Hoya, sau floarea de ceară, cum este denumită popular, este o plantă originară din sud-estul Asiei și estul Australiei, cu tulpini subțiri cățărătoare sau pendente, frunze groase pieloase și flori mici, ca de ceară, dispuse în buchete. Mai este numită și Lacrimile Maicii Domnului, deoarece, dacă atingeți florile, acestea elimină picături de apă asemănătoare cu lacrimile, care au și un gust foarte bun.
O plantă nepretențioasă
Hoya este o plantă cu tulpini lungi, ușor lemnificate, dar flexibile, prevăzute cu rădăcini fixatoare în dreptul nodurilor. Frunzele de formă ovală sînt foarte groase. Deosebit de interesante sînt florile albe, făcute parcă din ceară sau porțelan. Ele sînt mici (1,5 cm diametru), de formă stelată, cu o coroană staminală roz închis, reunite într-un buchet rotunjit. Din florile trecute, în anul următor pe aceeași pedunculi vor apărea noi flori. Parfumul discret este altă calitate a lor. Planta își păstrează bine frunzele și înflorește abundent pe parcursul verii. Nu este prea exigentă în privința căldurii și se mulțumește iarna cu 12-13 grade C.
Nu trebuie udată abundent
Înflorirea depinde foarte mult de modul cum iernează planta. Condițiile optime sînt: căldură nu prea multă (maximum 15-18 grade C) și apă puțină. Este foarte important ca plantei să nu i se schimbe locul prea des. Atenție deosebită trebuie acordată udării, care se face regulat, evitîndu-se excesul de umezeală, pentru că rădăcinile putrezesc, iar frunzele se vestejesc și se zbîrcesc. În asemenea situație, planta trebuie transplantată imediat într-un pămînt proaspăt care să lase apa să se scurgă repede. Substratul de cultură trebuie bine drenat. El poate fi alcătuit din pămînt de frunze, turbă fibroasă și nisip, în părți egale. Transplantarea se face primăvara și numai dacă este necesară. Fertilizarea nu este indispensabilă. Cantitățile de îngrășăminte folosite trebuie să fie moderate, deoarece altfel întîrzie sau se compromite înflorirea.
Îngrijire și înmulțire
Se înmulțește prin butași de tronsoane de tulpină cu cel puțin două noduri. Se pot pune porțiuni de tulpină cu un rînd de frunze, înrădăcinate la cald în pahare de sticlă, în apă sau în nisip umed. Momentul cel mai bun este vara, dar butașii se pot face și primăvara. Plante noi se pot obține și prin marcotarea tulpinii. Îngrijită corespunzător, ne bucură cu florile ei delicate toată vara, pînă toamna tîrziu. Sînt mai cunoscute două specii: Hoya Carnosa, mai viguroasă, cu frunze mari și tulpini urcătoare, și Hoya Bella, cu creștere pendentă, cu frunze și flori mai mici. Ambele specii necesită lumină multă, dar nu soare direct vara. Soarele foarte puternic produce îngălbenirea, pătarea și deshidratarea frunzelor. Vara, temperatura potrivită este de 20 de grade C.
În timpul iernii, pentru perioade scurte de timp, ambele specii pot suporta și temperaturi sub 10 grade C. Vara, încăperea se aerisește bine. După scuturarea florilor, pedunculii florali nu se îndepărtează deoarece în anul următor pe ei se vor forma din nou flori. Pentru ramificare se poate tunde. Dacă vreți să lăsați lăstarii lungi, aceștia se pot dirija pe un suport circular, plasat în ghiveci, în așa fel încît să-i dați un aspect de cunună.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!