Marea sărbătoare se cinstește la 40 de zile de la luminatul praznic al Sfintelor Paști
Ziua Înălțării este ultima zi în care se mai pot roși ouă
Creștinii ortodocși prăznuiesc astăzi, la 40 de zile după Înviere, Înălțarea Domnului, care poartă în popor și numele de Ispas. În anumite zone se țin Moșii de Ispas, casele și mormintele sînt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean. Se fac pomeni pentru morți, împărțindu-se mai ales pîine caldă, brînză, ceapă verde și rachiu. Sînt marcate vitele și se taie mieii. Ziua Înălțării este ultima zi în care se mai pot roși ouă și în care se mai folosește salutul pascal Hristos a înviat! Adevărat a înviat!, dar mai ales în forma adaptată: Hristos S-a înălțat! Adevărat S-a înălțat!. Tot în această zi a Înălțării, sînt cinstiți creștinește și eroii căzuți de-a lungul vremii pentru dăinuirea bisericii și a neamului, căci jertfa lor este următoare jertfei de Sine a lui Hristos, care s-a înălțat la ceruri la 40 de zile de la scularea Sa din mormînt de sub ochii ucenicilor și Maicii Sale, ca să stea de-a dreapta Tatălui. Ispasul este sărbătoarea populară ce cade întotdeauna de Înălțare dedicată personajului mitic cu același nume care ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor la cer. Ispas era un om vesel și de aceea credincioșii caută și ei să fie veseli în această zi. Asemenea marilor sărbători de peste an, de Ispas se săvîrșesc sacrificii sîngeroase (mielul), se țin tîrguri (cel mai cunoscut fiind Tîrgul de fete de la Blaj) ș.a. De Ispas abundă obiceiurile legate de cultul morților: pomenile, curățirea și împodobirea mormintelor cu flori, pomenirea morților. În Ziua de Ispas se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii și juncanii la pășunile montane și se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
Paștele Cailor
Tot în ziua de Înălțare, în popor se spune că este și Paștele Cailor sau Joia iepelor. Conform unei legende populare, la nașterea lui Iisus în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blînzi și liniștiți, dar caii și-au cam dat în petic. Atunci, Maica Domnului i-ar fi blestemat să nu fie sătui decît în ziua de Ispas sau Înălțare, adică în joia din săptămîna a șasea de după Paști. În vechime, această sărbătoare era o zi a soroacelor, termen limită cînd se încheiau diferite înțelegeri și afaceri. Însă, datorită datei diferite de celebrare (a șasea zi de joi după Paște), importanța sărbătorii s-a diminuat treptat, denumirea de Paștele Cailor căpătînd, cu timpul, un înțeles peiorativ: zicala populară la Paștele Cailor înseamnă a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a amîna la nesfîrșit, a nu te ține de cuvînt.
Obiceiuri de Ispas
Se poartă foi de nuc la brîu, pentru că și Hristos și-a pus cînd s-a înălțat.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer
În ziua de Ispas nu se dă foc și sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inimă rea în casă ca focul; și sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smîntînă.
Ce se seamănă dupa Ispas nu rodește
În ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezîndu-se că în acea zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum.
Femeile împart lapte dulce fiert cu pasat.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!