Bebelușul pe care l-ați salvat acum 8 ani este scolăriță
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Raluca s-a întors asearã de la clinica din Essen, unde a fãcut al doilea control programat pentru anul acesta
Dimensiune font:
Autor: Oltța Stiuj,
13.09.2013
Spre deosebire de mai toți copiii de vîrsta ei, pentru Raluca, fetița care a pierdut un ochișor în lupta pentru viață, fiecare zi de școală este o victorie obținută cu multă voință, trudă și mult curaj
Vă mai amintiți de Raluca, bebelușul pe care l-ați ajutat să învingă moartea în urmă cu 8 ani?! Raluca Timofte este acum o fetiță frumoasă care va merge luni la școală, în clasa întîi, la fel ca mai toți copiii de vîrsta ei. La începutul verii, ea a terminat cu bine clasa pregătitoare, iar în anii dinainte a fost cuminte și silitoare la grădiniță. La fel ca mai toți copiii de vîrsta ei. Însă, spre deosebire de mai toți copiii de vîrsta ei, pentru Raluca fiecare zi de școală este o victorie obținută cu multă voință, multă trudă și mult curaj. O luptă. O luptă pe care o poartă Raluca, dar și părinții ei din ziua în care au aflat că micuța suferea de Retinoblastom, cumplita maladie care ucide copii. Și asta, pentru că Raluca, deși pare un copil ca mai toți copiii de vîrsta ei, a dat piept cu moartea pe cînd avea doar șase luni. A cîștigat nemilosul război în ultima clipă, dar prețul vieții a fost mare. Micuța o pierdut un ochi, iar la celălalt, cu voia lui Dumnezeu, a păstrat o rază de lumină. O rază cît un soare, cîtă vreme copilul n-a rămas în întuneric. O rază care îi dăruiește atîta lumină cît s-o facă să lupte, fie și înzecit față de copiii fără probleme de sănătate, pentru a ține pasul cu ei. Și o va face, cît va putea și cît îi va îngădui firul de lumină din ochișorul ei.
Un copil viteaz
Raluca pare mai degrabă o fetiță tăcută și timidă. E firesc să fie așa, pentru că pentru copilul care aproape și-a pierdut vederea la șase luni în lupta cu Retinoblastomul mare parte din lumea care o înconjoară acum este formată din umbre. Iar o astfel de lume poate speria pe oricine. Dar, Raluca este ,,un luptător viteaz. Dar este un copil iubit, care se bucură și știe să facă altora bucurii, ca mai toți copiii de vîrsta ei. Se joacă în parc sau cu păpușile, îi plac poveștile și se străduiește din răsputeri să citească singură. Anul pregătitor de la școală a fost o experiență nouă pentru fetiță. Din cînd în cînd, merge și la Centrul de zi Rază de lumină Brașov. Cel mai mult i-a plăcut să picteze și să afle taina culorilor de la pictorul Dan Brad, care coordonează un cerc destinat special copiilor cu deficiențe de vedere. Din păcate, pentru copii speciali ca ea nu prea există ,,alternative. Are însă noroc de părinți care o iubesc ca pe lumina ochilor și fac tot ce omenește este posibil pentru ca micuța să se simtă la fel cu toți ceilalți copii și să se bucure de o copilărie luminată de dragostea lor.
Adoră matematica
Raluca învață la Școala generală nr. 3 din Codlea. Îi îndrumă primii pași de școlăriță doamna învățătoare Luminița Szekreny. Clasa pregătitoare a fost o provocare și pentru Raluca, dar și pentru învățătoarea micuței cu nevoi speciale. Raluca face eforturi uriașe să vadă la tablă, să citească literele din abecedar sau să facă ,,bătrînele bastonașe. Cînd o întrebi ce materie îi place cel mai mult, Raluca răspunde fără pic din ezitarea pe care o arată în alte situații: matematica. Dar, muncește din greu și pentru citire, scriere sau dezvoltarea vorbirii. Eugenia Timofte, mama Ralucăi, este sprijinul cel mai mare al fetiței. Ea lucrează acasă cu micuța tot ceea ce nu poate fi desăvîrșit la clasă. La un moment dat, Mihai Timofte a inventat chiar un sistem cu o lupă uriașă pentru a o ajuta pe Raluca să vadă mai bine la tablă. Dar, ca în orice comunitate de copii, lupa părea o jucărie numai bună de explorat pentru ceilalți colegi și, pentru că prezența originalului mecanism în clasă perturba orele, a fost eliminat. ,,Facem tot ce putem să o ajutăm pe Raluca să se integreze. Știm că pentru ea cursurile unei școli obișnuite este un efort mult prea mare, dar și psihologul ne-a indicat să încercăm asta pentru binele ei. Cu cît va încerca să țină acum pasul într-o clasă normală, cu atît îi va fi mai ușor să se integreze în viitor.
Școală fără laptop?!
Și la clinica din Essen, medicul curant al Ralucăi i-a recomandat mamei să înscrie fetița la o școală obișnuită. El i-a explicat că în toată Europa, practica educațională încurajează copiii cu anumite deficiențe să urmeze cursurile în școli obișnuite. Medicul i-a indicat și tipurile speciale de laptop pe care școlile germane le pun la dispoziție copiilor cu aceleași afecțiuni ca ale Ralucăi. Nu l-a mirat foarte tare că sistemul nostru școlar nu poate asigura gratuit computere personale. Dar, nu i-a venit să creadă cînd a auzit că în școlile din România elevii nici nu au voie să vină la clasă cu laptopul și că în clase nu există computere.
Între două vizite la clinica din Essen
Controalele făcute de două ori pe an la Clinica Universității din Essen, unde îi este schimbată periodic și proteza de la ochișorul lipsă, sînt ca un fel de ,,viză pentru viața micuței. Chiar aseară, Eugenia și Raluca s-au întors de la ultimul control. Încă o bătălie cîștigată. Și încă 6 luni de speranțe. Aproape că așa este măsurată viața Ralucăi, între două vizite la Clinica Universității din Essen. De fiecare dată, revederea cu doctorul Markus Holdt de la clinica din Essen este pentru noi o bucurie, și în același timp teamă și speranță. Vă dați seama că o știe pe Raluca de cînd era bebeluș. Aceste controale sînt foarte importante. Ne-a explicat că dacă, Doamne ferește, se reface tumora, e foarte important s-o depistăm cît mai repede. Orice întîrziere ar putea fi fatală. Așa că, nici nu ne gîndim să sărim peste vreo vizită medicală. Chiar dacă este un efort financiar mare. Am văzut părinți care au fost nevoiți să renunțe la clinica din Essen din cauza lipsei banilor. E o tragedie. E ca și cum a-i abandona lupta pentru viața copilului. O tragedie!, spune Eugenia Timofte, mama Ralucăi. Toate socotelile casei au două repere fixe: septembrie și martie, lunile cînd Raluca are programare la clinica din Essen.
Ani de griji
Pe lîngă banii de drum, cazare și testele medicale, se adaugă regulat banii pentru schimbarea protezei de la ochiul pierdut. În locul ochișorului pierdut, Raluca are o proteză specială. Care nu are numai valoare estetică, ci una funcțională, astfel încît mușchii oculari să-și păstreze funcțiile. Proteza, lucrată în mare parte din silicon, imită perfect întreaga anatomie a ochiului. Proteza trebuie schimbată pe măsură ce copilul se dezvoltă. În primul an, a fost nevoie de cîte o proteză nouă la fiecare două luni. Asta însemna aproape 400 de euro de fiecare dată. Cîtă vreme copilul este în creștere, periodic, proteza trebuie schimbată. Și tot pînă cînd ,,se va face mare, Raluca trebuie să meargă la controale și noi investigații la clinica din Essen. Asta înseamnă ani de luptă tăcută cu posibilele efecte ale acestei boli cumplite. Și multe cheltuieli pentru părinții care nu-și pot permite să abandoneze nici o clipă cursa pentru viață cîștigată de copilul lor.
O mînă de ajutor sau o vorbă bună
Banii adunați în campania din 2005 pentru operația și tratamentul Ralucăi au fost drămuiți cu grijă. Ceea ce a rămas în contul Ralucăi după operație și spitalizare, a fost folosit pentru a completa sumele necesare primelor teste făcute de la clinica din Essen și primelor proteze ale fetiței. Mereu mulțumind binefăcătorilor și rugîndu-se pentru binele lor, părinții au făcut în continuare economii la sînge, pentru că drumurile în Germania au însemnat pentru ei cheltuieli continue. De cînd Raluca e mai măricică, Eugenia și fiica ei călătoresc în Germania cu autobuzul, pentru că avionul e prea scump. Vremurile sînt însă tot mai grele. Ca mai în toate casele românilor, salariul lui Mihai este mic. Eugenia, care are în permanență grijă de fiica ei, cîștigă doar indemnizația de însoțitor. De la an la an, pentru soții Timofte este tot mai dificil să adune miile de euro. Brașovenii care au ajutat-o pe Raluca pe cînd era un bebeluș la răscrucea destinului și cred că ar putea să-i dea o mînă de ajutor să continue lupta pentru viață, pot lua legătura cu mama fetiței la telefon 0745614889. Pot s-o sune pe Eugenia și doar pentru o vorbă de încurajare. Gîndul bun face uneori cît o avere.
Ce este un retinoblastom?
Retinoblastomul (RB) este cea mai frecventă tumoare malignă intraoculară la copii. În Marea Britanie, de pildă, se diagnostichează anual în jur de 45 de cazuri. Adică un caz la 20.000 de nașteri. O treime din copiii afectați de RB dezvoltă tumori în ambii ochi (RB bilateral). 95% din cazuri se dezvoltă și sînt diagnosticate în primii ani de viață. Forma care afectează un ochi apare cel mai frecvent pînă la doi ani și jumătate. RB-ul bilateral are tendința să apară, în general, în cursul primului an de viață. Aproximativ 40% dintre copiii afectați prezintă forma ereditară.
Simptome și semne
Cel mai frecvent simptom al RB este un abnormal reflex albicios al pupilei (ochi de pisică amaurotic, leucocoria). În cazul RB la un singur ochi, la primele semne boala poate fi confundată cu strabismul. La RB bilateral, doar rareori se poate observa o deteriorare a vederii în faza de început. Dacă tumoarea este foarte mare sau există o hemoragie, copilul poate avea un ochi dureros, înroșit sau mărit cu glaucom secundar. Analiza citogenetică permite detectarea RB într-un stadiu timpuriu, cînd poate fi aplicată o terapie conservativă.
****
Povestea Ralucãi, povestea unei minuni fãcutã de oameni
După ce și-au îngropat băiețelul de șapte ani, Eugenia și Mihai Timofte au trăit coșmarul de a-și vedea și fetița de șase luni răpusă de aceeași boală
Sute de brașoveni, oameni din țară și chiar de dincolo de granițe, care au citit în Monitorul Expres povestea durerii lor, au hotărît să se alăture campaniei pentru viața Ralucăi, iar copilul a fost salvat la timp într-o clinică din Germania
Eugenia și Mihai sînt doi oameni simpli, harnici și buni, cu credință în Dumnezeu, care s-au luat din dragoste. Amîndoi au părăsit de tineri satele lor și au venit la Brașov, visînd să-și facă un rost. În 93, a venit pe lume Bogdan. De atunci, parcă au muncit cu și mai multă rîvnă ca să scape de camerele cu chirie. Asta era dorința lor cea mare, pentru binele copilului. În 1999, s-au mutat la Codlea. S-au gîndit că acolo vor avea mai multe șanse să-și vadă visul împlinit. Și au reușit să-și cumpere un apartament cu două camere. În rate. La nici șase luni de cînd se mutaseră în casa lor însă, moartea l-a răpit pe băiețel. Nu știu de unde ne-am găsit atîta putere să nu murim și noi atunci, o dată cu el, de atîta durere și plîns, spune Eugenia. Fotografiile lui Bogdan sînt rînduite cu grijă într-un album. Albumul nu e gros. Pentru că și viața copilului a fost scurtă.
Bogdan a murit de cancer la ochi
Eugenia și Mihai și-au îngropat copilul, într-o zi cenușie de februarie. Bogdan avea doar 7 ani și jumătate. Pînă la patru ani fusese un copil ca toți ceilalți. Părinții au descoperit atunci că are o tumoare dintr-o întîmplare. La joacă, băiețelului i-a intrat nisip în ochi. Mama, grijulie, l-a dus la doctor. Atunci, după cîteva teste, vestea pe care a primit-o a năucit-o. Deși vedea bine și nu dăduse niciun semn că ar fi ceva în neregulă, Bogdan a fost diagnosticat cu Retinoblastom la unul din ochișori. Adică avea o tumoare pe retină, în fundul de ochi. Chimioterapia și alte tratamente făcute la spitalele din București nu au putut învinge cancerul. Medicii i-au explicat Eugeniei că Bogdan n-are nicio șansă să supraviețuiască. Ea a sperat însă pînă în ultimul ceas. În ianuarie 2001, Bogdan a intrat în metastază. S-a stins ca o lumînare chiar în prima zi a lunii februarie. Medicii ne-au sfătuit să avem alt copil. Nu credeau că boala lui Bogdan este ereditară, pentru că se declanșase abia după patru ani de la naștere. Și pînă atunci, el a văzut bine cu amîndoi ochișorii, povestește Eugenia. O doare dorul de băiatul pierdut. Dar toată durerea veche se topește în dragostea mare și vie care îi dă putere acum pentru a o vedea crescînd pe Raluca. Fetița care s-a născut cu aceeași boală ca Bogdan, dar pe care Dumnezeu i-a îngăduit s-o salveze din ghearele morții pe cînd era doar un bebeluș.
O rază de lumină și iar coșmar
Raluca s-a născut pe 23 noiembrie 2004. Cînd a venit pe lume, fetița cu care fuseseră binecuvîntați însemna pentru părinții ei lumina și speranța, viața care se reîntorcea în casa lor. Eugenia și Mihai au simțit atunci că nici cerul nu va putea cuprinde bucuria pe care o simțeau din nou în inimile lor reînviate. Cerul acela înalt s-a prăbușit însă din nou peste ei în primăvara lui 2005. Ca un coșmar pe care păreau osîndiți să-l retrăiască. Întîi au observat că bebelușul care creștea atît de frumos avea o privire care părea a spune că fetița nu vede. Cu inima strînsă de spaimă, Eugenia a luat din nou drumul spitalelor bucureștene. Numai vești rele. Sentința finală a venit în luna mai la Clinica de Pediatrie M.S. Curie. Raluca suferea de Retinoblastom bilateral. Ceea ce înseamnă că boala fetiței era chiar mai gravă decît cea care l-a ucis pe Bogdan. Pentru că, în cazul Ralucăi, era vorba de tumori la ambii ochi. Pentru Raluca exista însă o speranță. Ea poate fi salvată, cu condiția să fi ajuns cît mai repede la o clinică din Eseen, în Germania. Singura clinică din Europa în care există specialiști ce pot înlătura tumoarea și reda, atît cît se poate, vederea copiilor cu Retinoblastom.
Lupta cu timpul împotriva morții
Eugenia a aflat că boala copiilor ei este ereditară abia cînd a descoperit că și fetița suferă de aceeași maladie ca băiatul pe care îl pierduse. Abia atunci medicii i-au spus că ea nu va mai putea niciodată să aducă pe lume copii. Femeia poartă și ea proteză la un ochi. Cînd avea cinci ani, s-a lovit într-un accident. Părinții nu au dus-o imediat la medic. Cînd lucrurile s-au complicat, a fost prea tîrziu pentru ca ochiul să fie salvat. Dar alte complicații nu au mai fost, iar Eugenia și-a văzut de viață, păstrînd sănătos celălalt ochi. Pentru că fiul ei, Bogdan, n-a dat semne de boală pînă la patru ani, medicii au exclus ipoteza unei maladii ereditare. Din nefericire, boala Ralucăi a adus confirmarea. Prea tîrzie. Viața fetiței depindea în acel început de vară din 2005 de lupta crîncenă cu timpul. Fiecare zi care trecea îi reteza din șanse. Mai ales că fetița pierduse deja o primă programare care i se făcuse la clinica din Essen, în 30 mai. Și asta din același motiv care îi condamnă încă și azi pe mulți români la moarte. Lipsa banilor pentru un tratament în străinătate.
Prețul vieții unui bebeluș
Eugenia și Mihai au crezut că pot să se descurce singuri pentru a aduna banii cu care să plătească internarea Ralucăi în Germania. Au umblat la toate băncile pentru a face un împrumut pe viață, dar salariul de instalator al lui Mihai, de nici patru milioane de lei, și indemnizația de maternitate a Eugeniei, le-a retezat orice șansă. Prin eforturile lor disperate, și prin bunătatea unor oameni care le aflaseră necazul, reușiseră să pună deoparte vreo 2.300 de euro. BRD le oferise o sponsorizare de 10 milioane (vechi), pentru drumul spre Germania. Raluca avea nevoie însă de cel puțin 10.000 de euro. Pentru familia Timofte nu era de ales: ori adunau acești bani, ori erau condamnați să-și vadă murind și al doilea copil.
Un miracol făcut de oameni
N-o lăsați pe Raluca să moară, era strigătul de ajutor al familiei Timofte, rugăminte pe care Monitorul Expres a strigat-o mai departe, imediat cum a aflat povestea Ralucăi și a părinților ei. În speranța că strigătul de ajutor avea să ajungă la inima brașovenilor. Cu voia lui Dumnezeu, cititorii noștri, oameni ale căror inimi nu sînt niciodată prea uscate ca să înțeleagă durerea altor semeni, au făcut o minune pentru bebelușul care era prea mic să înțeleagă că este pîndit de umbra morții. Sute de brașoveni, oameni din țară și chiar de dincolo de granițe, care au citit în Monitorul Expres povestea durerii lor, au hotărît să se alăture luptei pentru viața Ralucăi. Primul miracol a fost posibil cu ajutorul unei brașovence din Cluj, ea însăși un supraviețuitor al Retinoblastomului. Care a reușit s-o reprogrameze de urgență pe Raluca la clinica din Essen. Era 14 iunie, iar fetița trebuia să fie la Essen în 20 iunie. Atunci, s-a petrecut al doilea miracol. Pînă în ziua plecării, ca într-un uriaș rîu de suflet pornit din inimile oamenilor, în contul Ralucăi s-au adunat toți banii care reprezentau prețul vieții fetiței. Banii au venit de la brașoveni, dar și de la alți români din țară și străinătate. Iar Raluca a ajuns la timp în Germania. A ajutat-o să trăiască bunătatea oamenilor.
O rază de lumină
În 2005, în dimineața din Duminica Rusaliilor, Raluca, fetița a cărei viață era amenințată de Retinoblastom, cumplita maladie care ucide copii, a plecat spre Essen, la clinica de care atîrna ultima speranță. În urma ei, acasă, mii de oameni care au ajutat-o să trăiască miracolul s-au rugat pentru ea. În vară, de Sfîntă Maria, se întorcea acasă. Medicii germani reușiseră s-o scape de tumorile care îi amenințau viața. Iar Dumnezeu i-a îngăduit să păstreze la unul din ochișori o rază de lumină. În practica medicală a cazurilor de Retinoblastom, de obicei, ochiul la care tumoarea s-a dezvoltat pronunțat este supus enucleerii. Pierderea acestui ochișor este un sacrificiu destinat salvării vederii la celălalt ochi. În caz că tratamentul duce la reducerea dimensiunii tumorii. Specialiștii Clinicii de Onco-Oftalmologie din Essen, care au preluat cazul Ralucăi, au decis, după investigații amănunțite, să o supună pe micuța pacientă la o terapie de cinci săptămîni. O luptă dură în încercarea de a reduce dimensiunile tumorii pentru a o face operabilă, cu scopul conservării unui ochi. După ultima ședință de chimioterapie, medicii au avut răspunsul pe care îl sperau. Unul din ochișorii Ralucăi putea fi salvat. Raluca a primit o proteză la ochișorul pierdut. Cu celălalt ochișor, fetița putea zări de lumină. O speranță pe care bunul Dumnezeu a împlinit-o, după ce medicii au făcut tot ceea ce omenește era posibil.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
