Coloanele de bazalt și sanctuarele dacice rămîn învăluite în mister
Racoș este o comună aflată între Sighișoara și Sfîntu Gheorghe. Formată din două sate își trăiește veacul la limita dintre partea centrală și cea nordică a Munților Perșani, în zona în care Oltul a sculptat un impresionant defileu în bazaltele neovulcanice. Centru de artă populară și punct muzeal, inaugurat în anul 1969 (în satul Mateiaș), cu colecție de arheologie și istorie locală și de etnografie (ceramică, țesături, obiecte de port popular și de cult etc.). În satul Racoș se află Castelul Bethlen (1664), ruinele unei cetăți din sec. XVI și o biserică reformată fortificată. Castelul de la Racoș a fost construit în 1625, pe proprietatea grofului Sukosd. De acest castel este legată istoria familiei lui Grigore Ghica, domnitorul Țării Românești. Soția lui, Doamna Maria, l-a născut aici pe Matei Ghica. Ea a fost protejată de stăpînul cetății, care a refuzat porunca turcilor de a o preda în mîinile lor. Coloanele de bazalt de la Racoș, rezervație geologică în vestul munților Perșani, lîngă Rupea, (pe DN Brașov-Sighișoara), cuprinde spectaculoase formațiuni eruptive bazaltice. În urmă cu 20 de ani, la Racoș au fost descoperite trei sanctuare dacice circulare, care se află pe locul doi ca mărime, după cele de la Sarmizegetusa. Aceste sanctuare, deosebit de valoroase din punct de vedere arheologic, atestă faptul că, în zona aceasta, pînă la Burebista, exista un regat puternic. Arheologul Florea Costea, care a studiat un timp îndelungat sanctuarele, este convins că la Racoș era un munte sfînt, Tipia Ormenișului, la fel ca cel de la Grădiștea Muscelului. Pe lîngă cele trei sanctuare circulare s-a mai descoperit unul, cu baze de coloane din tuf vulcanic. În acest loc se aduceau ofrande de carne zeilor, cele 40 de piroane din fier, în formă de cap de lebădă, descoperite aici, susținînd această ipoteză. Așezările de la Racoș sînt cu 200 sau 300 de ani mai vechi decît cele din munții Orăștie. Se pare că în secolele V-IV î.e.n. aici exista un regat puternic, bine clădit și apărat, care a refuzat să se unească, însă, cu celelalte regate, care se aflau sub Burebista. Acesta a cucerit prin luptă cetatea, pe care a incendiat-o apoi. După mai mult timp, aici s-au construit alte sanctuare, iar ulterior cuceririi romane sanctuarele dacice au fost parțial distruse, peste ele fiind înălțate altele noi.
Cuiul dacic
În sanctuarul dacic de la Racoș s-au găsit cuie dacice de fier care nu ruginesc. Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuiele au 2.000 de ani. În componența lor intra fier pur (99,97%), magnetita, oxid de fier și alumino-silicati. Cuiul nu ruginește. În lume mai sînt două exemple de astfel de fier inoxidabil: stîlpul de fier de la Delhi și discul din Mongolia, cercetate de NASA. S-au mai găsit și niște calupuri de fier dacic de peste 40 de kg. La acea vreme, romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăți mai mari de 25 kg.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
