În calendarul popular, sărbătoarea este numită Sîntămăria Mică și marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă
Astăzi, creștinii ortodocși, greco-catolici și romano-catolici prăznuiesc Nașterea Maicii Domnului. În calendarul popular sărbătoarea este numită Sîntămăria Mică și marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. De asemenea, anunță începutul unor activități practice specifice, precum culegerea unor plante și fructe tămăduitoare, bătutul nucilor, culesul viilor, semănatul grîului, orzului și secarei de toamnă. Vremea se răcește, pămîntul se închide pentru insecte, păsările migratoare pleacă spre țările calde, iar pe vremuri era ziua în care se schimba pălăria pe căciulă. Astăzi este și dezlegare la pește.
Prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc
Nașterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc care începe la 1 septembrie. Sfînta Fecioară Maria a fost singurul copil al drepților Ioachim și Ana, care sînt sărbătoriți a doua zi după Nașterea Maicii Domnului, la 9 septembrie. Nașterea Sfintei Fecioare este datată între anii 19 și 22 înainte de Hristos. Această sărbătoare este prăznuită în Răsărit din secolul al V-lea, iar în Occident a fost introdusă în secolul al VII-lea, în timpul Papei Serghie I, generalizarea ei avînd loc însă mai tîrziu, în secolul al IX-lea.
O minune dumnezeiască
Copiii sînt o binecuvîntare de la Dumnezeu, iar dacă Dumnezeu nu te binecuvîntează cu copii, înseamnă că nu ești bineplăcut Lui, înseamnă că nici oamenii nu te pot respecta și iubi. Aceasta era credința vechilor evrei, iar Ioachim și Ana, ajunși în pragul bătrîneții fără copii, au simțit din plin amărăciunea de a fi respinși de oameni în numele acestei credințe și poate, mai mult decît atît, durerea de a se considera ei înșiși respinși de Dumnezeu. Se rugau, iar pe măsură ce speranța lor scădea, se rugau tot mai mult, fierbinte, lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. Ioachim a urcat în munte, a postit și s-a rugat 40 de zile, iar Ana, rămasă acasă, se ruga la rîndul ei în grădină și făgăduia lui Dumnezeu copilul, dacă se va îndura de rugăciunea și amărăciunea ei. Atunci îngerul Gavriil a coborît din cer, vestind oamenilor voia lui Dumnezeu. I-a spus Anei și apoi lui Ioachim că vor primi mai mult decît au cerut, nu un copil oarecare, ci o fiică binecuvîntată de toate popoarele lumii, care se va numi Maria (cea iubită, cea îndrăgită, din limba ebraică).
Începutul istoriei mîntuirii noastre
Într-adevăr, nu peste mult timp, Ana, deși în vîrstă, a rămas însărcinată și a născut apoi fetița care a primit numele de Maria, ceea ce a semănat uimire printre toți cunoscuții. Cum a fost cu putință ca niște oameni care nu au reușit să aibă copii la tinerețe să aibă un copil la bătrînețe? Prin voia lui Dumnezeu, e singurul răspuns ce se poate da. Și cînd Maria a împlinit trei ani părinții au dus-o la Templu, așa cum promiseseră. Iar Maria a rămas în încăperile tăinuite ale Templului pînă la vîrsta de 12 ani și nimeni nu se mira de înclinarea ei la rugăciune și poate nici de faptul că vorbea cu îngerii. Și așa a crescut Maria, pînă la vîrsta la care tot îngerul Gavriil i-a vestit misiunea pentru care a fost aleasă de Dumnezeu, aceea de a-L naște pe Fiul Său, Mîntuitorul lumii. Nașterea Sf. Fecioare Maria este începutul istoriei mîntuirii noastre, de aceea, la 8 septembrie, toți creștinii se bucură și sărbătoresc. Iar a doua mare bucurie este dată de credința și speranța noastră că Maica Domnului ne ocrotește de acolo, din împărăția cerurilor, unde se roagă Fiului ei, Iisus Hristos, pentru noi, oamenii.
Sfinții Ioachim și Ana
Mîine, 9 septembrie, creștinii îi prăznuiesc pe sfinții Ioachim și Ana, ca unii prin intermediul cărora noi toți am aflat mîntuirea, pentru nașterea Preasfintei Stăpîne Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarea. Sfîntul Ioachim, fiul lui Barpatir, era din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a rînduit ca Mîntuitorul să se nască din urmașii lui. Sfînta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatălui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din tribul lui Iuda. Prin post și rugăciune, dar mai ales prin rînduiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la bătrînețe, pe Fecioara Maria, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu. Sfîntul Ioachim a murit la vîrsta de 80 de ani, după aducerea și intrarea fiicei lui în Templul de la Ierusalim. Sfînta Ana a murit în vîrstă de 70 de ani, la doi ani după sfîntul Ioachim, ani pe care i-a petrecut în Templu cu fiica ei. Sfinții Ioachim și Ana sînt adesea invocați în rugăciuni de cuplurile care nu reușesc să aibă copii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!