De curînd, în Arhivele Șcheiului, a fost scos la lumină un inedit portret al domnitorului
Pe 9 august s-au împlinit 410 ani de la moartea lui Mihai Viteazul. Importantul om politic, pe care căpeteniile Occidentului îl respectau și căruia îi știau de frică, e pictat pe peretele unui lăcaș emblemă al Brașovului: Biserica Sfîntul Nicolae din Șchei. Un nou portret, necunoscut pînă acum, a fost scos la lumină de către preotul profesor Vasile Oltean (foto medalion), care l-a găsit între comorile arhivei din Șchei. Tot aici, a fost descoperită recent prima piesă de teatru în limba română, piesă al cărei subiect este chiar Mihai Viteazul. Steagurile și căciulile junilor sînt moștenite de la marele domnitor.
Mihai Viteazul, cel care a unit într-un singur stat Moldova, Muntenia și Transilvania, datorită legăturilor profunde cu brașovenii, ar fi trebuit să fie pictat și în Casa Sfatului. Dar acest proiect nu a primit niciodată aprobare.
Tabăra de la Pietrele lui Solomon
Artistul plastic Costin Petrescu, cu ajutorul elevilor săi de la Belle-Arte, a pictat acum cinci decenii, pe peretele dinspre miază-noapte al Bisericii Sfîntul Nicolae, fresca intrării lui Mihai Viteazul în Brașov, întîmpinat la poarta cetății de protopopul Mihai. O frescă impresionantă ca dimensiuni și realizare artistică, dar pe care puțini vizitatori o privesc pentru însemnătatea ei istorică. Mihai Viteazul a făcut multe incursiuni în Țara Bîrsei. Prima a fost în octombrie 1599, cînd, la Brașov, și-a unit oastea cu trupele secuilor răsculați. A doua zi, a primit cheia orașului. La o așa însemnată ocazie, Viteazului i s-au oferit daruri și, la rîndul lui, a oferit daruri brașovenilor. Directorul Muzeului Primei Școli Românești, pr. prof. dr. Vasile Oltean, studiind documentele vremii, amintește faptul că vizitînd Brașovul, voievodul a fost surprins de lipsa crucilor de pe bisericile luterane. «Numai au zis sașilor de aici, dacă să numesc că sînt creștini, de ce nu au cruci la bisericile lor?». De atunci datează, probabil, și crucea de pe Biserica Neagră și de pe toate bisericile luterane din Țara Bîrsei. Conform cronicarului brașovean Julius Teutsch, cît a stat în Brașov, Mihai Viteazul și-a făcut tabără la Pietrele lui Solomon.
Drepturi acordate brașovenilor
Cea de-a doua venire a domnitorului la Brașov a fost în martie 1600, după victoria de la Șelimbăr și după triumfala intrare în Alba Iulia. A fost primit cu mare cinste de către oficialitățile orașului, în frunte cu judele Valentin Hirscher. A emis privilegiul din 10 ianuarie, prin care brașovenii primeau dreptul de a percepe vicesima (vama de tîrg) pentru negustorii aflați în tranzit. A întîmpinat solia turcilor care i-au adus la Brașov însemnele de recunoaștere a domniei asupra Transilvaniei. Tot aici, a convocat în Casa Sfatului Dieta Transilvaniei. A revenit la Brașov pentru cinci zile, începînd cu 17 iunie. Însă, după înfrîngerea suferită la 18 septembrie 1600, cînd a încercat sa se refugieze în Țara Bîrsei, voievodul n-a mai intrat în pace în Brașov. A atacat cetatea la 1 octombrie, pe la Timiș și pe la moara de hîrtie, ajungînd să-și stabilească tabăra pentru cei 16.000 de ostași la Prejmer. Supărat că șcheienii l-au sprijinit, judele a poruncit să se scrie pe Poarta Ecaterinei o inscripție rușinoasă în care vechii brașoveni erau numiți barbari.
Același pomelnic de 400 de ani
Vasile Oltean a găsit în Catastiful 39 din arhivele Șcheiului următorul text: Pomenește Doamne pe Io Mihail Voievod și doamna sa Stanca, Io Nicolae Voievod și sora sa Florica. Este vorba despre pomelnicul bisericii Sfîntul Nicolae, în care numele voievodului a fost citit la fiecare slujbă și căruia Nicolae Iorga i-a dedicat studiul O descoperire la Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.
Tradiția este ținută cu sfințenie, numele domnitorului fiind și astăzi pomenit în biserică, fără întrerupere în 400 de ani. Doamna Stanca apare și în Catastiful de danii, oferind bisericii un stihar de zarpa verde cu sarmai (de aur) la gură și la mîni. Iar urmașii domnitorului, Nicolae Pătrașcu (fiul) și Florica (fiica), la 28 septembrie 1602, au dăruit bisericii din Șchei moșia Micșunești din Ținutul Ilfovului. Voievodul însuși a făcut un gest de curtoazie, dăruindu-le rîșnovenilor muntele Baiului ca să stăpînească acest munte cum l-au stăpînit și mai înainte vreme, ca să-l aibe ei de moșie.
Tot în tezaurul de carte veche al bisericii, Vasile Oltean a descoperit o cronică în limba germană gotică însumînd 707 pagini, care s-a tipărit la Nurenberg, prin Johan Lanszenberger, în 1603. Redă evenimentele care s-au petrecut în Transilvania și Ungaria începînd cu anul 1452, insistînd pe evenimentele din perioada lui Mihai Viteazul.
Prima dramă, în ediție princeps, la Brașov
Trecerile voievodului prin Țara Bîrsei i-au inspirat și pe artiști. De curînd am aflat în arhiva istorică a muzeului un impresionant tablou inedit al lui Mihai Viteazul realizat pe carton în grafie neagră, la Budapesta, de A. Rohn (un grafician necunoscut), în anul 1860, dezvăluie Vasile Oltean. O altă descoperire importantă este piesa de teatru Moartea lui Mihai Viteazul la Torda, dramă istorică în trei acte și șase tablouri, compusă de Constantin Halepliu și editată la București în tipografia Colegiului Național, în anul 1854, prima piesă cu subiect românesc scrisă de un român, pînă la 1854 piesele teatrale fiind traduceri din literatura străină. Și, cu siguranță, prima operă artistică dedicată Viteazului. Piesa a fost jucată prima dată la București în 1854, apoi dată uitării. În cele trei acte, sînt prezentate întîmplări din ultimul an de viață al domnitorului, insistînd atît asupra personajului, cît și asupra a ceea ce se întîmpla cu familia voievodului, aflată la Făgăraș, unde Viteazul o lăsase zălog al înțelegerii sale cu generalul Basta. Ediția princeps a piesei de teatru se află încă din 1854 în Șcheii Brașovului.
Frescă sub frescă
Prin anii 1878-1879, Junii Curcani și-au confecționat un steag din mătase, cu chipul lui Mihai Viteazul. Autoritățile maghiare au cerut să fie însoțit de tricolorul maghiar, condiție neacceptată de juni. Ba chiar și căciula junilor e inspirată de cușma Viteazului. Fresca din Șchei este nouă, dar există dovezi că a existat o alta, tot cu Mihai Viteazul, pictată încă din vremea vizitelor domnitorului la Brașov. Se știe că zugravul care a imortalizat episodul intrării în cetatea Brașovului se numea Nicolae Cretanul, pictorul grec care l-a însoțit pe voievod prin Ardeal. Din Socotelile Brașovului pentru anul 1694, aflăm că însuși Constantin Brâncoveanu a plătit șase florini unui zugrav român, ca să renoveze chipul lui Mihai Vodă din biserică. Cînd și de ce a dispărut această frescă nu știm, mărturisește părintele profesor. Exista un tablou în sala gimnaziului, în care eroul era pictat de Constantin Lecca în mantie cu căciulă cu agrafă în briliante și cu gene de cocor de baleare, după cum spune Nicolae Iorga. Pictorul brașovean a mai realizat și «Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia» și «Bătălia de la Călugăreni». Colegul și prietenul său brașovean, Mișu Popp, l-a înfățișat în armură de cavaler.
O uriașă frescă ar fi trebuit să fie pictată în Casa Sfatului, în sala care urma să poarte numele domnitorului, conform propunerii din 1936 a Congresului Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. Proiectul a rămas neaprobat și nerealizat nici în zilele noastre.
Condițiile în care a fost asasinat Mihai Viteazul, cît și ceea ce s-a întîmplat cu rămășițele pămîntești, nu sînt pe deplin elucidate. Cronicarii vremii au notat:
Mihai Vodă pieri la Turda în 19 ale lunii august 1601, ucis din ordin împărătesc. Înainte, a fost împușcat pe la spate, apoi i-a fost tăiat capul, iar corpul său a fost expus pe cîmp deasupra unui cal mort. Basta György nu a permis să fie înhumat. (Ieremia Movilă)
Ucigașii lui Mihai au tîrît trupul afară din cort și a zăcut trei zile în pielea goală la marginea drumului. Capul lui cu barbă l-au așezat pe hoitul unui cal, iar în cele din urmă l-au înmormîntat niște sîrbi într-o groapă mică. (Szamosközy Istvan)
Trupul lui Mihai a fost aruncat în pielea goală să zacă spre oroare, pe malul rîului, pînă de cu seară, într-un mod nedemn. Noaptea a fost înmormîntat în același loc din ordinul lui Iohan Schneckenhaus, tribun al miliției sileziene. ( Iacob Thon)
După uciderea lui Mihai, Basta György a îngăduit ca atît capul și trupul să fie îngropate împreună la Mitropolia din Bălgrad. (Brancovics)
Trupul lui Mihai a fost dus în Biserica Românească de la Alba Iulia. (Simigianus, Wolfgang și Bethlen)
Postelnicul Turturea a furat capul lui Mihai Vodă și l-a adus aici în Țară, de l-a slujit și l-a îngropat cu multă cinste, ca pe un adevărat Domn. (Radu Mihnea, domnul Țării Românești)
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
