Candele aprinse pentru mari braşoveni

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 31.10.2014

• Mîine, cînd braşovenii vor aprinde o lumînare pentru cei dragi adormiţi, gîndul bun se va duce şi la marile personalităţi care îşi dorm somnul de veci la Braşov

1 Noiembrie este numită şi Ziua Morţilor, Ziua Tuturor Sfinţilor sau Luminaţia. În această zi ne gîndim la cei trecuţi în nefiinţă, ne rugăm pentru sufletele lor, curăţăm mormintele, le împodobim cu flori şi aprindem lumînări. Cimitirele se umplu de mii de luminiţe în această zi de sărbătoare a tuturor sufletelor. Obiceiul vechi de secole, prin care cei vii îi pomenesc pe cei morţi, înseamnă un moment de reculegere nu doar în memoria celor dragi care au ajuns pe tărîmul de dincolo, ci şi a tuturor răposaţilor neamului. În Braşov, îşi au mormintele multe personalităţi. În ziua în care ne pomenim strămoşii, Monitorul Expres vă propune să aprindem o candelă şi pentru cei mai de seamă reprezentanţi ai culturii române care odihnesc în cimitirele din Braşov.

„Să fiu îngropat pe muntele Tîmpa din Braşov“

În cimitirul Bisericii „Sfîntul Nicolae“ din Şchei, găsim mormîntul lui Nicolae Titulescu (4 martie 1882, Craiova-17 martie 1941, Cannes). Diplomatul român care a scris istorie pentru ţara noastră şi pentru Europa, a fost membru al Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu. A fost ministru al Finanţelor în guvernul lui Ion I. C. Brătianu, apoi ministru al Justiţiei, al Afacerilor Externe, ambasador în Anglia şi Franţa, membru titular al Academiei Române, preşedinte de două ori al Ligii Naţiunilor de la Geneva, iar în anul 1935 a fost propus pentru Premiul Nobel pentru pace. Titulescu îşi definea activitatea astfel: „Întreaga politică externă pe care am urmat n-a avut decît acest ţel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o reţea de alianţe de aşa fel încît războiul să devină imposibil“. Înainte de a muri, spunea: „Partidul meu de azi se cheamă România“. În testamentul său, marele diplomat şi-a spus ultima dorinţă: „Subscrisul Nicolae Titulescu încredinţez pe prietenul meu bun Iuliu Maniu, ca executor testamentar. Ultima mea dorinţă este ca la moartea mea să fiu îngropat pe muntele Tîmpa din Braşov, pentru a adeveri dragostea mea fierbinte pentru Transilvania şi străduinţele mele pentru întregirea scumpei mele ţări. Iunie, 1938. N. Titulescu“. Dorinţa lui nu a putut fi îndeplinită atunci din cauza împrejurărilor politico-militare. În 1992, anul celei de a 110-a aniversări de la naştere, după eforturile mai multor politicieni, printre care şi Corneliu Coposu, osemintele lui Titulescu au fost repatriate şi reînhumate la Braşov. Începînd cu 17 martie 1991, parcul central din Braşov, în care se află şi statuia lui Titulescu, poartă numele acestei mari personalităţi.

Un preot patriot şi un profesor reformator

Tot în cimitirul Bisericii „Sfîntul Nicolae“, se odihneşte o altă personalitate remarcabilă, protopopul Vasile Saftu. Fiu al Braşovului, preotul patriot a făcut parte din Marele Sfat Naţional Român de la Alba Iulia, fiind un ctitor al României Mari. La propunerea Sinodului, în anul 1896, a fost numit preot la Biserica „Sf. Nicolae“ din Şcheii Braşovului, iar în 24 septembrie 1911 i s-a încredinţat funcţia de protopop, pînă la 6 aprilie 1922, cînd a trecut la cele veşnice. Tot el a fost întîiul numit în scaunul de Episcop al Armatei Române, în 1921, la propunerea regelui şi a înalţilor demnitari români. Mormîntul doctorului Ioan G. Meşotă (1837-1878) este cinstit de braşoveni cu recunoştinţă pentru că el a fost cel care a modernizat învăţămîntul românesc braşovean. A fost autor de manuale de istorie şi de geografie, cărţi după care au buchisit multe generaţii de elevi. Meşotă a fost cel mai important animator al culturii locale din deceniile şapte şi opt ale secolului XIX. Mitropolitul Andrei Şaguna îl socotea „mărgăritarul cel scump, vrednic să fie pus în coroana corpului profesoral“, iar Titu Maiorescu i-a lăudat „inteligenţa solidă şi conştiinţa de lucru“, atunci cînd l-a propus membru corespondent al Academiei Române (ceea ce s-a şi realizat la 13 septembrie 1877). Distinsul Dr. Ioan Meşotă a devenit în anul 1869 director adjunct, apoi director al Şcoalelor Centrale Române, funcţie pe care braşoveanul a îndeplinit-o cu strălucire pînă la moartea sa prematură. Astăzi şcoala reală din Braşov pe care a condus-o s-a transformat în colegiu naţional şi îi poartă numele. Preotul Ioan Prişcu scria că, tot în cimitirul acestei vechi biserici, ar fi fost înmormîntat Laiotă Basarab, domn al Ţării Româneşti, „care se stingea ca pribeag în Braşov, în decembre 1480“.

Prima idee de Uniune Europeană

Aurel C. Popovici (16 octombrie 1863, Lugoj-9 februarie 1917, Geneva) a fost un jurist şi un politician român remarcat în epocă pentru opoziţia faţă de politica de maghiarizare din Transilvania şi Banat. Însă, mai puţin cunoscut este faptul că acest gînditor, în 1906, a propus federalizarea Austro-Ungariei în aşa-zisele State Unite ale Austriei Mari, după model american. Conform mai multor specialişti, prin această propunere, Popovici se situează printre precursorii conceptului de Uniune Europeană. „Marea diversitate a originilor, limbii, obiceiurilor şi mentalităţilor diferitelor naţionalităţi impune, pentru întregul Imperiu Habsburgic, o anumită formă de stat, care să garanteze fiecărei naţiuni că nu va fi ameninţată, obstrucţionată sau jignită în viaţa naţional-politică, în dezvoltarea sa particulară, în mîndria naţională, într-un cuvînt - în felul său de simţire şi de viaţă“, spunea Popovici la începutul secolului XX, sugerînd înfiinţarea a 15 state, constituite pe principiul naţionalităţii, cu largă autonomie internă în imperiu. Partea maghiară a manifestat o încrîncenată opoziţie, astfel că modelul propus de el, deşi a avut mulţi adepţi ai vremii, nu s-a materializat. Popovici a studiat la gimnaziul din Braşov, perioadă în care deja s-a remarcat prin pledoaria pentru drepturi egale între românii şi maghiarii din Transilvania, cerînd încetarea persecuţiilor şi tentativelor de maghiarizare.

Primul funcţionar român al Braşovului

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Braşovul Vechi, binecunoscută şi sub denumirea de Biserica Ortodoxă Braşovul Vechi, este înconjurată de un cimitir în care se află mormîntul epitropului bisericii, Ioan Bran de Lemeny, eroul de pe Cîmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848. Născut la anul 1811 în Zărneşti, s-a stabilit la Braşov în 1837, devenind primul avocat român din oraş (notares la Consiliul Parohial al Bisericii „Sfîntul Nicolae“). În timpul Revoluţiei Paşoptiste, la Blaj, a fost ales secretar al Marii Adunări şi membru în delegaţia trimisă la împărat, sub conducerea episcopului Şaguna, cu petiţia revoluţionarilor. Ulterior a fost numit prefect al gardei naţionale a Braşovului, apoi tribun, inspector domenial al Branului, cel dintîi funcţionar public român în districtul Braşovului si cel dintîi căpitan suprem (prefect) al districtului Făgăraş, unde a introdus limba română în administraţie. În scurt timp, a ajuns consilier în guvernul transilvan şi la Curtea de apel, deputat în dieta transilvană şi delegat al dietei în Parlamentul central din Viena. S-a retras la Braşov ca pensionar, militînd mai departe pentru cauza naţională şi culturală a românilor. A murit pe 11/23 ianuarie 1899. Tot în Cetate, la cimitirul Bisericii „Sfînta Treime“, sînt înmormîntate alte mari personalităţi române: mitropolitul Dositei al Ţării Româneşti, refugiat la Braşov după revoluţia lui Tudor Vladimirescu, precum şi familia domnitorului muntean Alexandru Şuţu. Aici îşi dorm somnul şi părinţii prinţului Grigore Brâncoveanu, Emanuel şi Zoe, dar şi Elena Brâncoveanu-Cantacuzino. Aurel A. Mureşianu consemna: „Lîngă groapa Dutculesii, se înmormîntă la 1771 copilul Constantin al lui Nicolae Brâncoveanul“.

Aviatorul erou din Şchei

O galerie impresionantă de intelectuali găsim pe aleile cimitirului Bisericii „Sfînta Treime“ din Şchei: preoţii Bonifatie Pitiş şi Nicolae Chicomban, directorul şcolilor primare din Braşov Ioan Vătăşan, profesorii autori de manuale I.C. Panţu, Gheorghe Prejmerean, Ion Dariu, botanistul Dumitru Lupan, Vasile Greceanu, ginerele lui Andrei Mureşianu, şi chiar poetul a odihnit aici pînă în 1883, cînd a fost strămutat în cimitirul Groaveri. Printre cei înmormîntaţi aici se află şi filologul braşovean Constantin Lacea (1 iunie 1875-28 ianuarie 1950). Membru de onoare al Academiei Române (din 1939), a fost profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj şi unul dintre principalii colaboratori ai Dicţionarului Academiei al Limbii Române. Este un nume de referinţă prin studiile de lingvistică, de istorie a literaturii române vechi şi etimologie. Aviatorul Ion Milu (1908-1982) s-a retras şi el tot în acest cimitir. A fost un mare profesionist al zborului, luptînd eroic în 600 de confruntări cu inamicul, în Al Doilea Război Mondial, performanţă care i-a adus faima de al treilea aviator al conflagraţiei, ca număr de atacuri aeriene cărora le-a supravieţuit. A fost rănit de două ori, ultima oară ieşind din avionul în flăcări, doborît de americani. A fost decorat de nenumărate ori cu medalii româneşti şi străine. La Braşov, a fost pilot de recepţie al Ministerului Aerului la IAR, apoi ofiţer la Flotila 3 Asalt Braşov, Regimentul 7 Vînătoare Braşov şi Divizia 68 Asalt.

Morminte importante în cimitirul Groaveri

În cimitirul Groaveri, al Bisericii „Sfînta Parascheva“, găsim mormintele a zeci de oameni mari. Andrei Bârseanu (1858-1922), născut în Dîrste, a scris versurile cîntecului „Pe-al nostru steag“, pe melodia lui Ciprian Porumbescu, devenit Imnul Unirii. A fost profesor la Şcoala Superioară de Comerţ din Braşov, care astăzi îi poartă numele. În 1908 a fost ales membru titular al Academiei Române. Un alt adormit este Dr. Iosif Blaga (1864-1937), unchiul poetului şi filosofului Lucian Blaga. Din 1915 pînă în 1928, a fost directorul Liceului „Andrei Şaguna“. A scris studii de psihologie, pedagogie şi estetică literară şi biografii ale lui Virgil Oniţiu, Ioan Ciurcu, Andrei Bârseanu şi ale altor braşoveni cunoscuţi. A fost senator în primul parlament al României Mari. În ultimii zece ani ai vieţii, a fost protopop şi paroh al Bisericii „Sfîntul Nicolae“ din Braşov. Putem considera cimitirul Groaveri un fel de Cimitir Bellu al personalităţilor braşovene. Aici odihneşte şi Bartolomeiu Baiulescu (1831-1909), preot şi învăţător la şcoala primară în limba română, care a funcţionat în propria lui casă din Zărneşti. În 1857, a venit în Braşov ca preot şi profesor de religie la Şcoala Reală. Aici a fost avansat protopop. A avut 5 copii, toţi se odihnesc în cimitirul Groaveri. Mai cunoscuţi au fost doctorul Gheorghe Baiulescu (1855-1935) care, după terminarea studiilor de medicină la Viena, s-a întors ca profesor de igienă şi medic în Braşov. În 1916, a devenit primul primar român al Braşovului, iar în 1919, primul prefect român al judeţului. Maria Baiulescu (1860-1941) a fost poetă şi scriitoare. A fost preşedinta „Reuniunii Femeilor Române“ din Braşov. Militînd pentru drepturile femeii, a ţinut conferinţe în ţară şi străinătate.

Familii de intelectuali

O altă familie importantă care odihneşte în cimitirul Groaveri e Lapedatu, cei doi fraţi remarcîndu-se în epocă în mai multe domenii. Alexandru I. Lapedatu (1876-1950) a fost istoric şi om politic. S-a ocupat îndeosebi de istoria Evului Mediu. A fost senator, ministru şi preşedinte al Senatului României, secretar al Comisiei Monumentelor Istorice, expert în delegaţia română la Conferinţa de pace de la Paris. Ion I. Lapedatu, economist, membru de onoare al Academiei Române, a fost arestat şi încarcerat. S-a stins în temniţa comunistă de la Sighet în 1951. Tatăl lor, Ioan Alexandru Lapedatu (1844-1878), a fost printre primii studenţi ardeleni care au studiat la Paris, obţinînd doctoratul în litere şi filosofie. A fost profesor de limbi clasice la Liceul Ortodox din Braşov şi a publicat poezii, naraţiuni istorice, piese de teatru, basme. Multe morminte din cimitirul Groaveri sînt cavouri de familie, cum sînt cele ale familiilor Mureşianu, Baiulescu, Bogdan. Marele filolog şi lingvist Sextil Puşcariu (4 ianuarie 1877-5 mai 1948) este înhumat lîngă alţi intelectuali de marcă. A scris peste 400 de lucrări de o mare valoare ştiinţifică. A iniţiat şi a coordonat Dicţionarul Limbii Române şi Atlasul Lingvistic Român. A fondat şi a condus revista Dacoromania şi a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj, pe cînd era rector al Universităţii. Puşcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naţionale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, şi a scris versuri şi schiţe, cronici muzicale şi teatrale. A întreţinut legături strînse cu numeroşi reprezentanţi ai culturii noastre. Academicianul a fost distins cu numeroase titluri şi premii, iar astăzi, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj-Napoca îi poartă numele. La Bran, unde a trăit ultima perioadă a vieţii, se află un bust al marelui cărturar căruia îi datorăm cel mai complex şi frumos tablou al „Braşovului de altădată“.

Orăşelele celor adormiţi

Mormîntul lui Andrei Mureşianu, autorul versurilor Imnului Naţional, este acoperit cu flori în fiecare 15 mai, cînd în cimitir răsună „Deşteaptă-te, române!“, intonat de elevii şagunişti. Pe aleile cimitirului Bisericii „Sfînta Parascheva“ găsim şi mormintele altor înaintaşi de vază. Virgil Oniţiu, primul director al Liceului român ortodox din Braşov, pictorul Mişu Popp, publicistul Axente Banciu, teologul şi istoricul Stere Stinghe. Printre cei adormiţi, se remarcă şi Generalul Ion Dumitrache (25 august 1889, Rîmnicu Sărat-6 martie 1977, Braşov). Acest erou al românilor a luptat în ambele războaie mondiale, fiind rănit de două ori şi decorat cu cele mai înalte distincţii militare. A trecut Nistrul, în ofensiva contra sovieticilor, în fruntea Diviziei 2 Munte şi a Diviziei 10 Infanterie. Astăzi, o stradă din cartierul Tractorul îi poartă numele. Cînd veţi merge astăzi la cimitir, veţi găsi coroane şi flori proaspete pe mormintele personalităţilor, semn că braşovenii nu i-au uitat. Acestor înaintaşi faimoşi li se adaugă an de an, alţii şi alţii. Militari care cad pe cîmpul de luptă din Afganistan. Scriitori, actori, regizori şi medici. Sportivi de performanţă. Cimitirele Braşovului au devenit orăşele tot mai largi ale celor adormiţi, iar în această zi, mii de luminiţe vor pîlpîi pe mormintele încărcate de flori.

Morminte fără cimitir

- Leonard Mociulschi (27 martie 1889-15 aprilie 1979) a fost o personalitate militară de excepţie. Ca general comandant al trupelor române de vînători de munte, a luptat împotriva URSS-ului. După război, a fost închis fără proces. A fost eliberat pe 10 octombrie 1955 din penitenciarul Jilava, dar i s-a stabilit domiciliul forţat în Blaj. În august 1960, s-a mutat în Purcăreni, apoi în Braşov. Pensia i-a fost suspendată, pînă cînd a intervenit în 1966 preşedintele Franţei, Charles de Gaulle. Conform dorinţei sale, a fost incinerat, iar cenuşa a fost împrăştiată de cercetaşii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpaţilor. Din 2007, Batalionul 21 VM din Predeal a primit denumirea onorifică „General Leonard Mociulschi“.
- Johannes Honterus (1498-1549) a absolvit Universitatea din Viena, iar în anul 1525 a primit titlul de „magister artium“, sub numele de Johannes Holler Coronensis, după denumirea oraşului natal. A fost profesor la Universitatea din Cracovia, a tipărit lucrări de gramatică latină şi geografie care i-au adus faima europeană. În anul 1533 s-a întors la Braşov şi a fost ales în „Adunarea celor o sută“, apoi a devenit Consilier Comunal. A înfiinţat la Braşov una dintre primele tipografii din Transilvania, tipografie unde Diaconu Coresi a multiplicat cărţi româneşti şi slavone pentru uzul bisericii ortodoxe. Umanistul şi reformatorul saşilor transilvăneni a reorganizat învăţămîntul, ocazie cu care a înfiinţat la Braşov prima bibliotecă publică din Transilvania. Honterus este înmormîntat în Biserica Neagră, în curtea bisericii se află statuia lui, iar un gimnaziu îi poartă numele.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: