Serile calde de august vor fi mai plăcute, petrecute în decorul plin de culori și miresme al unei grădini înflorite
O dată cu toamna, gama coloristică și de parfum a florilor începe să se diminueze simțitor. Exemplare autohtone sau exotice, aclimatizate, cu care ne obișnuiserăm în zilele însorite, devin din ce în ce mai discrete ca înflorire, lăsînd loc unor specii tomnatice. Grădinarii cu experiență știu că pentru a avea flori frumoase și în această perioadă a anului trebuie să le planteze din timp și, mai ales, să se ocupe de îngrijirea lor pe parcursul verii. Important de reținut este că multe flori de toamnă sînt nu doar deosebite ca paletă coloristică, dar au și un parfum deosebit, aspect pe care ar trebui să-l luăm în calcul încă de la alegerea și plantarea lor. Printre cele mai răspîndite specii de grădină, cu înflorire în septembrie-octombrie se număra crizantemele, ochiul boului, regina nopții, brîndușa de toamnă, daliile, garofițele, frezia, tuberozele, hortensia, lonicera și desigur eleganții trandafiri. Absolut toate merită un loc cît de mic în grădina sau balconul dumneavoastră, dar pentru cei care sînt pasionați de florile parfumate, cele mai nimerite sînt regina nopții, mirabilis, lavanda, tuberoza. Odată ce au început să înflorească, vă veți bucura de o grădină de toamnă înmiresmată, iar fiecare clipă de relaxare în preajma florilor dragi va constitui un adevarat răsfăț de culoare și parfum.
Parfumul ce dispare în zori: regina nopții
Nicotiana (regina nopții) și Mirabilis sînt cultivate cel mai bine sub formă de tufe. Pentru că au creștere ușor arbustivă, compactă și foarte densă, Noptițele (Mirabilis jalapa) sînt uneori utilizate ca exemplare individuale înconjurate de plante de bordură sau sînt plantate sub formă de borduri înalte la extremitățile grădinilor. Aceste specii își deschid florile seara, sau atunci cînd vremea este răcoroasă și ușor înnorată, închizîndu-se imediat ce apare soarele. Originară din America de Sud, regina-nopții înmiresmează aerul fierbinte de vară, fie că ați plantat-o în jardiniera de pe balcon sau în propria grădiniță. Preferă alternanțe de soare și umbră, dar trebuie protejată mai ales de soarele fierbinte al amiezelor. Frunzele catifelate ajung pînă la 10 cm lungime și formează o mică tufă, din care răsar tulpinițe firave, ce cresc înalte și îndrăznețe, apropiindu-se chiar de un metru la unele soiuri. Florile sînt ca niște mici trompete albe sau viu colorate (roz, purpuriu, frez, roșu, roze, galben). Înflorește cel mai mult în mijlocul verii, dar inflorescențe pot continua să apară chiar și în octombrie, dacă vremea este călduroasă. Reginei-nopții îi place umiditatea solului, așa că trebuie udată din belșug, în fiecare seară. De asemenea, nu uitați că, o dată la două săptămîni, să-i puneți îngrășămînt în apa cu care udați solul. Poate crește direct din semințe, în răsadnițe special amenajate, dar începătorii în ale grădinăritului vor prefera, probabil, să cumpere din piață răsaduri deja crescute, pe care le vor planta direct în grădină (la distanțe de cca 15 cm între ele, pentru a le permite să se dezvolte frumos), jardiniere sau ghivece.
Lavanda
Cu parfumul său plăcut și înfățișarea-i delicată, lavanda (levănțica) este poate una dintre cele mai binecrescute și aristocrate plante. Lavandula, pe numele său latin, crește bine mai ales în grădini însorite, cu sol nisipos și bine afînat; ca și regina-nopții, ea înflorește în toiul verii. Dacă plantezi lavanda în jardiniere sau ghivece, asigură-te că amesteci și nisip în pămîntul cu care umpli vasul respectiv. Nu-i priește solul acid, așa că ferește-te să folosești îngrășăminte pe bază de azot sau îngrășămînt natural (bălegar) și nu uita să o uzi în fiecare seară. Poți încerca să obții răsaduri de lavandă din semințe, dar trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, pentru că ar putea trece chiar șase luni pînă să germineze. În prima perioadă, răsadnița de lavandă trebuie ținută la răcoare, dar nu în frig. De preferat este să plantezi semințele toamna, într-un loc bine protejat de intemperiile iernii, mai ales de îngheț. În primăvară vei descoperi că au ieșit mici răsaduri de lavandă parfumată. Lavanda englezească este un soi cu care poți încerca pentru început. Alte varietăți cunoscute: Lavanda franțuzească, Provence, Munstead și Croxton. Cel mai bun moment pentru culesul lavandei este atunci cînd florile de-abia s-au deschis, cînd parfumul și culoaream lor au atins maximum de intensitate. După ce se taie, firele de lavandă se țin la uscat sub formă de buchete, fie atîrnate cu florile în jos, fie răsfirate pe o tavă, într-o încăpere bine aerisită și destul de călduroasă. Și frunzele se pot usca foarte bine într-un vas etanș.
Cîrciumăresele
Sînt mai ales flori de grădină, dar pot lesne crește și în jardiniere, pe balcon, cu condiția să le protejezi pe cît posibil de soarele arzător al amiezelor de august. Cu coloritul lor deosebit de viu, alternînd de la frez, galben pal și alb la roșu aprins și corai, cu floarea simplă sau bătută, cîrciumăresele ies și mai bine în evidență plantate în combinație cu margaretele, de exemplu. Udate în fiecare seară de vară după ce apune bine soarele, cîrciumăresele își păstrează aspectul proaspăt și înfloresc pînă în mijlocul lui septembrie-începutul lui octombrie. Au nevoie de apă multă. Iubesc soarele, dar nu în exces. Numele botanic al cîrciumăresei este Zinnia. Este originară din America Centrală. Face parte din familia Composite. Este o plantă și perenă și anuală, conform speciei. Zinnia se plantează în grădină fără mari pretenții de sol: un pămînt cu pH acid, bine drenat, fertil și calcaros. În ghivece se recomandă să existe un amestec de turbă și nisip sau pietriș mărunt, pentru facilitarea drenajului. Zinnia se înmulțește prin semințe, prin cele două variante: ori se obțin mai întîi răsaduri, ori se însămînțează direct în grădină. Este important să se elimine atent florile veștejite și frunzele uscate, pentru ca planta să dea naștere la noi boboci (prelungind astfel perioada de inflorescență) și să se dezvolte în continuare frumos și dens.
Tuberosa Polyanthes, feminină, dulce și prețioasă
Polianthes tuberosa, al cărei nume popular este tuberoza, reprezintă o specie de plante bulboase, a cărei înflorire, deși nu foarte spectaculoasă ca aspect, este foarte apreciată pentru parfumul puternic și plăcut. Se spune ca aroma de tuberoză este senzuală, caldă, seducătoare și hipnotică. Este o plantă larg utilizată în scop ornamental, pentru a înfrumuseța și parfuma grădina, dar și pentru prețioasele flori tăiate care, păstrate în apă, rezistă pînă la 2-3 săptămîni. Tuberosa Polyanthes este o plantă cu rădăcini sub formă de tuberculi de diferite mărimi și vîrste. Frunzele sale sînt lungi, ca niște benzi, cărnoase și colorate în verde intens. Tulpinile erbacee sînt drepte și se termină cu un spic cu numeroase flori duble, colorate în alb în interior și roz în exterior, extrem de parfumate. Tuberozele înfloresc de primăvara pîna la sfîrșitul verii. Cel mai bine se dezvoltă dacă sînt poziționate în plin soare. Preferă un teren moale, bine drenat și bogat în substanțe organice. Planta se udă în mod constant și regulat pînă cînd partea sa aeriană nu este încă dezvoltată complet, precum și pe perioada inflorescenței. Din octombrie începînd, udarea plantei încetează. Periodic se adaugă un îngrășămînt specific pentru plante cu flori, diluat în apă de udare, conform dozelor recomandate. Tuberozele se reproduc prin divizarea bulbilor. Nu sînt plante rezistente la frig, motiv pentru care, după căderea brumelor de toamnă, plantele se scot din pămînt împreună cu bulbii și cu rădăcinile. Bulbii se vor păstra la temperatura de 5-10 grade C, în lădițe sau pe rafturi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!