Ciudăţeniile oamenilor mari

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 10.09.2011

• Marii savanţi, artişti, scriitori sînt unici şi prin extravaganţele cu care şi-au pigmentat viaţa

Geniile nu sînt oameni obişnuiţi. Inventatorii, scriitorii, artiştii sînt capabili de rezultate ieşite din comun, dar, pe cît sînt de originale creaţiile lor, pe atît de bizare le sînt apucăturile. Unii sînt simpatici cu maniile lor trăsnite, alţii par că au luat-o razna. E o vorbă care spune că unde e multă deşteptăciune, e şi un dram de nebunie. Studiate de psihologi şi psihiatri, comportamentele excentrice ale marilor personalităţi au rămas tot fără explicaţie. Geniile rămîn neînţelese, iar nebuniile lor amuzante au ajuns subiect de anecdote.

Tesla şi Edison nu voiau să doarmă

Fizicianul Nikola Tesla este unul dintre cei mai ciudaţi savanţi. Era vegetarian şi nu îi plăcea să doarmă. Începea să muncească înainte de răsăritul soarelui şi se oprea în dimineaţa zilei următoare. Îşi folosea propriul corp pe post de conductor electric. Stătea doar în camere de hotel al caror număr era multiplu de 3. Înainte de a intra într-o clădire, o înconjura de trei ori. La masă, cerea să aibă 18 şerveţele, aşezate în şase grămezi. Era celibatar şi columbofil, iubea în special porumbeii albi şi avea oroare de perlele din cerceii femeilor. De fapt, ura femeile supraponderale şi părul uman. Îi era teamă să atingă orice obiect rotund sau care ar fi putut să conţină germeni. În laborator, purta costum negru, pălărie şi batistă de mătase. Şi Thomas Edison dormea puţin, ca să cîştige timp pentru creaţie. Aşa că, aţipea în fotoliu, cu o legătură de bile în mînă. Atunci cînd se cufunda într-un somn profund, scăpa legătura de bile, iar zgomotul îl trezea. Moment în care, de cele mai multe ori, i se dezvăluia şi soluţia problemei care îl frămînta. Nu angaja asistenţii care îşi dregeau supa cu condimente înainte de a o gusta. Servirea supei era, pentru inventatorul becului cu incandescenţă, probă obligatorie la interviul de angajare.

Einstein aduna chiştoace

Einstein obişnuia să plece cu barca pe mare în zilele cu furtună. Întrebat de ce îşi asumă acest risc, fizicianul a răspuns: „De dragul aventurii şi al provocării“. Aduna de pe stradă chiştoace, ca să-şi umple pipa, fiindcă medicul lui încerca să-l dezveţe de obiceiul fumatului. Nepotul său a povestit cum unchiul i-a ţinut o prelegere de trei ore despre proprietăţile matematice ale baloanelor de săpun. Copilul avea doar opt ani şi n-a înţeles nimic. Pitagora ne-a lăsat celebra teoremă, dar avea şi ciudăţeniile lui. A fondat o religie a reîncarnării şi vegetarianismului, dar ura fasolea. Printre îndemnurile lui figura: eliminaţi dungile de pe perne şi aşternuturi! Fizicianul francez Andre Marie Ampere nu-şi putea exprima ideile decît plimbîndu-se, timp în care întreg corpul îi era cuprins de o continuă agitaţie.
Lui Yoshiro Nakamatsu, inventator cu peste 3.000 de invenţii şi deţinător al premiului Nobel, îi veneau ideile sub apă. Se scufunda avînd la el o tăbliţă din plexiglas pe care scria. Numea metoda „înot creativ“ şi spunea că „oxigenul este duşmanul creierului“.
Jack Parsons, cel care a inventat combustibilul de rachete, se credea Antichristul. Naturalistul William
Buckland susţine că a gustat din fiecare animal studiat. Cele mai rele la gust i s-au părut muştele albastre şi moliile.

Oscar Wilde se plimba cu homarul în lesă

Scriitorii au şi ei metehnele lor ciudate. Pe Cervantes îl învăluia inspiraţia doar dacă stătea în apă pînă la genunchi. Charles Dickens scria şi dormea cu faţa spre nord. Pleca de acasă doar cu busula la el şi muta patul astfel încît să îl alinieze cu polii magnetici. Goethe nu putea scrie dacă nu avea pe birou un măr putrezit, fruct care, credea el, îi îmbunătăţea tehnica scrisului. Hemingway scria cîte 500 de cuvinte zilnic, ca să-şi menţină abilităţile scriitoriceşti. William Faulkner obişnuia să scrie cîteva luni fără oprire, apoi lua o pauză, bînd whisky fără oprire, timp de doua-trei săptămîni. Stephen King, unul dintre cei mai prolifici scriitori ai momentului, şi-a impus o lege drastică: zilnic trebuie să scrie cîte 10 pagini, chiar şi în vacanţă. James Joyce era extrem de meticulos, uneori scriind o singură propoziţie pe zi. Un prieten l-a întrebat dacă a avut o zi prolifică. „Da“, i-a răspuns Joyce, „am scris trei propoziţii“. Oscar Wilde (foto) ieşea la plimbare cu un homar în lesă. Eudora Welty îşi fixa cu ace pe perete fiecare pagină scrisă. Cînd termina de acoperit pereţii, le înfigea în pat, scaune, mese.
John Cheever nu avea inspiraţie decît cînd stătea în chiloţi, iar pentru ieşit afară, avea un singur costum. Dezbrăcat scria şi Victor Hugo. El dădea hainele servitorului, spunîndu-i să nu i le înapoieze pînă nu-şi termină munca pe acea zi. Romancierul Orhan Pamuk obişnuia să îşi ia rămas bun de la soţie în fiecare dimineaţă, apoi ieşea, înconjura blocul şi intra din nou în casă, creîndu-şi impresia că abia a sosit la birou. Renumita autoare George Sand se îmbrăca în haine bărbăteşti, fuma şi îi plăcea să intre în afaceri ilicite, şocînd opinia publică.

Lordul Byron se juca cu vaporaşe

Scriitorul de romane SF Vladimir Nabokov scria doar stînd în picioare şi numai pe cartonaşe de 8x13 cm. Apoi, le aranja în altă ordine, dînd astfel o nouă logică textului. Pentru „Ada“, a scris 2.000 de cartonaşe. Adept al inspiraţiei verticale era şi scriitorul american Philip Roth, care se plimba în jurul unui pupitru, oprindu-se doar cînd avea ceva de scris. El a afirmat că pentru fiecare pagină a mers un kilometru.
Şi Thomas Wolfe (foto sus) obişnuia să scrie stînd în picioare şi, fiindcă era foarte înalt, şi-a fixat „biroul“ pe frigider.
La polul opus, Truman Capote (foto sus) era un scriitor orizontal. Scria doar tolănit pe o parte, pe canapea, cu o ţigară şi o cafea. Apoi, urma ceaşca de ceai de mentă, apoi cea de sherry, urmată de martini, ritual respectat zilnic. În această poziţie a folosit chiar şi maşina de scris.
Atunci cînd a ajuns la Cambridge, Lordul Byron (foto sus) a fost obligat să renunţe la cîine. Căutînd în regulamentul universităţii, n-a găsit nicio referire la urşi, aşa că şi-a luat un urs pe care-l ţinea în dormitor şi pe care îl scotea la plimbare, terifiindu-şi colegii şi studenţii din campus. Ulterior, poetul britanic s-a înconjurat de 10 cai, opt cîini, trei maimuţe, cinci pisici, un vultur, o cioară, cinci păuni, două bibilici şi un şoim. Pe domeniul său, a amenajat o flotă de nave de jucărie, pe care le lansa pe lac şi le angrena în războaie nimicitoare.

Michelangelo dormea încălţat

Nici muzicienii şi pictorii nu sînt mai prejos la excentrităţi. Leonardo da Vinci nu dormea noaptea, ci de mai multe ori pe zi, în reprize scurte. Beethoven se purta urît cu servitorii şi prietenii, arunca în ei cu ce-i pica în mînă. Purta haine murdare şi mînca alimente alterate.
Toată lumea ştie că pictorul olandez Vincent van Gogh şi-a tăiat o ureche şi a oferit-o unei prostituate. Se pare că a băut terebentină şi a mîncat vopsea. Într-o zi, s-a împuşcat în piept şi şi-a petrecut ultimele clipe din viaţă fumîndu-şi pipa.
Michelangelo se spăla foarte rar, nu-şi schimba hainele şi dormea complet îmbrăcat şi încălţat.
Lordul Berners (foto sus) şi-a vopsit porumbeii în toate culorile şi a păstrat o girafă ca animal de companie cu care-şi bea ceaiul. Îşi instalase în Rolls Royce un clavecin, ca să poată cînta în timpul călătoriei. Bobby Fischer, şahistul cu IQ-ul 180, n-a mai mers la dentist după ce şi-a scos toate plombele din metal, deoarece credea că radiţia obturaţiilor îi va afecta sănătatea. Îşi schimba rar hainele, iar aceeaşi şapcă n-a dat-o jos din cap cu anii. Nebunia i-a lovit şi pe oamenii bogaţi. Ducele William Cavendish-Scott-Bentinck s-a izolat într-o cameră şi comunica cu servitorii prin bileţele expediate printr-o mică fantă din uşă. Hetty Green a fost cea mai bogată femeie de la sfîrşitul secolului XVIII. Dar şi foarte zgîrcită. Purta tot timpul aceeaşi rochie, iar lenjeria intimă o schimba doar cînd ajungea zdrenţe. Se muta permanent, pentru a evita întîlnirea cu funcţionarii de la fisc. Francis Egerton dădea petreceri pentru cîini, la care patrupedele erau îmbrăcate şi încălţate la modă. El însuşi încălţa pantofii o singură dată, iar pe cei purtaţi îi alinia în ordine, pentru a şti cîte zile s-au scurs de la începutul lunii.

Teribilismele scriitorilor români

• Nici scriitorii români nu sînt mai prejos la idei neobişnuite. Ioan Prale, numit de Eminescu, în „Epigonii“, „Prale, firea cea întoarsă“, locuia într-o cameră în care avea mai multe cuiere înşirate de la uşă pînă la pat. În fiecare, îşi lăsa, pe rînd, cîte un obiect de îmbrăcăminte, ajungînd gol în aşternut. Dimineaţa, refăcea traseul în sens invers.
Vasile Alecsandri (foto) se temea foarte tare de frig. Cînd intra în casă şi cînd ieşea, trecea succesiv prin mai multe camere încălzite la temperaturi diferite, de la foarte cald, la frig ca afară. George Coşbuc dormea cu chibrit, lumînare, creion şi foi de hîrtie la capul patului. Cînd era fulgerat de idee, sărea din somn, aprindea lumînarea, îşi scria textul, apoi se culca la loc.
Neagu Rădulescu scria direct pe zidul de lîngă pat. Cînd umplea spaţiul, muta patul lîngă alt perete. Cînd termina de tapetat camera, o zugrăvea şi o lua de la capăt.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: