Astăzi, prăznuim cea mai veche sărbătoare creștină închinată cinstirii Crucii lui Iisus
Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, închinată Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. În caledarul ortodox praznicul se sărbătorește pe 14 septembrie și este una din cele două zile de post strict (ajun) de peste an, alături de Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul (29 august). Biserica a rînduit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinții Împărați Constantin și Elena. Aceștia au găsit niște cruci și, neștiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălțată pentru a fi văzută de mulțime și, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbători.
Simbolul credinței creștine
Crucea este simbolul credinței creștine. Pe 14 septembrie, ortodocșii postesc la praznicul împărătesc al înălțării Sfintei Cruci pe care s-a jertfit Iisus Hristos. Sfinții Părinți ne îndeamnă să se închinăm cu semnul crucii, cinstindu-l astfel pe Mîntuitor, aducînd în sufletele noastre dragostea pentru cel care a trecut din viață spre moarte pe cruce, pentru izbăvirea păcatelor noastre. Crucea de lemn pe care a pătimit Iisus nu s-a pierdut. Fragmente din Sfînta Cruce se află acum la Brașov, în racla în care se află și moaștelele Sfîntului Dimitrie, Izvorîtorul de Mir și ale Sfinților Români. Credincioșii care nu au ajuns încă să se închine în fața raclei o mai pot face pînă în această seară, la Biserica Sf. Nicolae, din Piața Prundului.
Sărbătoare din secolul IV
Biserica Ortodoxă a rînduit praznicul Înălțării Sfintei Cruci pe 14 septembrie, dată la care cinstim două evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus și înălțarea ei solemnă de către episcopul Macarie de Ierusalim, în anul 335, și readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, în anul 630. Crucea rămîne semnul cel mai de seamă al creștinismului, iar cinstirea ei s-a răspîndit mai ales din secolul IV, încă din timpul vieții Sfinților Împărați Constantin și Elena. Astăzi în biserici se țin slujbe speciale, trebuie să ne rugăm și să ținem post.
Vedenia împăratului Constantin
În Scrierile Sfinte se povestește cum Constantin cel Mare, întîiul împărat al creștinilor, era la Roma, unde se războia cu Maxențiu. Inamicul era numeros și împăratul se temea de înfrîngere. Atunci, i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer și litere romane care formau un mesaj: In hoc signo vinces (Întru aceasta vei birui). Iisus i-a apărut în vis, cerîndu-i să însemne cu crucea toate steagurile și scuturile ostașilor săi. Tulburat, Constantin cel Mare a însemnat cu crucea uniformele soldaților și a poruncit să se facă o cruce de aur, întocmai ca cea care i se arătase, care a fost purtată în fața oștenilor. Armata lui a biruit vrăjmașii. Văzînd puterea Sfintei Cruci, împăratul, care ulterior s-a creștinat, a trimis-o pe mama sa să afle la Ierusalim Crucea pe care a fost răstignit Domnul.
Minunea Sfintei Cruci
Sfînta Elena a găsit la Golgota trei cruci, cu tot cu piroane, a Mîntuitorului și ale celor doi tîlhari răstigniți de-a dreapta și de-a stînga lui Iisus. Sfînta Elena nu știa care e Crucea Sfîntă, dar a aflat-o printr-o minune. O văduvă al cărei sicriu a fost atins cu Sfînta Cruce s-a sculat din moarte. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat și a sărutat sfîntul lemn. Fericitul Macarie, Patriarhul locului, a înălțat crucea deasupra amvonului, ca să poată fi văzută de mulțimea de credincioși care se îmbulzeau, spunînd: Doamne, miluiește-ne cu puterea Crucii Tale. De atunci, aceasta a fost ziua Înălțării Sfintei Cruci, numită și Făcătoare de Viață. În amintirea momentului din anul 335, an de an, în fiecare biserică este așezată Sfînta Cruce în mijlocul sfîntului lăcaș, iar creștinii o împodobesc cu flori și se închină. Este o zi de post, o zi în care sîntem chemați să medităm la Jertfa Mîntuitorului, la suferințele îndurate pentru noi, oamenii. Slujbele și cîntările bisericești subliniază tocmai importanța Crucii în viața creștinilor: Mîntuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvîntează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău (Troparul Înălțării Sfintei Cruci).
Simbolul mîntuirii
Prin cruce s-a omorît moartea, s-a dezlegat păcatul strămoșesc, ni s-a dăruit Învierea și am redevenit fiii și moștenitorii lui Dumnezeu (Rom. 6,3; Gal. 3,27). Tot prin semnul crucii va fi vestită a doua venire a Domnului pe Pămînt, cînd se va arăta pe cer mai luminoasă ca un fulger și se va însemna pe frunțile tuturor drept credincioșilor. De aceea, la toate ocaziile, însemnîndu-se cu Sfînta Cruce, oamenii arată că sînt creștini și își mărturisesc credința în Sfînta Treime și nădejdea că au dobîndit mîntuirea.
Era grea ca plumbul
Zbuciumata istorie a lemnului crucii pe care a fost răstignit Iisus începe de dinainte de crucificare. Atunci Lachedem se duse la ruda sa cu un fierar, tăiară masa, îi făcură găuri cu fierul roșu și înjghebară Crucea Domnului Hristos. Crucea era grea ca plumbul și de trei ori Domnul Hristos a căzut sub greutatea ei, urcînd Golgota, unde a fost răstignit și pe care și-a dat duhul. Masa fusese făcută din arborele crescut din gura lui Adam. Se mai spune că Sfînta Cruce a fost înfiptă chiar pe locul unde fusese înmormîntat Adam. După moartea și învierea Domnului, ucenicii Lui au îngropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sînge, la poalele Golgotei.
Împărțirea Crucii
Se presupune că Sfînta Cruce a fost trimisă la Constantinopol, atunci cînd pericolul musulman a crescut și că a stat acolo pînă în preajma căderii Constantinopolului. Unii istorici cred că atunci crucea a fost desfăcută în bucăți mai mici și trimisă diferitelor patriarhii spre salvarea ei. Unele surse spun că părți din lemnul sfînt s-au pierdut definitiv în 1187, cînd episcopul Bethleemului a dus-o în bătălia de la Hattin, din sfînta relicvă rămînînd doar bucățile trimise de Sf. Elena la Constantinopol și la Roma. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria și Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neștirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.
Cum ne facem cruce?
Însemnarea feței cu semnul crucii trebuie făcută cu respect și cuviință. Semnul crucii se face astfel: se împreunează primele trei degete de la mîna dreaptă, simbolizînd Sfînta Treime, iar cele două degete mici le lipim strîns de podul palmei, simbolizînd pe Adam și Eva. Ducem mîna la frunte și zicem: În numele Tatălui, și al Fiului - la pîntece, și al Sfîntului Duh - la cei doi umeri. Lăsînd mîna în jos, spunem: Amin!. Sfinții Părinți spun că fruntea închipuie cerul, pieptul - pămîntul, iar umerii - locul și semnul puterii.
Simbolistica zilei
Ziua Crucii nu este importantă doar ca punct de hotar, ea se bucură și de alte semnificații. În tradiția creștină, crucea este cea mai de temut armă, atît a lui Iisus Hristos, cît și a tuturor oamenilor. Ea a fost cea care a sfințit pămîntul și toate lucrurile de pe el. Crucea ferestrei, sau cerceveaua, sfințește acest microcosmos care este casa, îndepărtînd pericolele. Semnul crucii îi apără pe oameni de nenorociri și primejdii și îndepărtează teama. Tradiția mai spune că este suficient să-ți aduci aminte în ce zi a săptămînii a picat în acel an Ziua Crucii, că pe dată capeți putere și-ți învingi teama. Fiind o zi foarte importantă, s-au instituit de-a lungul timpului o serie de interdicții. Cea mai importantă este legată de interzicerea consumului alimentelor care au forma unei cruci: usturoi, nuci, prune sau peste. Nu se lucrează pe camp sau în casă, pentru a nu atrage primejdiile. În schimb, cei care țin post negru, însoțit de rugăciune din suflet, se vindecă de multe boli grele.
Ofrande de Moșii de toamnă
Se dau de pomană, de sufletul celor morți, vase de lut. De obicei se oferă copiilor și se umplu cu apă proaspătă de izvor, cu lapte sau cu miere. Deasupra se așază un colac sau un covrig. Pomana este primită doar alături de o lumînare și un cuvînt bun. De Moși se organizează în sate tîrguri de toamnă, în care se vînd diferite vase de lut, de toate mărimile li formele.
Legenda Crucii
Se spune că, înainte de a muri, Adam nu-și găsea liniștea, ofta cu gîndul la raiul din care fusese alungat. Ca să-i îndulcească suferința, Set, fiul său mai mic, s-a dus pînă la rai și a cerut îndurare pentru tatăl său. Îngerii nu l-au lăsat să intre, dar i-au dat o ramură de măslin. Ce mult s-a bucurat Adam!
Din ramură, Eva și Set i-au făcut o cunună și cu ea l-au îngropat chiar pe Golgota. Dar din cununa îngropată a ieșit un copac falnic, pînă la cer, cu trei ramuri mari, împletite de șapte ori. Din acel pom a fost tăiată Crucea Mîntuitorului, iar sîngele Domnului, prelins din răni, a curs pîna în pămînt, pe creștetul lui Adam, apoi mai adînc, descuind porțile iadului.
Credințe populare
Tradiția populară consideră că, în această zi, toate gîngăniile și șerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Printre șerpii care se ascund în aluniș, unul are în gușă o piatră prețioasă, tămăduitoare de multe boli. După Ziua Crucii nimănui nu-i mai e îngăduit să ucidă șerpi. Ziua Crucii e ziua șarpelui, nu se taie lemne, ca să nu vină șerpii la case. Este ziua care marchează schimbarea anotimpurilor. Este și ultima zi în care se culeg buruieni de leac. Acum începe culesul viilor, se țin slujbe speciale de binecuvîntare a rodului și a butoaielor pentru vin. La cules, se lasă păsărilor ultimul buștean al viei considerat strugurele lui Dumnezeu. Cînd pe om îl apucă o spaimă, îi trece dacă își aduce aminte în ce zi a săptămînii a fost în anul acela Ziua Crucii. Fragii găsiți după ce trece Ziua Crucii nu trebuie mîncați, fiind socotiți ai morților. Perele culese de Ziua Crucii sînt bune de bubă rea. Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă. Cine lucrează de Ziua Crucii se va îmbolnăvi de boală grea.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!