, te voi răsplăti. Fie ca de azi înainte, iarna, tu să nu-ţi mai lepezi frunzişul ca ceilalţi copaci, ci să-l păstrezi veşnic. Apoi, fie ca acele tale înţepătoare să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere şi să le vindece bolile, astfel încît ei să te preţuiască cum se cuvine. Cît despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarnă, cînd toate fructele pămîntului se vor fi terminat, oamenii să te împodobească şi să pună pe ramurile tale toate bunătăţile, iar atunci cînd se vor strînge în jurul tău, ei să se gîndească la Mine, pentru că tu eşti copacul cel mai drag Mie». Numai ce zise acestea şi Iisus dispăru, împreună cu Petre, într-o geană de lumină. A rămas în pădure însă bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum şi această poveste murmurată de frunzişul copacilor, înfioraţi de minunea dumnezeiască“.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: