Olimpiada Internaţională de Matematică s-a născut la Braşov

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 16.05.2014

• Acum 55 de ani, cei mai buni elevi din şapte ţări şi-au măsurat forţele în oraşul Stalin, în cadrul primei Olimpiade Internaţionale de Matematică din lume

În vara lui 1959, Braşovul devenea capitala mondială a ştiinţelor matematice. Pentru prima oară în istoria lumii, cei mai buni elevi la matematică se întreceau în cadrul unei competiţii internaţionale. Astfel, Braşovul, pe atunci, oraşul Stalin, a găzduit loturile de olimpici din şapte ţări socialiste, plus profesorii care îi însoţeau, matematicieni de vază. Concursul propriu-zis s-a desfăşurat în actualul sediu al Universităţii „Transilvania“ de pe Strada Politehnicii, pe atunci Corpul A al Institutului Politehnic. A fost prezent acolo şi marele matematician Grigore C. Moisil. Rezultatele României au fost de toată lauda: locul I pe echipe, iar la individual, un premiu I, cîte două premii II şi III. Din păcate, presa vremii a acordat puţină importanţă acestui eveniment. În iulie 1959, România era preocupată de seceriş şi pregătirea demonstraţiei de 23 August. Olimpiada de la Braşov era doar o ştire oarecare în publicaţiile centrale şi locale ale Partidului Muncitoresc Român. Doar în „Gazeta Matematică şi Fizică“ a primit mai mult spaţiu. Monitorul Expres consideră că, la împlinirea a 55 de ani de la prima Olimpiadă Internaţională de Matematică, braşovenii ar trebui să afle mai multe despre acest eveniment important pentru Braşov, pentru România, pentru întreaga lume. Dar şi pentru istoria matematicii, regina ştiinţelor.

„Aici a fost începutul“

În data de 22 iulie 1959, ziarul „Drum Nou“, „organ al Comitetului Regional P.M.R. Stalin şi al Sfatului Popular Regional“, transmitea un „Salut călduros primei olimpiade internaţionale de matematici“, prin profesorul braşovean Stelian Gh. Mărculescu, preşedintele filialei regionale a Societăţii de Ştiinţe Matematice şi Fizică din R.P.R. Pe vremea aceea, cînd ruşii încă erau în ţară, totul era dedicat victoriei socialismului, astfel că pînă şi întrecerea ştiinţifică trebuia să afişeze drept scop „făurirea unei noi legături intelectuale, care va deveni tradiţie, unind şi mai strîns tinerii din ţările lagărului socialist“. Cele şapte ţări „de democraţie populară“ care şi-au trimis participanţi au fost: URSS (4), R. P. Ungară (8), R. P. Bulgară (8), R. Cehoslovacă (8), R.D. Germană (8), R. P. Polonă (8) şi R.P. Română (8). Cei 52 de elevi erau „absolvenţi a 10 clase“, adică „ai şcolilor medii de cultură generală“. Concurenţii erau cei mai buni elevi din ţările lor la olimpiadele naţionale şi examenele de maturitate. „Drum Nou“ anunţa că delegaţiile au fost întîmpinate de „profesori de la Institutul Politehnic din oraşul Stalin, directori de şcoli medii“. Cuvîntul de deschidere a revenit prof. Mărculescu, care a remarcat că olimpiada de matematică era un eveniment de mare însemnătate faţă de care „oraşul nostru va fi mîndru, pentru că aici a fost începutul“. Oaspeţii au răspuns cu mulţumiri. Prof. Anatoli Mihailovici Vladimirski, şeful delegaţiei sovietice, a mărturisit că e fericit să se afle în România, „în oraşul dumneavoastră atît de prietenos“. La ceremonia de deschidere, tinerii braşoveni membri ai UTM au oferit participanţilor flori. Totul se petrecea în ziua de 22 iulie 1959. A doua zi, se susţinea prima lucrare scrisă (3 ore), iar pe 25, a doua. Pe 26, avea loc festivitatea de închidere a primei olimpiade internaţionale de matematică.

Matematicienii au vizitat uzina „Steagul Roşu“

Gazeta Matematică şi Fizică din august 1959 a dedicat un spaţiu amplu olimpiadei de la Braşov. Societatea de Ştiinţe Matematice şi Fizice din RPR, cea care edita Gazeta, a fost şi iniţiatoarea acestei competiţii, prin prof. Tiberiu Roman. Dar organizarea unei competiţii de asemenea anvergură presupune implicarea multor forţe. Practic, întreg Braşovul a fost în picioare, de la funcţionari ai sfatului popular şi profesori universitari şi de liceu, pînă la administratori de hotel, directori de uzine şi muzee. Totul ca oaspeţii să rămînă cu amintiri plăcute din oraşul care purta numele „tătucului“. Astfel, elevii matematicieni şi profesorii lor au fost duşi în excursii. Evident, au vizitat măreţele realizări ale socialismului: uzinele „Steagul Roşu“. Dar au urcat şi în Poiana Stalin şi pe masivul Postăvarul. „Într-un cuvînt, programul de vizite a dus la popularizarea unor realizări ale regimului de democraţie populară şi a unor frumuseţi ale patriei noastre“, considera matematicianul T. Roman, autorul articolului din GMF. Dar decernarea premiilor nu s-a făcut la Braşov. Concurenţii au fost duşi la Bucureşti, unde îi aşteptau alte obiective de vizitat: parcul de cultură şi odihnă V. I. Stalin, Muzeul Satului, Uzinele „23 August“ şi „Republica“, complexul sportiv „23 August“, Teatrul Muzical, Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii“, Palatul Pionierilor. Pe drum, s-au oprit şi la Castelul Peleş, Rafinăria nr. 1 Ploieşti, Muzeul Doftana. Luni, 26 iulie, toată lumea a plecat la Constanţa, ca să facă plajă pe litoralul românesc. Olimpiada s-a încheiat a doua zi, cînd a avut loc decernarea celor 21 de premii şi menţiuni, la Şcoala Medie „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti.

14 ore pentru stabilirea subiectelor

Cum au fost alese subiectele de concurs? „Din cele peste 70 de probleme propuse de ţările participante, au trebuit alese doar 6. După o activitate intensă, care a durat peste 14 ore, au fost alese: două probleme din propunerile cehoslovace (de aritmetică şi geometrie în spaţiu), una din propunerile poloneze (de geometrie plană), două din propunerile române (de algebră şi geometrie plană), una din propunerile ungare (de trigonometrie)“, se precizează în GMF, care a şi publicat aceste probleme, invitînd pasionaţii de matematică să le rezolve şi să trimită soluţiile la redacţie. De ce comisia a avut nevoie de 14 ore ca să formuleze subiectele este explicabil. Profesorii au avut de comparat manuale, programe şi culegeri de probleme din şapte ţări. Astăzi, asemenea proces se desfăşoară cu mult înainte de competiţie şi comunicarea e instantanee. Dar acum 55 de ani, toată munca se făcea pe loc, stînd la aceeaşi masă. Însă rezultatele erau la fel de riguroase, astfel că elevii matematicieni au avut de demonstrat că şi-au însuşit materia, dar şi că se descurcă în faţa unor probleme care depăşesc nivelul şcolar. „Mulţi au dovedit ingeniozitate, au dat mai multe soluţii aceleiaşi probleme, unii au dat rezolvări complete şi riguroase, au făcut observaţii şi generalizări“, se arăta mulţumit prof. Tiberiu Roman, secretarul general al SSMF. Cît despre cei care au corectat lucrările, a fost vorba despre o comisie internaţională ai cărei membri au stat la Bucureşti şi au avut la dispoziţie zilele de 27 şi 28 iulie pentru a vedea 104 lucrări, în timpul în care olimpicii se plimbau de la munte la mare. N-au existat contestaţii, fiindcă, adevărat sau nu, totul s-a bazat pe „spirit de perfectă înţelegere, prietenie şi obiectivitate“.

România, pe locul I

Rezultatele românilor au fost cele mai bune. În regulament, nu fusese prevăzut şi un clasament pe naţiuni, însă punctajele indicau România pe primul loc (249 puncte), urmată la o distanţă considerabilă de Ungaria (233), Cehoslovacia (192), URSS (131), Bulgaria (122), Polonia (111) şi Germania (40). În conformitate cu politica vremii, rezultatele slabe ale statelor prietene trebuiau scuzate. Astfel, T. Roman a explicat că sovieticii şi-au compus lotul pe ultima sută de metri, „din motivul că examenul de admitere în învăţămîntul superior începe la 1 august în Uniunea Sovietică. Acest fapt explică situaţia în clasamentul de mai sus“. Cît despre ruşinosul punctaj al Germaniei, mai potrivit pentru nişte elevi mediocri decît pentru olimpici, acesta se explică prin faptul că în această ţară nu se organizaseră olimpiade în ultimii ani şi nici nu se publicau reviste de matematică pentru elevi. Gh. D. Simionescu, şeful lotului olimpic al României, a avut cu ce se mîndri: 6 elevi premianţi din 8, toţi colaboratori ai Gazetei, participanţi la olimpiadele naţionale de matematică. Ceea ce înseamnă că antrenorul a ştiut să-şi selecteze echipa. Premianţii români ai primei ediţii a Olimpiadei Internaţionale de Matematică au fost: Basarab Nicolescu – Ploieşti (locul I), Cristian Berghtaler - Petroşani (locul II), Cezar Gheorghe - Buzău (locul II), Virgil Brişcă - Giurgiu (locul III), Mihai Vrăjitoru - Aiud (locul III) şi Viorel Barbu - Iaşi (menţiune). Ruşii au luat două menţiuni şi un premiu III, ungurii un premiu I, un premiu II, două premii III şi o menţiune, cehii un premiu I şi patru menţiuni.

Felicitări de la Grigore C. Moisil

Deşi prin ziare nu se scria mare lucru despre victoria românilor, mai importante decît matematica fiind îndemnurile la realizarea şi depăşirea planurilor de producţie, în lumea matematicienilor, prima olimpiadă a fost o mare sărbătoare. Astfel că, la ceremonia de închidere au ţinut să fie prezenţi oameni iluştri ai României, de la Universitatea C.I. Parhon, Institutul Politehnic Braşov, SSMF, GMF, dar şi reprezentanţi ai ambasadelor, ai Ministerului Învăţămîntului şi Culturii, ai şcolilor de partid, ai CC şi UTM, profesori şi elevi de la şcolile din Bucureşti. Au participat şi N. Teodorescu, C. Ionescu-Ţiu, A. Hollinger, O. Sachter, Gunther Bach, Tiberiu Roman, mentori ai mai multor generaţii de matematicieni români. Grigore C. Moisil (foto), preşedintele SSMF de la acea vreme, a amintit rolul congreselor de
matematică în menţinerea legăturilor între matematicienii din diferite ţări, „în lupta lor pentru dezvoltarea ştiinţei“. Din partea elevilor au vorbit Basarab Nicolescu şi Divis Bohuslav (Cehia) care au recunoscut că, dincolo de competiţie, concurenţii s-au împrietenit între ei, au schimbat adrese şi vor face schimburi de cărţi şi publicaţii de specialitate prin poştă. „După împărţirea premiilor, s-au înmînat celorlalţi elevi, ca şi profesorilor străini, obiecte de artă populară, ca amintire a timpului petrecut în ţara noastră.“ Cert e că, după acest prim pas, OIM a devenit o competiţie cu tradiţie. Practic, astăzi, este cel mai mare eveniment al tinerilor matematicieni din lume. S-a ajuns la a 55-a ediţie. Problemele sînt tot mai grele, numărul ţărilor participante a ajuns la 100, numărul concurenţilor la peste 500. Însă luna iulie a fost păstrată ca perioadă de desfăşurare, la fel şi numărul de zile şi o parte din regulament, exact ca la prima ediţie. Olimpiada Internaţională de Matematică s-a născut la Braşov, în 1959. De atunci, la festivitatea de deschidere a fiecărei OIM, după tradiţia olimpiadelor sportive, delegaţia ţării noastre defilează prima.

România şi OIM

- România a fost gazdă a OIM de cinci ori, în anii 1959, 1960, 1968, 1978, 1999. În 2018, OIM se va organiza din nou în România.
- Lotul naţional de olimpici români a cîştigat de 5 ori OIM: 1959, 1978, 1985, 1987, 1996.
- Împreună cu Bulgaria, România deţine recordul la participări la OIM: toate ediţiile (55).
- Palmaresul României la OIM: 296 de premii: 73 de medalii de aur, 124 de medalii de argint, 96 de medalii de bronz şi 3 menţiuni.
- Punctajul maxim la trei ediţii a fost obţinut o singură dată în istoria OIM, de către Ciprian Manolescu, în 1995, 1996, 1997. În 1996, a fost singurul din 424 de concurenţi cu punctaj perfect.
- Recordul naţional de scoruri perfecte la OIM s-a stabilit în 1987, cînd România a avut cei mai mulţi (5) reprezentanţi care au obţinut punctaj maxim.
- Antrenorul lotului naţional (de 11 ani încoace) şi preşedintele SSMR, profesorul Radu Gologan (foto), este braşovean. Matematicianul a cîştigat medalii de argint la ediţiile OIM din 1970 şi 1971. „La Bran e casa bunicilor, ai mei sînt din Bran, Săcele, Şchei. Acestea sînt zonele mele dragi. Toţi ai mei sînt braşoveni, nu am rude în alte părţi. Iar eu mă simt şi sînt efectiv braşovean. Peste tot spun că Braşovul este oraşul meu de suflet“, mărturiseşte şagunistul care antrenează elita matematicienilor români.
- Dintre geniile matematicii care au cîştigat aceste competiţii, în buna tradiţie a olimpicilor români din toate domeniile, unii predau la universităţi din ţară sau din străinătate, alţii s-au pierdut în anonimat. Astăzi, peste 200 de matematicieni români ocupă funcţii importante în universităţi americane şi peste 40 în Franţa. Se estimează că în toate marile centre de învăţămînt şi cercetare din ţară sau din străinătate există (cel puţin) un fost cîştigător al olimpiadelor naţionale sau un component al lotului olimpic român.

Matematică roşie

• În anii ’60, pînă şi problemele de matematică slujeau ideologiei comuniste. Iată un exemplu din Gazeta de Matematică: „Datorită grijii partidului nostru faţă de oamenii muncii, un furnalist primeşte cu 551 lei lunar mai mult decît în 1956. Să se afle cît primea lunar în 1956 furnalistul, ştiind că s-au făcut două majorări de salarii: prima în 1957 de 48%, iar a doua în 1959, de 10 %“.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: