Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu
Intrarea Maicii Domnului în Biserică este sărbătorită în fiecare an pe 21 noiembrie. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde va rămâne până la vârsta de 15 ani. Deși sunt persoane care susțin că lucrul acesta era cu neputință, totuși Biserica, în cântările ei afirmă: Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credință și cu înțelepciune și cu neîntinată feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune.
Sărbătoare bazată pe tradiție
Informații despre acest eveniment din viața Maicii Domnului avem în Evanghelia după Iacov sau Protoevanghelia, o scriere apocrifă din secolul al II-lea. Dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai Bunavestire are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informațiile provenind din Sfânta Tradiție și din evangheliile necanonice (apocrife). Această sărbătoare a luat naștere în secolul VI. La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria cea nouă. Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul bisericii, adică însăși Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată în anul 1374, la Avignon. Pentru ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la pește.
Domnul a preamărit pe veci numele tău
Tradiția Bisericii ne spune că, atunci când îngerul Gavriil i-a zis Anei că pântecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: Dacă voi naște prunc, băiat sau fată, îl voi dărui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale! Astfel, după ce Maria a împlinit trei ani, părinții au dus-o în Biserică, încredințând-o preoților. Arhiereul Zaharia, cel ce avea să devină tatăl lui Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, a întâmpinat fecioara și a purtat-o prin cele mai tainice lăcașuri ale Templului, binecuvântând-o: Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel. Apoi a așezat-o pe a treia treaptă a altarului și copila a uitat de părinții ei care s-au întors acasă uimiți și mulțumiți că Maria nu a privit înapoi. Astfel, Fecioara a rămas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, până la apropierea vestirii că în pântecul ei se zămislește Fiul lui Dumnezeu.
Maica Domnului, maica noastră
O primim pe Maica Domnului așa cum ne-o prezintă Biserica, o ținem în sufletul nostru cu evlavia câtă o avem și ne silim să urmăm exemplul Maicii Domnului în supunerea față de Mântuitorul, în grija față de oameni, în tăcerea care se desprinde din faptul că avem atât de puține cuvinte ale Maicii Domnului în Sfânta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuintă de ajutorul ei și, știind că Maica Domnului nu este numai mama Mântuitorului, ci și mama noastră, ne gândim și la însușirile de mamă pe care le are preasfânta Fecioară Maria față de credincioșii care fac ceea ce a zis ea să facă, adică ascultă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Intrarea în biserică a Maicii Domnului este unul din marile praznice închinate Maicii Domnului, Maica noastră, a tuturor. Să ne rugăm întotdeauna la Ea: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin.
Ovidenia
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este numită de popor Vovidenie sau Ovidenie, cuvânt tradus din vedenie, adică lumină. De aceea, este considerată o zi a luminii, când credincioșii se roagă să nu fie învinsă de întuneric și ca moartea să nu înfrângă viața. Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei năprasnice divinități a lupilor, Filipul cel Șchiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei și Sânnicoară (Moș Nicolae) formează, în perioada 13 noiembrie - 6 decembrie, un scenariu ritual de înnoire a timpului, probabil Anul Nou dacic. În noaptea de Ovidenie, când se credea că se deschide Cerul și vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumânări încolăcite o strachină cu apă de leac. Tot atunci se făceau farmece și descântece, se afla ursita, se efectuau observații și previziuni meteorologice. Pentru copiii morți nebotezați și pentru oamenii înecați și morți fără lumânare se făceau în această zi praznice și li se împărțeau pomeni. Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără opreliște, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale. De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.
Tradiții, semne la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute la lumină și căldură, înmuguresc și înfloresc, și sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uitam că în colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Și de ce măr? Pentru că strămoșii noștri știau de la bătrânii lor că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea până de Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța, flori dalbe.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!