Grădina în care a venit primăvara

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 16.03.2012

• Un covor de ghiocei a răsărit în curtea unei braşovence printre peticele de zăpadă

Cu întîrziere şi timidă, primăvara a venit totuşi şi la Braşov. Primele semne sînt mugurii care au răsărit firavi pe ramuri, razele palide ale soarelui şi ghioceii care au scos capul din zăpadă prin curţile oamenilor. În grădina Ioanei Gherman iarna a luat sfîrşit cu siguranţă, fiindcă sute de ghiocei au ieşit la lumină vestind mult aşteptata primăvară. Covorul de clopoţei e doar o avanpremieră la sutele de flori de primăvară care îşi vor deschide corolele colorate cît de curînd.

„Încă din ianuarie s-au luptat cu zăpada“

Dacă de 1 martie am avut ghiocei mai mult sub formă de mărţişoare, acum, frigul s-a mai domolit, zăpada s-a topit şi ghioceii au început să răsară prin curţile braşovenilor. Pîlcuri de clopoţei fragili se pot vedea peste tot, dar ca în curtea Ioanei nicăieri nu sînt atît de mulţi. „Încă din ianuarie s-au luptat cu zăpada, au rezistat şi gerului şi acum au ieşit la soare. Pe cei mari i-am primit de la o vecină, care i-a adus din Oradea. Pe cei mici, i-am adus de pe munte, din Piatra Craiului şi din Bucegi“, spune Ioana, pasionată de drumeţiile pe munte cu cortul. Primii ghiocei i-a plantat acum cîţiva ani şi de-atunci, florile s-au tot înmulţit. Fiindcă nu e bine să fie îngrămădiţi, Ioana dă şi prietenilor cîţiva bulbi în fiecare an, ca să se bucure şi alţii de gingaşele flori ale primăverii. Dacă vremea se va încălzi, ghioceii vor fi acompaniaţi curînd şi de celelalte flori de primăvară: toporaşi, narcise, lalele, brînduşe, zambile, lăcrămioare. „Apoi apar crinii şi crinii imperiali, iar ultimii sînt trandafirii. Zmeura şi ruzincile înfloresc abia la vară“, înşiruie Ioana numele florilor care îi vor umple grădina. Deocamdată, singurele care le ţin companie ghioceilor sînt ghivecele din fereastră.

Cel mai bine se prind florile de furat

Casa Ioanei e o miniseră în care cresc zeci de plante verzi tot timpul anului. Unora nici nu le ştie denumirea, dar asupra curmalului nu are niciun dubiu, a ieşit dintr-un sîmbure de curmal plantat de mîna ei. Palmierul are 19 ani, cît fiul ei. Mai are crăciuniţe, muşcate, muşcate plîngătoare, trandafiri, cactuşi, ficuşi, lămîi. „Şi beciul e plin de flori, lauri, limba soacrei şi multe altele. Nu sînt flori de cumpărat, ci de furat. Am mînă bună, de-aia se şi prind. Aşa se zice“, glumeşte Ioana, pasionată de flori şi nu numai. A pregătit deja răsadurile pentru plantările de primăvară. În lădiţe, la căldura camerei, firele verzi de praz, gulii, cimbru, busuioc aşteaptă să fie sădite în grădină. Ioana se documentează pe Internet: cum se cultivă fiecare specie, cum se înmulţesc şi cum trebuie îngrijite. Cît despre ghiocei, aceştia n-au nevoie de condiţii speciale, sînt plante care cresc aproape oriunde, la marginea pădurilor, în poiene, în grădinile de la oraş, chiar şi în ghivece. Au nevoie de soare, dar şi de umbră, le place solul bogat în humus şi umed. Ghioceii se înmulţesc prin bulbi care trebuie plantaţi toamna. Odată ce s-au prins, colonia de ghiocei se va mări de la an la an. Şi-au căpătat renumele de vestitori ai primăverii deoarece se dezvoltă foarte bine la temperaturi sub 5 grade Celsius. Nici nu-i de mirare că au apărut atît de mulţi în grădina Ioanei, frigul prelungit le-a fost pe plac. Dar cei mai bucuroşi sînt braşovenii care, privind aceste mărţişoare vii, răsuflă uşuraţi: a venit primăvara!

Legendele ghiocelului

• Demult, demult, pe cînd omul mai vorbea limba animalelor, trăia la marginea unei păduri un bărbat cu nevasta lui şi trei copii. Dar într-o zi, femeia se îmbolnăvi şi muri. După o vreme, tatăl s-a recăsătorit. Dar noua nevastă era rea cu copiii şi, într-o zi, îi trimise în mijlocul pădurii să găsească un copac care face un fruct fermecat aducător de noroc. Copiii au pornit prin pădure, înfruntînd gerul, omătul şi vîntul. Atunci, Dumnezeu în bunătatea sa, i-a ajutat pe copii să nu mai fie niciodată chinuiţi de mama vitregă. I-a transformat în ghiocei. Copiilor nu le mai era deloc frig, iar toţi cei care treceau pe lîngă ei se minunau cît de frumoase sînt floricelele care creşteau în zăpadă. Nu mult după asta, primăvara sosi şi întreaga natură se trezi la viaţă. De atunci, păsările, insectele şi oamenii se bucură nespus cînd ghioceii înfloresc, fiindcă ştiu că primăvara este aproape.
O altă legendă spune că o rază de soare, fata cea mică a Soarelui, se plimba prin grădina plină de flori a Raiului, căutînd o floare pe care să o prindă în păr. Dar cu trena rochiei ei de aur rupse codiţa unui ghiocel. Micul ghiocel începu să plîngă.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Atunci i-a spus ghiocelului:
- Biată floricică firavă, n-am vrut să te fac să suferi. Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeala?
- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsîndu-şi clopoţelul în jos.
- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? a insistat raza de soare.
- Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, să-i fac pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!
Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel şi vraja a fost făcută. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zîmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urîtă este pe sfîrşite.

O sută de feluri de ghiocei

• Pentru ochiul nespecialiştilor, toţi ghioceii arată la fel. Totuşi, există mai mult de 100 de specii şi varietăţi. Deosebirile apar la bordura verde de pe petalele din interior, la textura şi culoarea frunzelor. Ghiocelul obişnuit este Galanthus nivalis, iar cel cu flori mari este G. Magnet. G. plicatus este originar din Rusia şi are frunze creţe. G. caucasicus are frunze late, gri, florile mari şi înfloreşte printre primii. G. nivalis Virescens are marcaje verzi pe petale. G.’S. Arnott este o specie de ghiocei cu un parfum subtil ş iau florile de două ori mai mari, tulpinile ajungînd pînă la 25 cm înălţime. Denumirea ştiinţifică Galanthus nivalis provine din cuvintele greceşti gala, care înseamnă lapte, anthos - floare şi nivalis - înzăpezit. În diferitele zone ale României, ghioceii mai sînt cunoscuţi sub numele de aişor, cocorei, coconei, primăvăriţe sau omătuţe. Călugării sînt cei care i-au plantat pentru prima oară în secolul XVIII, pînă atunci fiind doar flori sălbatice. Fiindcă a fost cultivată în curţile mănăstirilor, ghioceii au fost cunoscuţi ca flori ale bisericii. Pentru creştini, florile albe pure au fost acceptate ca simboluri ale sărbătorii de purificare a Maicii Domnului, numită Întîmpinarea Domnului, care se prăznuieşte pe 2 februarie. Ghiocelul simbolizează speranţa şi puritatea, dar şi puterea, deoarece reuşeşte să străpungă stratul de zăpadă.

Leac de primăvară

• Pe cît e de plăpînd, ghiocelul e şi un leac foarte puternic. Pe cît e de gingaş, pe atît poate fi de toxic. În medicina tradiţională, infuzia de ghiocei uscaţi este remediu pentru combaterea crampelor musculare şi destinderea muşchilor. Pe vremuri, la ţară, oamenii puneau ghiocei în scăldătoare pentru a scăpa de dureri reumatice şi varice. Decoctul de ghiocel este folosit ca remediu în afecţiuni vaginale. Compresele cu infuzie de ghiocel (flori şi frunze) calmează pielea, reducînd petele şi estompînd pistruii. Tratamentul cu tinctură este un remediu eficient pentru îmbunătăţirea circulaţiei, în special cea de la nivel cerebral. În industria farmaceutică, din ghiocei se extrage galantamina, care, alături de alte substanţe, intră în compoziţia medicamentelor folosite în tratarea maladiei Alzheimer, dar şi a altor forme de demenţă. Atenţie, în stare proaspătă, bulbul de ghiocel este toxic. Folosiţi doar preparatele din magazinele naturiste.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: