Întîmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mîntuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întîi născut de parte bărbătească să fie închinat lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere. Sărbătoarea Întîmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgînă a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor. În Răsărit această sărbătoare a fost introdusă în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începînd din anul 534, cînd împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, sărbătoarea Nașterii Domnului). În credința populară ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs, pentru că se credea că astfel puterea acestui animal era transferată asupra lor. Bolnavii de sperietoare erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Se spune că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bîrlog și, văzîndu-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel prelungirea iernii cu încă 6 săptămîni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămîne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!