Carmen Tănăsescu, astronaut pentru o săptămînă

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 18.07.2014

• Profesoara de astrofizică de la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“ a fost instruită la Centrul Educaţional NASA
• De acum înainte, profesoara va preda elevilor săi după metode inspirate din experienţa de astronaut

Pe Carmen Tănăsescu o cunosc generaţii la rînd de şagunişti, dar şi braşovenii o ştiu mai ales din vremea cînd era în fruntea Inspectoratului Şcolar Judeţean. Acelaşi om care ne-a obişnuit cu declaraţii de presă legate de învăţămîntul braşovean a trăit o experienţă fabuloasă ca astronaut. Profesoara de astrofizică de la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna“ nu a ieşit chiar în spaţiul extraatmosferic, însă a fost instruită şi testată la NASA, braşoveanca absolvind cu un punctaj impresionant Şcoala Spaţială de Educatori din SUA. În cadrul scenariilor pentru care s-a antrenat, a trăit în imponderabilitate, a mîncat mîncare de astronauţi, a construit rachete, a reparat motoare de rachetă, a supravieţuit în capsula paraşutată în ocean şi a salvat viaţa echipajului aflat în misiune pe Lună. Instruirea pe care a primit-o chiar de la aşii astronauticii mondiale face parte dintr-un program internaţional de învăţare a unor metode noi de predare a ştiinţelor exacte. Carmen Tănăsescu s-a întors cu o altă viziune didactică. Vrea să ofere elevilor săi aceeaşi experienţă minunată, provocîndu-i să treacă prin cîteva dintre testele la care a fost supusă şi ea. Pentru şagunişti, fizica la clasa Carmen Tănăsescu nu va mai fi niciodată la fel.

Şapte zile la NASA

În noiembrie anul trecut, Carmen Tănăsescu a participat la o conferinţă de astrofizică în Olanda, prilej cu care a auzit de seminariile Honeywell. Întoarsă în Braşov, a trimis un proiect pe adresa programului şi le-a descris pe cele la care lucrează elevii săi. După un proces de selecţie riguros, specialiştii au acceptat-o cu bursă integrală. În iunie 2014, a primit biletul de avion şi astfel, profesoara a început ceea ce se poate numi călătoria vieţii ei. A petrecut o săptămînă la Centrul Educaţional NASA, din Huntsville, Alabama, unde a fost instruită, testată şi, în final, certificată ca specialist în aviatică. Şansa de a participa la acest program de instruire pentru profesori i-a schimbat viaţa şi a îndreptat-o spre o metodă de predare a astrofizicii cum încă nu s-a folosit în România. Chiar dacă nu a ieşit pe orbită, a trăit pe propria piele legile astrofizicii, în condiţii reale, generate de simulatoare, aceleaşi în care se antrenează astronauţii. Ce-şi poate dori mai mult un profesor de specialitate? Dar Carmen nu se aştepta la aşa aventură, totul a fost o surpriză plăcută, incredibilă, pe care numai dacă o auziţi povestită chiar de ea, veţi înţelege cum e să te afli într-un costum spaţial, să pluteşti în vid sau să coordonezi o misiune din centrul de comandă de la Houston. Veţi înţelege cum e să te afli într-o situaţie limită şi să gîndeşti repede şi corect pentru a te salva pe tine şi întreg echipajul. Sau cum e să îţi ureze Ed Buckbee, un bătrîn cavaler al cosmosului: „See You în Space“.

Houston, we have a problem!

O zi obişnuită la Academia Spaţială pentru Educatori începea la 7 dimineaţa şi se termina la 7 seara. Prima parte a zilei era rezervată activităţilor de teren. Participanţii se instruiau pentru viaţa de astronaut, apoi treceau la aplicaţii. Fiecare echipă avea repartizat un scenariu, o situaţie de supravieţuire, din care trebuia să iasă la liman. Întîmplarea se petrecea în apă, în junglă, în spaţiu. După ce participanţii învăţau tehnicile de supravieţuire, treceau la acţiune. „De exemplu, ni s-au dat trei scînduri şi ni s-a spus că nu avem nimic altceva la dispoziţie pentru a trece pe celălalt mal al unui rîu cu piranha. Regulile se complicau. Dacă atingeai apa, deveneai orb sau şchiopătai. Lupta pentru supravieţuire se relua jucînd noul rol. Noi ne-am descurcat foarte bine, am trecut rîul sprijinind scîndurile din piatră în piatră“, povesteşte Carmen. Într-o altă simulare, au trimis o navetă pe Lună. S-au împărţit în trei grupuri: unii formau echipajul, alţii erau în modulul ejectat spre suprafaţa satelitului, iar alţii rămîneau la sol să-i coordoneze. „Eu am ales să rămîn la sol, dar nu ştiam ce mă aştepta. A fost cel mai greu rol, toţi depindeau de mine. Au apărut diverse situaţii pe care a trebuit să le remediez: nava a rămas fără aer, apoi fără apă potabilă, apoi un motor a cedat. Ca să rezolv problema, trebuia să consult un catastif plin de simboluri pe care îl vedeam pentru prima oară şi să găsesc instrucţiunile standard cu care să îi ghidez pe cei de la bord pentru remedierea problemei. Norocul meu a fost că partenerul meu din centrul de comandă era un fost pilot de încercare din Connecticut, care m-a trimis la capitolul potrivit. Împreună, am dat comenzile corecte şi avaria a dispărut de pe monitor“, îşi aminteşte ea, încă emoţionată de realismul situaţiilor prin care a trecut.

A ieşit în spaţiu şi a prins o şaibă

Echipele se schimbau, preluînd celelalte roluri. Cînd Carmen a ajuns pe navă, a primit rolul de comandant. „Cel mai uşor e să fii căpitan, cereai rapoarte şi repartizai sarcini specialistului potrivit“, spune ea. În altă situaţie, a trebuit să schimbe pămîntul plantelor, în condiţii de gravitaţie redusă. De fapt, să îmbunătăţească întreaga compoziţie a solului, fiindcă plantele erau vitale pentru viaţa cosmonauţilor. Bineînţeles că braşoveanca a ajuns şi în costumul de astronaut cu care a intrat în simulatorul în care se antrenează astronauţii. A trăit o experienţă stranie cînd a simţit că greutatea propriului corp a dispărut. „Eram în afara navei şi trebuia să prind o şaibă. Noroc că ştiu fizică. Am calculat şi am anticipat efectele mişcărilor şi astfel am reuşit să înşurubez şaiba“, povesteşte profesoara de astrofizică. Conform scenariului, cînd a venit vremea ca racheta să se întoarcă pe Pămînt, participanţii au ajuns în ocean şi au trebuit să se salveze. „Am trăit intens fiecare moment, nu am refuzat niciun scenariu, dar unii colegi n-au participat, fie pentru că aveau probleme medicale, fie pentru că le era teamă. La acest program, trebuia să prezinţi fişa medicală de la medicul de familie, tradusă în engleză, dar am fost supuşi şi acolo unui control medical riguros şi complet, în special la inimă“. Carmen n-a stat pe margine, a trăit din plin programul, alături de colegii din echipa botezată Harmony: un rus, un indian, un american, o braziliancă şi o poloneză. Cît despre colegul din România, profesorul Adrian Mehedinţi din Puchenii Mari, abia dacă l-a văzut pe-acolo. Au fost repartizaţi încă din prima zi în echipe diferite.

Cum să trimiţi un rover pe Lună fără să spargi oul

La prînz, se întîlneau cu personalităţi de la NASA, astronauţi şi scriitori care le împărtăşeau din experienţa proprie sau din întîmplările celebre în istoria astronauticii. Urmăreau filme documentare împreună şi le comentau. „Aceşti oameni sînt fantastici. L-am întîlnit pe Robert Gibson, astronaut care a petrecut 36 de zile în spaţiu. Ne povestea că atunci cînd pleca în spaţiu, mintea lui nu gîndea pericolul. Nici azi nu a renunţat, la 68 de ani participă la curse acrobatice“, spune braşoveanca. După-amiaza era rezervată rezolvării de probleme. Participanţilor li se dădea de meşterit cîte ceva, astfel încît să obţină o soluţie practică eficientă. Echipa ei trebuia să confecţioneze un perete rezistent la foc. Atît de rezistent, încît oul atîrnat pe partea cealaltă să nu se prăjească atunci cînd asupra parapetului e îndreptată flacăra unei lămpi de sudură. Au primit ca materiale de lucru: cîlţi, burete, bumbac, foaie de aluminiu şi un grilaj de fier. Au topit grilajul şi au obţinut un zid de fier. La altă probă, trebuiau să construiască un rover care să reziste la şocuri. Modulul era aruncat de la etajul doi, din el ieşea maşinuţa care trebuia să fie funcţională după impact. Mai mult, oul aşezat în rover trebuia să rămînă intact. „Toate problemele trebuiau rezolvate corect şi la timp. Nu aveai niciun minut liber, presiunea era mare“, a fost impresia profesoarei care a decis ca toate aceste experimente să le reproducă şi elevilor săi, pentru a le oferi şi lor posibilitatea de a învăţa fizica aşa cum „i-au predat-o“ ei cei de la NASA.

Altfel de ore de astrofizică, de-acum încolo

Carmen mai povesteşte şi cum, într-o zi, i-au dus la un institut de biotehnologie, implicat în cele mai avansate cercetări în diverse ramuri ale biologiei, inclusiv în domeniul cancerului. „Ne-am trezit pe un drum lung de 3 km, pe o căldură teribilă. Era de fapt o catenă de ADN, pe care întîlneai puncte de control, unde te aşteptau nişte întrebări cu opt variante de răspunsuri. În funcţie de răspunsul ales, erai dirijat către alte puncte. În final, traseul tău configura tot lanţul ADN şi trăsăturile genetice ale organismului respectiv“, povesteşte Carmen despre acel parc incredibil, cu cromozomi gigantici. Din laborator în Staţia Spaţială Internaţională, din junglă în simulatorul spaţial sau chiar păşind pe solul Lunar, cu o greutate de şase ori mai mică decît pe Pămînt, aventura braşovencei a fost realistă, incitantă şi provocatoare. Profesoara a venit acasă mai inspirată şi cu idei noi pentru revigorarea orelor de fizică. „Le-am povestit copiilor, le-am arătat imagini, totul le-a suscitat interesul. Le-am promis că vom face împreună experienţele învăţate la Honeywell. Ideea a prins, le place, le-a trezit imaginaţia fantastic! Cele şase echipe care au lucrat pentru proiectele premiate de NASA şi care acum pregătesc altele noi, s-au şi apucat de lucru. Deşi sînt în vacanţă, se întîlnesc săptămînal. La anul, partenerii noştri din India vor veni la Şaguna, vom fuziona cele două cercetări, iar în martie vom aplica proiectul comun la NASA. La sfîrşitul lui 2015, vom organiza un seminar pentru elevi şi profesori, cu susţinerea ESA (European Space Agency) şi sperăm să obţinem titlul de şcoală ESA“, mărturiseşte ea din planurile de viitor dedicate talentaţilor săi elevi care visează că, într-o bună zi, vor ajunge la stele, la bordul unei navete spaţiale. Un vis care, profesoarei lor i s-a împlinit. Fie şi numai într-un centru de pregătire al astronauţilor, cel mai tare de pe Terra.
Carmen Tănăsescu este atît de entuziasmată de viaţa de astronaut şi de aventura ei de la NASA încît, dacă ar fi să zboare cu o rachetă adevărată, dincolo de atmosfera terestră, „n-aş spune nu“.

Un program care „reaprinde pasiunea profesorilor“

• Programul astronautic Honeywell Educators @ Space Academy (HESA) e realizat în parteneriat cu U.S. Space & Rocket Center (USSRC) şi urmăreşte să-i ajute pe profesorii din învăţămîntul mediu să educe mai eficient elevii în domeniul ştiinţei, tehnologiei, ingineriei şi matematicii (STEM), folosind metode moderne de predare. „Acest program are drept principal scop reaprinderea pasiunii profesorilor. Subiectele din domeniul STEM sînt printre cele mai dificil de predat, dar această experienţă îi ajută pe profesori să descopere noi metode de a prezenta planurile de lecţii în faţa viitoarelor generaţii de ingineri, programatori, matematicieni şi astronauţi“, spune Tom Buckmaster, preşedintele Honeywell Hometown Solutions. Începînd din 2004, educatorii şi-au împărtăşit experienţa şi cunoştinţele cu peste 2 milioane de elevi, inspirîndu-i pe mulţi să îşi continue educaţia şi să îşi construiască o carieră în domeniul STEM, al cărui lider mondial este Honeywell. În acest an, 204 profesori din 27 de ţări au participat la unul din cele două programe HESA. 47 de profesori români au fost aleşi să participe la program, în 10 ani. În acest an, Carmen Tănăsescu din Braşov şi Adrian Mehedinţi din Puchenii Mari au fost cei doi profesori români selectaţi pentru program. Profesorilor care se califică în urma selecţiei li se asigură transport dus-întors cu avionul, instruire, mese şi cazare sponsorizate de Honeywell, o companie americană lider în servicii şi produse aerospaţiale, tehnologii de control pentru construcţii, locuinţe şi industrie, turbocompresoare şi materiale de înaltă performanţă.

prof. Carmen Tănăsescu

•„A fost o experienţă unică ce a exploatat toate aptitudinile unui cadru didactic. Este foarte important pentru un profesor de fizică să poată trăi teoria pe care o predă la clasă de ani buni. Am aflat cum funcţionează navetele spaţiale, teoria aplicînd-o apoi într-un simulator. Am făcut parte din echipa terestră, am jucat rolul cercetătorului şi al specialistului care fixează defecţiunile apărute în timpul zborului. Am participat la construirea şi lansarea unei rachete. Tot echipa mea a ieşit să repare nava în spaţiul cosmic. Absolut toate pot fi aplicate şi la clasă şi le voi introduce în conţinutul opţionalului. Am văzut cum îi pot face pe elevi să prindă cu adevărat pasiune pentru opţionalul de astrofizică, imaginile pe care le pot capta din biblioteca NASA sînt doar un instrument.“

prof. Adrian Mehedinţi

• „Am fost impresionat că o companie este dispusă să investească în perfecţionarea mea ca profesor. Tot ce ştiam a căpătat alte dimensiuni. Am intrat în capsulele astronauţilor, am văzut cum astronauţii îşi exersează manevrele în simulatoare, am fost la cîţiva metri de uriaşele motoare şi componentele rachetei Saturn V, am văzut replicile modulului lunar la dimensiuni reale, a roverului lunar şi a capsulei de revenire în atmosferă a astronauţilor. Am trăit poveştile misiunilor pe Lună pe care-mi plăcea să le spun la clasă elevilor mei, acum însă le voi putea oferi şi acele detalii concrete şi spectaculoase care dau viaţă legendelor şi stîrnesc curiozitatea şi pasiunea pentru ştiinţă. Nu se ştie în ce clasă sînt urmaşii lui Armstrong.“

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: