În noaptea premergătoare sărbătorii Sfântului Andrei, în unele zone se practică încă ritualuri ciudate, din credința că astfel oamenii alungă relele și găsesc bunăstarea și chiar dragostea
În ajun de Sf. Andrei se pune și grâu la încolțit, ca să vezi cum îți va fi norocul în anul care vine
Conform tradiției, noaptea premergătoare sărbătorii Sfântului Andrei (29/30 noiembrie) este cea în care duhuri precum strigoii, moroii și pricolicii capătă puteri mai mari decât în cursul anului. Este noaptea în care țăranii evită să iasă pe ulițele satelor, iar băieții și fetele se strâng și păzesc usturoiul. La sosirea Sfântului Andrei în Dacia, strămoșii noștri au acceptat creștinismul, se spune, cu ușurință. Însă nu au renunțat total la vechile credințe și ritualuri. Au continuat să le cultive, înglobându-le în noua religie. Deși mult mai palide decât altă dată și cu sensuri din ce în ce mai neclare, ele rezistă și azi. Astfel, străvechi ritualuri geto-dacice, păgâne, încă mai însoțesc sărbătorile creștine, conferindu-le culoare. Un bun exemplu este noaptea de Sfântul Andrei. Este o noapte ambivalentă. Pe de o parte, este o noapte cum nu se poate mai potrivită pentru vrăji și farmece, fetele superstițioase crezând că acum au șansa să-și cunoască ursitul. Dar, pe de altă parte, există credința că e momentul să se ia măsuri de precauție pentru a preîntâmpina atacurile duhurilor rele, care ies din întunecimile lor, pentru a-i tulbura pe cei vii.
Vrăji de dragoste
Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji și farmece. Cele mai multe ritualuri sunt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfințit, se crede că se obține în vis imaginea ursitului. Tot în noaptea Sfântului Andrei, fetele măsoară nouă ceșcuțe cu apă pline, și le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeași ceșcuță, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie și câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceșcuță va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc și nu se vor mărita. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-și viziteze ursitul, fata își pune sub cap 41 de boabe de grâu și dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.
Colacul fetei de măritat
Unele fete își pregătesc turta, pentru ea aducând apă cu gura. Pentru acest colac aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepară turta (făină și sare) sunt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele își mănâncă turtițele preparate, convinse fiind că ursiții vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea. Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un cățel de usturoi. Dus acasă, colacul este așezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaște că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează și spune că va fi lipsită de noroc.
Mistere lămurite
Oricât de periculoase li se par unora spiritele care, zice-se, bântuie în această noapte, babele pricepute la vrăji spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puși la treabă pentru a dezlega secretele. Există credința că în asemenea noapte magică se pot afla autorii unor crime sau furturi ori unde se află persoane ori bunuri dispărute fără urmă sau de unde a pornit o nenorocire abătută asupra unei case. Ingredientele sunt lumânări, apă sfințită, un vas nou cu gura largă și câteva monede de argint, care sunt așezate deasupra unui mormânt vechi și părăsit. Practicantul ritualului trebuie să fi postit trei zile și se crede că, în lumina lumânărilor, după ce a rostit anumite rugăciuni, poate vedea în apa turnată în vas filmul secretelor pe care le dorea dezvăluite.
Obiceiuri pentru protecție
Prin unele sate există și acum credința că în această noapte bântuie strigoii și lupii sunt mai fioroși ca oricând. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească și să-și miște gâturile înțepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vârcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele și cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenușa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniștite să nu-și găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăștie resturi de pâine prin curte, pentru ca spiritele flămânde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vârcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agățate la intrare și lasă aprinsă candela de lângă icoane. Pentru protecția vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfințit sau li se toarnă câteva picături de agheasmă în apă. După miezul nopții sau în dimineața de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul descântecului sării. Un drob de sare, descântat și îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, când sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli și de vrăjile pentru luarea laptelui.
Usturoi miraculos
Tot în seara de 29 noiembrie, pe vremuri, se adunau la o casă mai mulți flăcăi și fete. Pe o masă, ei puneau mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă și câteva lumânări de la Paști, aprinse. Apoi aduceau pe masă feluri de mâncare, și se ospătau, vorbeau și râdeau până în zorii zilei. Fetele își împărțeau între ele usturoiul, pe care îl duceau a doua zi la biserică, pentru a-l sfinți preotul. Acest usturoi se punea pe policioară, la icoane, fiind bun de făcut farmece de dragoste.
În alte zone din țara noastră, păzitul usturoiului se face în felul următor: într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare fată câte o pâine, trei căpățâni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ață roșie și o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colț al casei, și se acoperă cu o broboadă roșie. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeșnic c-o lumânare aprinsă, care arde de cu seară și până în ziuă. Lângă masă, una în dreapta și una în stânga, stau de strajă două babe, care bagă bine de seamă ca să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintite până dimineața. La această petrecere, vin și băieți cu lăutari. Se cântă și se petrece până în zori. Când s-a făcut ziuă, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrâne. Pâinea se mănâncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac.
Prognoza meteo populară
Tot în noaptea de Sf. Andrei sunt practicate și predicții meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sunt lăsate acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolțit luni favorabile recoltei. O predicție asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grâu. Pentru fiecare tip de cultură pe care se gândește să o semene în grădină, gospodina casei botează câte un bob și îl pune la încolțit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sunt analizate: cele care au încolțit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă noaptea de Sf Andrei este senin și cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig și ninsoare, se crede că acestea sunt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.
În ajun de Sf. Andrei se pune grâu la încolțit
În seara Sfântului Andrei, toți ai casei, mai ales fetele mari și băieții, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos și mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine și o crește mai frumos.
Tradiția cere că fiecare membru al familiei să aibă propriul vas cu grâu pus la încolțit. Se ia o mânuță de grâu și se seamănă într-un ghiveci ori într-o cutiuță din plastic. Apoi se acoperă boabele de grâu cu un strat subțire de pământ. Ghiveciul trebuie așezat la fereastră, pentru ca grâul proaspăt încolțit să beneficieze de lumină suficientă. Tradiția spune că grâul pus la încolțit de Sfântul Andrei spune câte ceva despre viitorul omului care l-a plantat. De Anul Nou, cum arată grâul așa va fi și sănătatea și norocul celui care l-a plantat.
Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat
Biserica Ortodoxă Română prăznuiește la 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, unul dintre cei 12 apostoli ai Mântuitorului Hristos, care a predicat Evanghelia într-o parte a teritoriului țării noastre, Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), aducând la credința creștină pe mulți strămoși de-ai noștri. Andrei, iudeu de neam din localitatea Betsaida, era frate cu Simon Petru (devenit și el apostol al Mântuitorului) și amândoi se ocupau cu pescuitul, alături de tatăl lor. Tot împreună, au fost și ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul și au ascultat predicile acestuia în jurul Iordanului. După recunoașterea lui Iisus drept Mesia de către învățătorul lor, ei îl urmează pe Supremul Învățător.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!