O istorie a dedesubturilor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 04.07.2014

• Timp de secole, oamenii nu au purtat lenjerie intimă, apoi au trecut la pantalonaşi, iar azi preferă modele minuscule şi tot mai îndrăzneţe

Acum 68 de ani, pe 5 iulie, la Paris, erau prezentaţi primii bikini. Costumul de baie a şocat prin dimensiunile minuscule ale chiloţilor care dezveleau pentru prima oară pîntecele femeilor. Cine ar fi bănuit că această invenţie îndrăzneaţă va face carieră? De altfel, de-a lungul timpului, oamenii s-au panicat de fiecare dată cînd chiloţii şi-au schimbat design-ul, încălcînd tabuurile legate de model, material, culoare. Astăzi, chiloţii au trecut de la rolul lor igienic şi au ajuns operă de artă, cele mai năstruşnice idei sînt înglobate în această piesă vestimentară pe care, în fond, n-ar trebui să o vadă toată lumea. În domeniul modei şi al sexualităţii deopotrivă, chiloţii apar aproape în orice film sau revistă, au fost şi mai sînt obiect al superstiţiilor, fac parte din viaţa noastră. Tanga, boxeri, bikini, tetra, indiferent ce model sau marcă sînt, chiloţii au devenit o industrie.

De la stilul Tarzan, la cel al gladiatorilor

Chiloţii au fost primul obiect de îmbrăcăminte din istorie. Adam şi Eva au purtat „chiloţi“, chiar dacă sub forma unor frunze care acopereau zonele „ruşinoase“. Încă cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au acoperit părţile intime nu doar pentru a nu fi afişate public, ci mai ales pentru igienă şi pentru protejarea organelor genitale care, în lipsa chiloţilor, s-ar fi atins de îmbrăcămintea aspră. În epoca primitivă, se purtau chiloţii tip „perdea“. Adică o bucată de piele de animal prinsă în talie, cam cum avea celebrul personaj Tarzan. Cei mai vechi chiloţi datează de acum circa 75.000 de ani. Au urmat chiloţii „jockstrap“, altfel spus, o bucată de material prinsă în jurul feselor cu benzi elastice, care lăsau la vedere mare parte din posterior. În antichitate, lenjeria intimă semăna cu cea de azi. Statuile din acea perioadă erau reprezentate purtînd o bucată de material în jurul şoldurilor. Femeile romane purtau chiloţi triunghiulari, mai laţi în partea dorsală, prinşi cu ace de o centură. Bărbaţii aveau pînze înfăşurate în jurul brîului şi a zonei intime. La greci, se numeau perizoma. În timpul celei de-a 15-a olimpiade (720-716 î.Hr.), regulamentul a prevăzut că atleţii puteau renunţa la perizoma. Altfel, societatea considera expunerea organelor genitale un gest vulgar. Sportivele se întreceau în competiţii în pantalonaşi. Din antichitatea romană provin şi chiloţii tanga, care pe atunci se numeau subligaculum. Erau de fapt o fîşie de lînă albă, petrecută din faţă în spate pe sub centură. Aceasta reprezenta o haină în sine în timpul verii, în sezoanele reci era dublată de materiale mai groase. La etrusci, chiloţii puteau fi lungi pînă la genunchi.

Cei 145 de chiloţi ai lui Tutankamon

Pentru vechii egipteni, ca şi pentru alte civilizaţii, hainele, inclusiv chiloţii, reflectau statutul şi poziţia socială. Femeile aristocrate purtau pe sub haine o tunică îngustă de la bust pînă la genunchi sau pînze care se încheiau peste umeri. În schimb, sclavii şi membrii claselor inferioare se mulţumeau cu un singur strat de haine sau să nu poarte haine deloc. Cămaşa falusului se numea schenti la egipteni şi era confecţionată din bumbac. La sclavi, schenti era simplă, la preoţi şi judecători era împodobită. Cînd au descoperit trupul faraonului Tutankamon, arheologii au văzut că alături de faraon au fost îngropate bijuteriile, mobila, dar şi 145 de chiloţi. În anul 634 d.H., europenii au început să se plictisească de modelul prea lejer al pînzei, aşa că au început să înfăşoare pînza pe picior, lăsînd o deschizătură în partea din faţă. Aceste piese vestimentare ajungeau pînă la genunchi, însă cu timpul au început să devină tot mai scurte. În Japonia, în secolul IV d. H., au apărut fudoshi sau shitaobi, lenjerie tradiţională purtată de bărbaţi, asemănătoare cu cea a romanilor. Fîşia de pînză era trecută printre picioare şi înnodată la spate. Figurinele de teracotă din jurul anului 3000 î. H. din Mesopotamia reprezintă femei purtînd nişte piese de lenjerie intimă care pot fi considerate chiloţi.

Pînă la genunchi sau chiar pînă la glezne

În Evul Mediu, doar bărbaţii obişnuiau să poarte chiloţi, ca simbol al autorităţii. Femeile nu aveau nimic pe sub rochii. Excepţie făceau situaţiile cînd călăreau sau era foarte frig. La începutul secolului XVI, femeile au început să poarte pe post de lenjerie intimă cămaşă dreaptă, lungă pînă în pămînt. Igiena personală era în acele vremuri privită ca o extravaganţă, nobilii se îmbăiau extrem de rar, ca să nu se îmbolnăvească, prin urmare cămăşile aveau rolul de a feri hainele de mizeria propriului trup. Renaşterea a revoluţionat şi lenjeria intimă. Chiloţii au devenit nişte izmenuţe strînse pe corp, lungi pînă la genunchi sau chiar pînă la glezne. La unii domni, chiloţii rămîneau la vedere, fără a mai fi acoperiţi de pantaloni. În 1390, autorul englez Geoffrey Chaucer i-a criticat dur pe cei cărora li se evidenţiau organele sexuale. În 1482, regele Edward al IV-lea a interzis tuturor bărbaţilor care erau sub rangul de lord să poarte tunici mai scurte de jumătatea coapsei, tocmai pentru a-şi ascunde formele. Ca răspuns, a apărut suspensorul. Însă regele Henry al VIII-lea l-a folosit nu pentru a-şi acoperi părţile intime, ci pentru a-şi sublinia mărimea penisului. În Ţările Române, pantalonii scurţi pînă la genunchi se numeau cioareci şi erau confecţionaţi din pănură albă şi groasă de dimie. Boierii îi împodobeau cu găitane. În timpul Revoluţiei Franceze, revoluţionarilor li se spunea sans-culottes („fără chiloţi“), deoarece trăgeau pe piele direct pantalonii. Aceasta pentru că lenjeria intimă era văzută de cei săraci ca o sfidare jignitoare din partea nobililor.

O lenjerie pentru femei active

La începutul secolului XIX, Horace Greeley a inventat pijamaua dintr-o singură bucată pentru bărbaţi. Putea fi purtată sub haine, fără să fie nevoie să fie dată jos, pentru că avea nasturi în faţă şi o deschizătură cu nasturi la spate. În 1874 au apărut primii chiloţi de firmă: boxerii produşi de C. F. Bennett din Chicago. Aceştia aveau, pentru prima dată, o deschidere în zona şliţului. Sfîrşitul secolului XIX a venit cu un gen de chiloţi care se puteau desface pe o parte. Chalmers Knitting Company a introdus în 1910 chiloţii tip pantalon scurt pentru femei, ca mai apoi să apară lenjeria mai largă, pentru a putea permite femeilor să practice sporturi. În anul 1907, înotătoarea de origine australiană Annette Kellerman a fost arestată pe o plajă din Boston pentru că purta un costum de baie întreg mulat, care avea însă să fie acceptat, începînd cu 1910, ca fiind costumul de competiţie pentru înotătoare. În 1919, mersul pe bicicletă devenise foarte popular în rîndul femeilor, iar acestea nu mai pot purta fustele şi rochiile lugi şi bufante. În schimb, purtau chiloţi pînă la gleznă, bufanţi, peste care luau o fustă mai scurtă. În 1922, femeile deja preferau pantalonii, aşa că lenjeria intimă a început să devină tot mai mică şi mai strîmtă. Pe 19 ianuarie 1935, Coopers a vîndut prima pereche de chiloţi bărbăteşti scurţi, clasici. Tot în acea vreme au apărut şi boxerii lungi şi largi pe picior.

Generalul Franco a aprobat bikinii

Dansatoarele care au făcut senzaţie la Expoziţia Mondială din 1939 purtau nişte chiloţi de-a dreptul îndrăzneţi. Aşa a apărut tanga, însă au început să fie comercializaţi abia în anii ’70. Frederick’s of Hollywood a fost primul magazin de lenjerie sexy şi a fost deschis în perioada interbelică la Los Angeles. Majoritatea populaţiei vedea încă acest tip de lenjerie cu dantele şi panglicuţe, cu corsete şi chiloţi coloraţi, ca specifică prostituatelor. În anii războiului, lenjeria se găsea mai greu, iar multe femei au revenit la modele mai vechi şi îşi confecţionau singure chiloţii. În anii ’50 nylon-ul şi elasticul au revoluţionat domeniul, astfel că au apărut chiloţi într-o gamă largă de culori, cu imprimeuri cu mesaje şi desene haioase. Tradiţia însă persista. De exemplu, în Germania anilor ’50, costumul tradiţional al femeilor se purta fără chiloţi. Bikini au apărut în 1946. Inventatorul lor, Louis Reard, şi-a numit astfel creaţia, în onoarea primului test nuclear din America, în apropiere de insulele Bikini. Aceşti chiloţi au devenit repede foarte populari, odată cu moda fustelor scurte şi a pantalonilor unisex. De fapt, bikini este un costum de baie compus din două piese. Însă moda a devenit foarte populară, iar termenul bikini s-a generalizat în legătură numai cu chiloţii. În 1952, Pedro Zaragoza, primarul din Benidorm şi arhiepiscopul de Marbella, Rodrigo Bocanegra, l-au convins pe generalul Franco să permită purtarea de bikini la plajă pentru revigorarea turismului spaniol.

De la Pamela Anderson, la Borat

Cu toate că lenjeria intimă devenea tot mai îndrăzneaţă, în anul 1957, medicii germani erau total împotriva purtării chiloţilor de către femei, ca acestea să nu se îmbolnăvească din cauza lipsei de aerisire la nivel genital. Însă divele de la Hollywood aveau să inhibe orice mentalitate învechită. Astfel, Marilyn Monroe şi-a arătat lenjeria şi astfel toate femeile au început să acorde mai multă atenţie acestei piese de vestimentaţie. Au apărut chiloţii din latex, fibre elastice sau mătase, dantelă, satin, cu croiuri tot mai provocatoare. Astfel, la mijlocul secolului trecut, chiloţii au început să însemne lenjerie sexy. În jurul anilor 1960, s-a petrecut ceea ce astăzi cunoaştem sub numele de revoluţia sexuală. Chiloţii au deveni tot mai decupaţi. Frederick Mellinger a introdus bikini-ul pe piaţa americană în 1981, iar Pamela Anderson a asigurat succesul acestor chiloţi, în serialul Baywatch. Doar în ţările socialiste, explozia de bikini a apărut cu o întîrziere de 20 de ani. Designer-ul Rudi Gernreich introdusese pe catwalk formula de azi a chiloţilor tanga în 1974. Însă aceşti chiloţi string pentru femei au devenit faimoşi prin 1990, mai întîi în ţările din Vest, după care s-au răspîndit în întreaga lume, datorită reclamelor Calvin Klein în care apărea Kate Moss. În 2002, o reputată firmă de lenjerie feminină a vîndut peste 20 de milioane de tanga, aceasta fiind şi perioada de apogeu a acestor chiloţi. Desuurile tanga au făcut istorie şi pentru că Monica Lewinsky a declarat că l-a sedus pe Bill Clinton şi graţie lenjeriei. La bărbaţi, personajul Borat a lansat cei mai monstruoşi chiloţi care au apărut vreodată într-un film. Deşi chiloţii de astăzi înglobează cele mai fanteziste idei posibile şi s-au diversificat în tankini, bandini, monokini, thong bikini, halter bikini, C-String (în forma literei C), boxeri, sexykini, microkini, shorty, slip brazilian, slip italian, chiloţii clasici n-au fost daţi uitării, unul din argumente fiind acela că sînt şi cei mai sănătoşi.
Nici chiar lenjeria vintage nu a dispărut în totalitate astfel încît, în ziua de azi, se poartă de la chiloţii „de pe vremea bunicii“, pînă la tanga sau cele mai fanteziste combinaţii de şnururi şi petece.

Ce spun chiloţii despre tine?

• Bărbaţii care poartă boxeri largi trăiesc la oraş şi au în general profesii legate de bani. Cei cu slip au multă grijă de felul în care arată, iar dacă sînt coloraţi, pot fi gay. Boxerii mulaţi sînt preferaţi de cei care ţin să fie în pas cu moda şi să pară şmecheri. Femeile care poartă chiloţi albi, simpli, nu sînt neapărat inocente, dar pot duce cu gîndul la şcolăriţe. Cele care au chiloţi cu jartiere se simt foarte sexy şi au multă încredere în sine. Boxerii coloraţi se potrivesc femeilor sportive, iar chiloţii clasici celor care vor să se simtă confortabil. Femeile care poartă tanga sînt sofisticate, iar cele care nu poartă desuuri deloc sînt spirite libertine.

Ştiaţi că?

• - Cuvîntul chiloţi (culottes) are origini franţuzeşti şi a fost inaugurat în epoca medievală.
- Termenul de lenjerie a fost inventat în 1935, în Franţa. Pînă atunci, londonezii spuneau la chiloţi skiwy/skivey.
- Pînă în secolul XX, chiloţii aveau un scop strict igienic şi erau doar albi, la fel ca cearşafurile, pentru a fi dezinfectaţi mai uşor prin fierbere, fără a se decolora.
- Costumul bikini purtat de Ursula Andress în 1962, în filmul „James Bond 007 contra Doctorului No“, s-a vîndut în 2001 cu 65.800 de euro. Chiloţii reginei Victoria s-au cumpărat cu 14.500 dolari.
- În 2011, actriţa americană Raquel Welch (71 de ani) a fost desemnată cea mai frumoasă femeie în bikini din toate timpurile.
- Statistici: Un studiu din 1998 arăta că 60% dintre bărbaţi şi 75% dintre femeile din Franţa îşi schimbă lenjeria zi de zi. O americancă are aproximativ 21 de perechi de chiloţi. Persoanele singure îşi schimbă chiloţii zilnic mai des decît cele căsătorite.
- Recordul de chiloţi purtaţi simultan: Jack Singer din New York - 215 perechi, în 2013.
- Tradiţia spune că un adevărat scoţian nu poartă nimic pe sub kilt.
- O superstiţie spune că femeile care poartă chiloţi roşii de sărbători vor avea noroc în dragoste.
- O altă superstiţie spune că dacă porţi chiloţii pe dos, nu se ating farmecele de tine.
- În 2012, Zimbabwe a interzis importul şi vînzarea de lenjerie second-hand pentru a creşte astfel producţia în industria textilă internă.
- Industria chiloţilor la nivel mondial este estimată la peste 30 miliarde de dolari.
- În epoca victoriană, femeile purtau chiloţi care lăsau liberă zona dintre picioare, deoarece se credea că aşa e mai igienic.
- În timpul crizei economice, îmbrăcămintea de noapte şi lenjeria de corp tricotată s-au vîndut mai bine decît alte tipuri de lenjerie de corp.
- China este ţara cu cea mai rapidă creştere a pieţei de lenjerie din lume: aproximativ 20% pe an.
- Unii colonişti americani şi-au cusut lenjeria pe corp, ca să le fie cald iarna. Nu se spălau pînă primăvara.
- Mormonii şi azi au anumiţi chiloţi pe care îi consideră sacri şi îi numesc „Armura lui Dumnezeu“.
- Ruşii au realizat nişte chiloţi cu bacterii, care mănîncă lenjeria purtată a astronauţilor.
- În anii 1990, artiştii hip-hop au introdus moda masculină a pantalonilor căzuţi, care lasă să li se vadă boxerii. De fapt, moda a apărut în închisoare, pentru că deţinuţilor li se confiscau curelele. Alţi istorici cred că acest stil a apărut ca un semn de disponibilitate în rîndul homosexualilor.
- Pe 18 februarie 2014, în Rusia, Kazahstan şi Belarus, femeile au protestat faţă de legea care urma să interzică lenjeria intimă din dantelă sau din poliester. Hotărîrea urma să intre în vigoare la 1 iulie.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: