Pietre cu chipuri umane

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 04.11.2011

• Stîncile care seamănă cu oameni ascund enigme încă nedesluşite
• În Braşov, astfel de megaliţi antropomorfici se găsesc în puncte încărcate de energie

Stîncile au fost sculptate de vînt şi ploi în forme ciudate, care au aprins imaginaţia oamenilor. Avem în Carpaţi multe asemenea statui naturale. Unele seamănă cu un cap de om, altele, cu animale sau pur şi simplu par realizate de Brâncuşi. Să fie aceste opere de artă un simplu joc al întîmplării? Cercetători şi pasionaţi de mistere au studiat neobişnuitele sculpturi, fără însă a le găsi altă explicaţie decît aceea că au apărut în urma eroziunii. Legendele însă vorbesc de uriaşi şi fiinţe venite din alte lumi, care şi-au cioplit chipul în piatră. Unii spun că, în jurul megaliţilor, cîmpul energetic este perturbat şi se petrec întîmplări stranii. Sfinxul din Bucegi este sculptura naturală cu chip de om care a stîrnit cele mai multe teorii. Dar avem şi în Braşov asemenea stînci-statui apărute prin acţiunea forţelor naturii. Dincolo de simple obiective turistice, stîncile care seamănă cu oamenii aşteaptă ca nişte Sfincşi să răspundem corect la întrebarea: care este originea lor?

Chipul care se uită peste România

Pe 21 noiembrie, la apus, Sfinxul din Bucegi va avea cel mai clar contur. Lucru ştiut de fotografi, care aleg această zi pentru a surprinde imagini deosebite. Ciudata stîncă atît de asemănătoare cu Sfinxul egiptean are şi alte puncte comune cu construcţia din platoul de la Gizeh: măsoară aceeaşi înălţime şi, întocmai ca Sfinxul care păzeşte piramidele, fratele lui din România, păzeşte Babele. „Figura cea enorm de colosală din Carpaţii Daciei şi care ne înfăţişează o expresie suverană de demnitate şi o imensitate de putere“, aşa descria istoricul Ovid Densuşianu piatra cu chip de om. Originea ei este necunoscută. Nu se poate răspunde cu certitudine nici dacă e efectul eroziunii, nici dacă e realizată de mîna omului. Privindu-i forma, e greu de acceptat că e doar un joc al naturii. Cu atît mai mult cu cît stînca este izolată în mijlocul unui platou. Se spune că Sfinxul este şi polul energetic al României, mulţi au afirmat că simt o energie specială în preajma pietrei, se simt revigoraţi şi chiar vindecaţi. Se mai spune că Bucegii sînt străbătuţi de nesfîrşite tuneluri subterane, cel mai important deschizîndu-se sub Sfinx. În 1993, timp de o lună de zile, au fost sute de cutremure mici, uneori şi cîte zece pe zi, numai în preajma Sfinxului. Alteori se aud bubuituri de sub pămînt. Cîţiva ani la rînd, acestea s-au produs fix la orele 20,00 şi 3,00 noaptea. Radiourile prind bîzîituri ciudate, locuitorii din Buşteni au constatat că, uneori, sînt supraîncărcaţi cu electricitate. Fenomene stranii se petrec şi în aer. Au apărut curcubee strălucitoare în plin soare, fără să fi plouat de zile bune. Au mai fost semnalate şi lumini ciudate, fulgere, scîntei în jurul Sfinxului, iar fotografiile turiştilor au surprins deseori fîşii de lumină neobservate cu ochiul liber.

Porţi de piatră către o altă lume

Mai există Sfincşi în România. La Topleţ, pe malul rîului Cerna, la Bratocea, în Munţii Ciucaş, Moşul din Munţii Căliman. Avem şi în Braşov un chip antropomorfic de piatră chiar la Pietrele lui Solomon. Această zonă energetică, considerată o poartă spirituală, este un loc în care deseori s-au semnalat emanaţii telurice. Stîlpi de lumină, sfere luminoase au fost surprinse în fotografii realizate în apropierea stîncii cu chip uman. „Este o lamă de conglomerat (140 cm înălţime) aflată în pădure, deasupra drumului forestier (dreapta). Porecla a primit-o de la prof. Călin Turcu din Vălenii de Munte“, explică Iuliu Floareş, autorul lucrării „Megaliţi antropomorfi în Carpaţii României“. În 12 ani, specialistul a descoperit şi a fotografiat peste 150 de stînci cu formă umană. Braşoveanul Valentin Tîrcă a fotografiat şi el o piatră găsită la Rîşnov care seamănă izbitor cu un cap de om. Se spune că, în preajma acestor sculpturi cu autor necunoscut, s-ar afla porţi de trecere într-un alt univers. Astfel de porţi stelare sînt cu sutele în lume, cîteva avem şi în România, adevărate ferestre către alte lumi săpate în rocă de constructori necunoscuţi. În preajma acestor bizare găuri naturale se găsesc mai întotdeauna schituri şi bisericuţe. În Munţii Piatra Craiului, vestitul „Schit din Colţii Chiliei“, în jurul căruia s-au ţesut poveşti cu vindecări miraculoase, este un loc în care se ajunge trecînd printr-un astfel de portal către o altă dimensiune. Stranie coincidenţă, Munţii Piatra Craiului au şi ei un Vîrf Omul. Iar aici există o formaţiune numită Vîlcelul cu Fereastră. Relieful e modificat în aşa fel încît razele de soare par să străpungă peretele de stîncă.

Pietrele care cresc

Există peste tot în lume nişte formaţiuni geologice extrem de spectaculoase care amintesc de sculpturile brâncuşiene. Se numesc trovanţi şi au o proprietate incredibilă: cresc şi se înmulţesc după fiecare ploaie. În România, celebri sînt trovanţii de la Costeşti, judeţul Vîlcea, protejaţi în cadrul unui muzeu în aer liber. Dimensiunile pietrelor variază de la cîţiva centimetri pînă la zece metri. Geologii susţin că rocile ar fi rezultatul unor cimentări care au avut loc cu şapte milioane de ani în urmă, dar procesul nu este pe deplin elucidat. Pietrele care cresc au chiar prelungiri care seamănă cu nişte rădăcini. Dacă sînt tăiate, secţiunile seamănă cu ale unui trunchi de copac cu inele colorate. Geologii explică aspectul trovanţilor prin compoziţie: nisip şi pietriş. În timp, prin cristalizare, substanţele aduse de apă se depun în jurul granulelor. Nucleele continuă să crească luînd forme diferite. În straturile trovanţilor se poate citi istoria Pămîntului, începînd cu Miocenul superior. Datorită aspectului, trovanţii au fost consideraţi în trecut ouă de dinozaur, iar în Ardeal, erau aşezaţi pe morminte. În Braşov, găsim trovanţi la Rotbav, unde sătenii s-au obişnuit cu astfel de pietre fiindcă pur şi simplu dau peste ele săpînd în grădină. De asemenea, pietre vii există şi în apropierea misteriosului templu precreştin de la Şinca Veche şi a „Bisericuţei Păgînilor“ din Postăvarul, un alt loc încărcat de enigme şi despre care puţini braşoveni ştiu că există.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: