Telefonul lui Gheorghiu Dej, în Casa Sfatului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 29.05.2011

• Primele convorbiri telefonice la Braşov s-au realizat acum 120 de ani • Expoziþia de la Casa Sfatului ne invitã la o cãlãtorie în timp prin intermediul telefoanelor de epocă

„Vocea de departe. Incursiune în lumea comunicării“. Aşa se numeşte expoziţia de telefoane din Casa Sfatului. Aparate de tot felul, cu disc, cu baterii, cu fise, cu manivelă, cu microfon, cu sonerii, aşa cum numai prin filme am văzut. Ba chiar şi centrale care puteau realiza fantasticul număr de cinci convorbiri simultan. De la vremea cînd aceste minuni erau fala proprietarilor şi pînă azi n-a trecut decît un secol, dar cîte schimbări! Telefoanele nu mai au fir, sînt miniaturizate şi ne însoţesc pretutindeni, ba mai şi fac poze sau filme. Toate exponatele sînt funcţionale, chiar dacă nu li se va mai auzi soneria niciodată. Telefonul, invenţia secolului XIX, a făcut parte din viaţa braşovenilor încă din 1889.

Doi inventatori, un singur brevet

Telefonul este, cu siguranţă, aparatul care a schimbat viaţa omului din ultimii 135 de ani. Istoria lui începe în ziua de 10 martie 1876, cînd Alexander Graham Bell, părintele invenţiei, a transmis pentru prima oară o frază sonoră: „Mister Watson, come here! I want to see you!“ (Domnule Watson, vino aici! Vreau să te văd!). Celebrele cuvinte care au străbătut trei kilometri au rămas în istorie, chiar dacă nu au fost primele sunete propagate prin sîrmă. Elisha Gray a proiectat şi el un dispozitiv capabil să transmită şi să recepţioneze sunete cu ajutorul electricităţii. Cei doi au depus chiar şi cererile de brevet în aceeaşi zi, 14 februarie 1876, la New York, dar la distanţă de trei ore. Inventatorii au intrat într-o bătălie faimoasă, cîştigată în final de Bell. Pînă la telefonul funcţional, Bell, sponsorizat de doi oameni de afaceri, a făcut mai multe experimente. În 1873, a construit fonoautograful, cu care a reuşit să înregistreze tonul pe un cilindru. Primul lui aparat telefonic era format dintr-o sonerie şi o pîlnie. În 1875, a auzit prin fir sunetul unui ceas de perete. Împreună cu asistentul său, electricianul Thomas A. Watson, a continuat experimentele pînă a ajuns la un „telegraf vorbitor“. Brevetul numărul 174.465 l-a consacrat drept părinte al telefonului.

Cea mai modernă centrală era în România

Bell şi-a vîndut patentul către Telegraph Company cu 100.000 dolari. Compania i-a refuzat propunerea, deoarece nu credea în succesul telefonului, atîta timp cît telegraful era un mijloc sigur de comunicaţie. Inventatorul a înfiinţat Bell Telephone Company în 1877 şi producţia de telefoane a început la scară largă. Ca o ironie, Bell nu a avut telefon acasă, considerîndu-l deranjant. În România, invenţia a pătruns la un an de la brevetare. Documentele vremii atestă că, la sfîrşitul lui 1877, la Fabrica de aparate telegrafice şi de semnalizare „Tierich & Leopolder“ din Bucureşti, s-a făcut prima experienţă cu aparate telefonice: o convorbire la 100 m. Titu Maiorescu a vorbit la telefon din Dorohoi cu staţia Mihăileni (20 km). Pe 3 martie 1883, a apărut la Bucureşti prima centrală telefonică, printre cei cinci abonaţi numărîndu-se Parlamentul şi ministerele. Peste 10 ani, s-a introdus serviciul public, astfel că, în 1893 funcţiona o centrală cu 300 de linii în Bucureşti. În 1901, centrala cu baterie tip Western de la Palatul Telefoanelor, cu o capacitate de 1.200 linii urbane şi 20 interurbane, era, în acea vreme, cea mai perfecţionată din Europa.

Primii abonaţi din Braşov au fost trei

La Braşov, încă din 1889 exista o centrală telefonică cu trei abonaţi. „Firma de lichioruri «La Racul Roşu», a lui Iulius Teutsch, avea numărul de apel 173“, precizează Radu Ştefănescu, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov. Anul următor, numărul abonaţilor a crescut la 22. Oficial, telefonul a luat locul telegrafului din Braşov în 1892, după spusele lui Sextil Puşcariu, care arată că invenţia intra doar în dotarea băncilor. „Particularii nu-i simţeau lipsa, şi cei mai mulţi n-au telefonat niciodată în viaţa lor“. Prima convorbire personală a cărturarului braşovean a avut loc în 1903, cînd a telefonat din Viena în Braşov, la Banca „Albina“. Iată cum a decurs dialogul prin sîrmă: „Alo! Vorbeşte Puşcariu, din Viena“. „Ce stai, domnule, de glume, se aude perfect de bine.“ „Nu glumesc. Doctorul C. vă roagă să...“ „În birourile «Albinei» se strînseră în jurul telefonului toţi ceilalţi funcţionari, ca să audă Viena, deşi aveau impresia că se vorbea din odaia vecină.“ Tot în „Braşovul de altădată“, Puşcariu, gelos pe succesul gălăgioasei invenţii, constată că „telefonul a omorît scrisorile“. Primele convorbiri telefonice internaţionale au trecut prin Braşov. Astfel, în 1905, legăturile au fost făcute de către centralistele din Bucureşti, prin cele din Braşov, către cele din Budapesta.

Telefonul lui Dej

Cîteva din aceste crîmpeie de istorie pot fi admirate la Casa Sfatului, care găzduieşte timp de o lună cea mai mare colecţie de telefoane fixe din România. 90 de astfel de antichităţi au fost aduse de la Muzeul Judeţean Buzău, în cadrul unui proiect care a implicat şi un liceu, o grădiniţă şi o şcoală generală din Braşov. Cei mici au realizat desene şi colaje, iar elevii mai mari au făcut documentare despre istoria telefoniei. În vitrine, putem vedea un Ericsson din 1898, cea mai veche piesă a valoroasei colecţii donată de colonelul Nicolae Antohi. Mai sînt o centrală cu cinci linii, una de campanie, una numită „Vestitorul“, care în 1943 asigura 10 linii. Aveau baterie centrală, sistem mult mai avantajos decît cel al telefoanelor cu baterie proprie. Proprietarii nu aveau grijă să încarce bateriile şi astfel se creau disfuncţionalităţi în întreaga reţea. Există telefoane care cîntăresc patru kilograme, sînt din oţel, plastic sau lemn, cu microfonul încorporat sau detaşat de receptor. Toate aparatele sînt autentice, perfect funcţionale şi provin din mai multe ţări europene. Vedeta expoziţiei este telefonul de birou al lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Este de prin anii ’50 şi a fost fabricat în serie mică, cel mult 100 de bucăţi, de către deţinuţii politici din lagărele comuniste. Mai există şi o colecţie de cartele telefonice, dar şi un telefon public de perete, din 1964, expus alături de fisa de 25 de bani cu care se putea face un apel.

De la „telefonul muzical“, la iPhone

• Denumirea de telefon vine din greacă (tele-la distanţă şi phonos-sunet). Dacă la început microfonul şi receptorul constituiau două piese separate ale telefonului, ulterior au fost integrate într-una singură, s-a renunţat la discul rotativ în favoarea tastelor, au apărut telefoanele fără fir, iar telefonul mobil de azi permite mai multe facilităţi: e-mail, internet, cameră video, cameră foto.

Iată cîteva repere din istoria telefonului:
- 1861: Johann Philipp Reis a construit un „telefon muzical“.
- 1871: Antonio Santi Giuseppe Meucci a realizat un aparat care transmitea vocea umană la distanţă pe cale electrică. Pe 15 iunie 2002, Camera Reprezentanţilor din SUA i-a atribuit lui Meucci prioritatea inventării telefonului, detronîndu-l pe Bell.
- 1878: S-a instalat prima centrală telefonică, în New Haven, Connecticut.
- 1880: A fost dat în folosinţă, în SUA, primul telefon public.
- 1905: Românul Augustin Sabiniu Maior a realizat primele comunicaţii telefonice multiple din lume.
- 1923: A fost inventat cadranul rotativ.
- 1966: George Sweigert şi-a înaintat patentul pentru primul telefon fără fir.
- 1973: Dr. Martin Cooper a iniţiat primul apel de pe telefonul mobil. Bateria se descărca după 20 de minute. Pe piaţă, celularele au apărut abia în 1983.
- 2007: A apărut iPhone-ul, în care informaţia e introdusă prin senzorii tactili din ecran.

Prima carte de telefon avea o filă

• Prima carte de telefon avea o singură filă de 14 x 21 cm şi a apărut în New Haven, Connecticut, în 1878. Avea publicate numerele de contact a celor 50 de abonaţi. Un exemplar s-a vîndut în 2005 cu 30.000 de dolari. Versiunile ulterioare au fost completate cu reclame şi instrucţiuni de folosire: „Începeţi conversaţia spunînd: «Hulloa!». Cînd aţi terminat de vorbit, spuneţi: «Asta-i tot!» şi persoana cu care vorbiţi va răspunde: «OK». Nu răspundeţi prompt. Dacă vorbiţi în acelaşi timp, apar multe probleme. Nu ridicaţi niciodată telefonul de pe cîrlig, decît dacă doriţi să-l folosiţi. Niciunui abonat nu i se va permite să folosească reţeaua mai mult de trei minute sau mai mult de două ori într-o oră, fără acordul direcţiunii. Orice persoană care foloseşte un limbaj impropriu trebuie raportată la acest birou.“

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: