Planta cățărătoare arată ca o mînă fină și delicată și are un parfum care bucură simțurile și inima
Arată ca o mînă fină și delicată și are un parfum care bucură simțurile și inima. Poate datorită acestor daruri rare acestei plante i se spune Mîna Maicii Domnului. Originară din țările asiatice (Japonia, China, Coreea), face parte din familia lianelor, fiind foarte cunoscută pentru mirosul parfumat al florilor sale. Se prezintă sub forma unei liane sănătoase, bine înfipte în pămînt. Frunzele sînt semipersistente, alungite și au o lungime ce variază între trei și opt centimetri. Florile, deosebit de decorative, sînt albe, cu foarte puțin roz. Cînd sînt pe deplin dechise, ele au culoarea galben deschis. Planta ajunge și la o înălțime de peste patru metri, dar nu mai mult de cinci.
Lonicera sau Mîna Maicii Domnului cum i se în popor, mai este cunoscută și sub denumirea de Caprifoi.
Oferiți-i un suport pe care să se cațere
Mîna Maicii Domnului iubește soarele, dar se adaptează excelent și în zonele de semiumbră. Cu toate acestea, dintre plantele cățărătoare, ea tolerează umbra cel mai bine. Deși plantele tinere au nevoie de umbră, cele mature înfloresc mai abundent dacă primesc mai mult soare. Planta se udă regulat în primul an după plantare, iar apoi doar ocazional. Este una dintre puținele tufe care suportă foarte bine perioadele de secetă. De asemenea, Mîna Maicii Domnului rezistă foarte bine frigului din perioada iernii. Ar fi de preferat totuși ca în prima iarnă după plantare să fie protejată cu un strat de frunze. Dacă vreți ca planta să se cațere în curte sau pe terasă trebuie să aveți grijă să îi oferiți un suport corespunzător: un zid sau o scară. Planta începe să înflorească chiar de prin luna mai și face flori în reprize de cîteva săptămîni pînă în august-septembrie.
Tăierile vîrfurilor stimulează formarea de noi lăstari
Iată și cîteva sfaturi de întreținere. Suportul trebuie instalat o dată cu plantarea, întrucît mai tîrziu veți răni planta. Tundeți-o în fiecare an după înflorire. După plantare se tund doar vîrfurile, după ce frunzele încep să se desfacă, pentru a stimula formarea de lăstari laterali și pentru a da tufei un aspect general mai stufos. O tunsoare puternică se face doar la un an sau doi.
Înmulțire prin butași
Solul în care urmează a fi plantată are cerințe minime, trebuind să fie doar bine drenat, deși a fost constatată prezența acestei specii chiar și in zone cu soluri sărate. Din acest motiv, planta nu trebuie udată în mod special, ci doar în cazul unei perioade prelungite de secetă și trebuie avută grijă la administrarea de îngrășăminte. Acestea se vor folosi doar dacă este imperios necesar.
Înmulțirea plantei se poate face în diverse moduri în funcție de perioada vegetativă în care se află. Astfel, toamna sau primăvara - prin butășire sau marcotaj, tot primavara - prin plantarea direct în sol a semințelor. Dacă din întîmplare un lujer de plantă adultă atinge solul, acesta are mari sanse să se înrădăcineze în scurt timp.
Dintre dăunătorii care pot crea probleme, deși nu sînt mulți ca varietate, cel mai adesea s-au remarcat afidele.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!