Gospodinele prepară și dau de pomană mucenici, colăcei glazurați sau fiertură dreasă cu mirodenii
Astăzi, în a noua zi a babelor, este Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, zi în care femeile, după ce ies de la biserică, dau de pomana, pentru sufletul morților, mucenici, preparate specifice acestei zile. În unele zone ale țării sărbătoarea e cunoscută și sub numele Ziua Sfinților sau a Brîndușelor. Are în ritualul și pomenirea celor dispăruți fără lumînare. De aceea, la praznicul din această zi se împart mîncăruri tradiționale: mucenici și dulciuri preparate cu scorțișoară, însoțite de lumînări aprinse pentru morți. Sărbătoarea Mucenicilor este considerată a fi cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paștelui. Conform tradiției, zilele ce urmează acestei sărbători sînt zilele calde ale moșilor, care durează pînă în 17 martie. Cei 40 de Mucenici, care au trăit la sfîrșitul sec. III î. de Hr., în Asia Mică, pe vremea împaratului Diocletian, erau 40 de ostași creștini ce mărturiseau și predicau oamenilor despre credința lor. Pentru că nu au vrut să se lepede de Hristos, ei au fost osîndiți. Mai întîi au fost aruncați goi în lacul Sevastiei. Legenda spune că, după o noapte în care au rezistat în apa înghețată, ei au fost scoși vii din lac și au fost uciși în chinuri groaznice, zdrobindu-li-se oasele picioarelor. Trupurile lor au fost arse într-un cuptor, iar cenușa a fost aruncată în apă. Este bine ca turta, care se face pentru morții care din greșeală nu au fost pomeniți anul acesta în biserică să fie oferită copiilor. Potrivit unei vechi legende, de ziua Sfinților 40 de Mucenici nu este bine să muncești, căci dacă încalci interdicția ești pedepsit amarnic. În ziua Mucenicilor se află hotarul dintre iarnă și vară, dintre zilele schimbătoare ale Dochiei și cele călduroase ale Moșilor. În această zi s-au suprapus două sărbători de înnoire. Ultima zi a Babei Dochia cînd, conform tradiției, aceasta moare și se preface în stană de piatră, și prima zi a Moșilor, jertfiți și transformați în cenușă pe rugul funerar, pentru credință. Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin de Măcinici, la începutul Anului Agrar, este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale Antichității. Oamenii credeau că vinul băut de Măcinici se transformă de-a lungul anului în sînge și putere de muncă. Dacă cineva nu putea să consume atîta băutură, putea să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute corespunde cu numărul Sfinților Mucenici din Sevastia care poartă diferite nume zonale: Moși, Sfinți, Sfințișori, Măcinici.
Se spune, de asemenea, că în vremuri de demult, de ziua sfinților, un țăran semăna mazăre pe ogorul lui. Sfinții Mucenici l-au văzut și i-au cerut lui Dumnezeu să îl pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor și le-a spus mucenicilor să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult cînd s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre, iar în anul următor, din cauza lăcomiei, și-a semănat cîmpul tot în această zi. Însă, de data aceasta, sfinții l-au pedepsit și i-au dat 40 de săptămîni de boala.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!